Tulburările digestive ale bebelușului sunt probleme de sănătate des întâlnite în viața fiecărei familii. Colici, constipație, diaree, reflux sunt frecvent semnalate de tinerele mame. Cauza acestor tulburări digestive ar putea fi găsită în legătura dintre bebeluș și părinți, în special în cea dintre copil și mamă. Studii noi arată că starea psihologică a mamei (anxietate, depresie etc.) influențează simptomatologia digestivă a bebelușului. Ne explică această nouă abordare dr. Daniela Marincaș, președinte Asociația Franco-Română “BébéBienvenu” și inițiatorul Maternologiei în România.
Maternologia: O nouă disciplină medicală pentru înțelegerea legăturii mamă-copil
Aș începe prin a defini maternologia, ca fiind o nouă disciplină medicală creată în Franța de către dr. Jean-Marie Delassus. Maternologia descifrează formarea legăturii mamă-copil şi tratează dificultățile materne. Când femeia devine mamă, se produc o serie de transformări la nivel psiho-emoțional. Ele pot avea efecte diverse asupra «naşterii psihice» (termen folosit în maternologie) a copilului şi asupra stării lui de sănătate.
Într-una din cărţile sale cele mai importante, Sensul maternităţii, doctorul Jean-Marie Delassus descifrează formarea legăturii mamă-copil şi explică faptul că femeile nu au neapărat simţul înnăscut al maternității. Este un fapt despre care se vorbește foarte puțin, un subiect tabu. Sub presiunea familiei sau sub propria presiune, există mame care se așteaptă să-și iubească și să poată să-și îngrijească copilul în mod spontan. Uneori, acest lucru nu se întâmplă imediat. Cu sprijin însă, momentul poate fi depășit.
În urma observației pe mai mulți ani a mămicilor și bebelușilor, am constatat că există o frecvență destul de crescută a tulburărilor digestive în primul an de viață. Ele sunt uneori corelate cu starea de spirit a mamei. Bebelușul este însă cel care atrage atenția prin simptomatologia manifestată. El ne spune că sunt dificultăți în stabilirea relației mamă-copil.
Principalele tulburări digestive semnalate de mame
Mamele sunt adesea îngrijorate de regurgitațiile frecvente ale bebelușilor, de colici, constipație, refuzul alimentar. Conform criteriilor de clasificare internaționale Roma IV, tulburările digestive funcționale ale sugarului au fost împarțite în câteva categorii:
- Regurgitarea la sugar
- Sindromul de ruminare
- Sindromul de vomă ciclică
- Colicile sugarului
- Diareea funcțională
- Constipația funcțională
În timpul copilăriei, structura și funcția tractului gastrointestinal, a sistemului nervos și a microbiotei încă se maturizează. Acest lucru poate determina semne și simptome gastrointestinale care nu prezintă o cauză structurală sau biochimică evidentă.
Regurgitarea, colicile infantile și constipația funcțională sunt cele mai frecvente tulburările digestive funcționale în copilărie. S-a demonstrat că mai multe astfel de tulburări digestive pot coexista adesea la același copil. Diareea funcțională, dischezia, sindromul ruminării și sindromul de vărsături ciclice apar mai rar în perioada de sugar.
Dincolo de aceste simptome mai putem descrie tulburări de alimentație de tipul refuzului sânului, al biberonului cu lapte (matern sau formulă), până la anorexia sugarului. Sunt așa-ziși copii mofturoși, care mănâncă foarte greu, căroră parcă nimic nu le place. Tipic pentru toți este îngrijorarea extremă a mamelor, investigarea frecventă a bebelușilor, consultarea unui număr mare de specialiști, schimbarea formulelor de lapte. Dacă nimic nu îi ajută, se poate pune problema existenței unei dificultăți de relaționare emoțională mamă-copil. Netratată, va lăsa urme atât la mamă (unele vor recunoaște o depresie și/sau anxietate și o vor trata mai târziu) cât și la copil (tulburările se pot croniciza).
De ce somatizează bebelușul fricile mamei?
Mama și copilul în primul an de viață constituie o unitate biologică, nu pot fi tratați corect decât împreună. Pot exista semne și simptome la copil care trebuie coroborate cu starea mamei. “Nașterea, pentru nou-născut, pune problema unei alegeri între a fi înconjurat de semne sau le refuza” , spunea dr Delassus în cartea Sensul maternității. Semnele sunt, de fapt, ceea ce îi oferă mama ca privire, vorbă, gest, mișcare, atingere, expresie a feței, mod de hrănire etc. Lipsa semnelor duce la o serie de afecțiuni numite în maternologie “maladiile nașterii psihice” și acestea își pot pune amprenta pe dezvoltarea copilului.
În ceea ce o privește pe mamă, nu exista un comportament omologat, universal al maternității. Pot exista discrepanțe între comportamentele manifeste ale mamei și eficiența transferului către copil, a ceea ce are mama de dăruit. Maternitatea umană este o maternitate psihică, un proces complex bazat pe capacitatea de a dărui. „Femeia nu este în mod necesar mamă, ea poate deveni mamă… femeia are o cale de străbătut ca sa devină mamă, apoi hotărăște dacă va deveni mamă”. (JM Delassus).
Diferențierea între o problemă medicală a bebelușului și o problemă a mamei
Dr Delassus spune că în afară de malformații, tulburări genetice, accidente, toate celelalte afecțiuni ale sugarului sunt legate de relația emoțională mamă-copil. Tulburările digestive ale sugarului au la bază anomalii morfologice și fiziologice care de multe ori apar în combinație. Sunt incluse tulburări de motilitate, hipersensibilitate viscerală, inflamarea și disfuncția imună a mucoaselor, alterarea microbiotei intestinale și anomalii de interacțiune entero-corticale (axa creier-intestin).
Este recunoscut faptul că stresul ocupă un rol important în apariția și întreținerea tulburărilor digestive funcționale. Copilul resimte frustrare la nivel psiho-emoțional prin lipsa unui răspuns pozitiv matern (emoții blocate, teamă, nesiguranță, incapacitatea de a dărui). Ca atare, se activează sistemul de stres neuroendocrin (axa hipotalamo-hipofio-suprarenaliană) generând disfuncția bidirecțională de comunicare creier-intestin, cu întregul cortegiu de simptome digestive enumerate anterior.
Maternologia oferă instrumente prin care se poate identifica tulburarea maternă: prin videoclinica momentului hrănirii la sân/biberon, evaluarea cu ajutorul scalei Echobal a celor trei faze ale alăptării, avem indicii despre calitatea relației emoționale mamă-copil.
Gravidă pentru prima dată? | Dr. Diana Gavrila
Sprijin pentru tânăra mamă în adaptarea la noul rol
Până să devină mamă, femeia parcurge niște etape, iar modul în care își asumă rolul matern este strâns legat de istoria ei personală. În general, tânăra mamă se poate aștepta ca imediat după naștere să simtă fericire, să își iubească spontan copilul. Dacă lucrurile nu se întâmplă așa, va suferi și va începe să-și reprime orice sentimente, manifestări.
În practică, întâlnim cazuri de proaspete mămici care au o astfel de suferință. Uneori, mama ascunde această suferință. Poate chiar față de ea însăși. Singurul semn că ceva nu merge bine vine din partea copilului. Acesta poate somatiza - plânge mult, nu mănâncă bine, nu doarme, are tot felul de simptome digestive, respiratorii, dermatologice etc. De regulă, totul se amplifică după 5-6 săptămâni de viață și vor persista atâtă timp cât mama nu va primi ajutor.
La început, mama poate crede că este ceva ce ține de tehnică, că e o problemă medicală a bebelușului. Ea apelează la medicul de familie sau cel pediatru pentru ca bebelușul să fie tratat. Nu se pune astfel problema că mama are o dificultate.
Identificarea problemei prin consultația maternologică a cuplului mamă-copil și apoi tratarea specifică a mamei în grupul terapeutic, este ideală. Se folosesc metode terapeutice psihologice, individuale sau de grup.
Desigur, în unele cazuri ușoare, familia poate fi un bun suport pentru tânăra mamă. Personalul medical care vine în contact cu cuplul mamă-copil poate avea un rol important în susținerea emoțională a mamei, prin încurajarea, liniștirea și ghidarea mamei în procesul de îngrijire a copilului.
Mamele de carieră și maternitatea
A avea o carieră nu exclude o maternitate frumoasă, echilibrată, doar că nu le poți gestiona foarte bine concomitent. Maternitatea este o călătorie în inconștient, așa cum spune dr.Delassus. Este starea necesară mamei pentru întâlnirea cu propriul copil, pentru a-i facilita acestuia nașterea psihică. În primul an de viață al copilului, mama are nevoie să petreacă mult timp împreună cu acesta, iar creierul ei s-a pregătit toată sarcina pentru acest lucru.
În viața profesională avem nevoie să folosim o cu totul altă zonă din creier. Cu cât amestecăm mai mult rolurile într-o perioadă sensibilă, cu atât riscul de a aluneca către tulburarea relației emoționale mamă-copil este mai mare. De altfel, revenirea repede la serviciu după naștere poate fi un semn de atașament incomplet și nesigur cu copilul, o modalitate de evadare.
Pe de altă parte, cu cât nivelul de educație este mai ridicat, cu atât crește și procentul femeilor care se informează mai mult. Să nu uităm că a deveni mamă este un proces psihic complex. Acesta se derulează în timp, nu este ceva ce poate fi programat, învățat dinainte. Se întâmplă pur și simplu, în funcție de istoria mamei de la concepție, viața intrauterină, copilărie, adolescență, maturitate, până în momentul în care dă naștere.
Pregătirea emoțională a mamei înainte de naștere
Nu există o rețetă, un antrenament, oricât ai citi, te-ai informa. Procesele psihice sunt complexe, iar reacțiile mamei pot fi neașteptate și extrem de diferite, chiar la aceeași femeie, cu ocazia nașterii diferiților ei copii.
Înainte de a procrea, e bine ca părinții să înceapă un proces de evaluare a sănătății fizice și emoționale. Trebuie să conștientizeze problemele personale și din familiile extinse (părinți, bunici, străbunici). Să pună întrebări despre cum au fost când erau copii foarte mici, dacă au avut multe afecțiuni în primul an de viață, dacă au crescut bine, dacă au avut sau nu tulburări de alimentație etc. Se pot face teste screening care pot orienta spre o potențială dificultate maternă viitoare. Evident, o consiliere/terapie psihologică anterioară unei sarcini ar fi ideală.
Rolul familiei în sprijinirea tinerei mame
Familia poate sesiza destul de repede dacă mama se descurcă sau are dificultăți. Familia poate fi de ajutor, sprijin în procesul de devenire al mamei. Nu prin indicații, critici, etichete, cum să facă sau să nu facă, ci doar prin suport fizic concret. Pot prelua, de exemplu, diverse activități casnice pe care proaspăta mămică nu le mai poate onora. Le pot de asemenea încuraja în activitatea zilnică alături de bebeluș. Iar dacă toate acestea nu au dat roade, prin cererea de ajutor specializat maternologic, ideal (terapeut pregătit special pentru probleme de perinatalitate).
Asociațiile Franco-Română “BébéBienvenu” și Română de Maternologie: Cum ajută viitorii și proaspeții părinți
Asociația Franco-Română Bebebebienvenu și Asociația Română de Maternologie își propun să popularizeze și să dezvolte Maternologia în România. Suntem o echipă de specialiști care ne desfășurăm activitatea în zona perinatală (pre și postpartum). Misiunea organizațiilor noastre este de a participa activ la informarea și educarea societății civile privind efectele pe care starea emoțională a femeii însărcinate și nașterea le pot avea asupra cuplului mamă-copil. Derulăm și programe privind urmărirea, monitorizarea și oferirea de suport terapeutic maternologic pentru mamă și copil după externare până la vârsta de 9-12 luni.
Din ianuarie 2018, am pus bazele primului Centru de suport matern, cu derularea proiectului „Mama în primul an”. Acesta este un grup de suport pentru mame care au născut recent. Acestea vin împreună cu bebelușii lor cu vârste între 1-11 luni, de preferat până în 6 luni. Grupul este facilitat de psihoterapeut Simina Angelescu (psihoterapie experiențială centrată pe copil și adult, psihodramă, terapie individuală și de grup) și dr. Daniela Marincaș (medic de familie, pediatru, competențe homeopatie), ambele având specializare în Maternologie Clinică în Franța.
Espumisan: O soluție pentru ameliorarea simptomelor colicii infantile
Espumisan este un medicament utilizat pentru tratamentul simptomatic al problemelor gastrointestinale asociate cu acumularea excesivă de gaze, cum ar fi flatulența și colicile intestinale infantile la sugarii cu vârsta peste 1 lună. Acesta acționează prin reducerea tensiunii superficiale a bulelor de gaz din tractul gastrointestinal, facilitând eliminarea acestora.
Compoziție și mod de administrare
Substanța activă este simeticona. Espumisan se prezintă sub formă de picături orale, emulsie. Compoziția include, de asemenea, excipienți precum stearat de macrogol, monostearat de glicerol, carbomer, aromă de banană, acesulfam de potasiu, sorbitol lichid, clorură de sodiu, citrat de sodiu, hidroxid de sodiu, acid sorbic și apă purificată.
Dozajul recomandat pentru sugarii peste 1 lună este de 1 ml - 2 ml (25 - 50 picături), corespunzător la 40 - 80 mg de simeticonă, zilnic, în 2 până la 4 doze divizate. Doza zilnică totală nu trebuie să depășească 80 mg. Espumisanul trebuie adăugat într-o sticlă de lapte sau administrat pe o lingură înainte sau după alăptare.
Instrucțiuni de utilizare:
- Agitați flaconul înainte de utilizare.
- Pentru dozarea cu picurător, țineți flaconul vertical, cu deschiderea în jos. 25 de picături (1 ml) conțin 40 mg simeticonă.
Espumisan poate fi utilizat și pentru pregătirea pacienților pentru examinări radiologice și ecografice ale cavității abdominale, precum și ca agent de reducere a spumei în caz de otrăvire cu agenți tensioactivi.
Contraindicații și precauții
Espumisan este contraindicat în caz de hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți. Înainte de utilizare, este recomandat să citiți prospectul și să consultați medicul sau farmacistul.
Context social: Vulnerabilitatea mamelor și programe de sprijin
În România, un procent semnificativ de copii se nasc în condiții de sărăcie, iar familiile vulnerabile se luptă pentru supraviețuire. În aceste contexte, tinerele mame, uneori minore, se confruntă cu dificultăți suplimentare în accesarea serviciilor medicale și în asigurarea îngrijirii adecvate pentru nou-născuți.
Programe precum „Cutia Bebelușului”, inițiat de Asociația SAMAS și finanțat de Fundația OMV Petrom, vizează sprijinirea familiilor vulnerabile din diverse județe. Acest program oferă un pat sigur pentru copil, precum și materiale informative și suport din partea asistenților medicali comunitari. Aceste inițiative sunt esențiale pentru a îmbunătăți calitatea vieții nou-născuților și a familiilor lor.
Rata mortalității infantile în România este mai mare decât media europeană, iar UNICEF subliniază că o mare parte din aceste decese ar putea fi prevenite prin educație și informare corectă a mamelor privind îngrijirea și igiena bebelușului.
Alte afecțiuni asociate cu termenul "colici"
Termenul "colici" poate fi asociat și cu alte afecțiuni medicale, deși contextul din întrebare se referă predominant la colicile infantile.
Colica biliară
Colica biliară se referă la o durere acută și intermitentă cauzată de probleme legate de vezica biliară. Aceasta poate fi declanșată de prezența calculilor biliari care blochează temporar fluxul bilei.
Distomatoza hepatică (Fascioloza)
Distomatoza hepatică sau fascioloza este o boală parazitară a ficatului cauzată de infestarea cu Fasciola hepatica. Omul se poate contamina prin consumul de plante acvatice crude. Simptomele pot include febră, dureri hepatice, icter și colici hepatice, însoțite de inflamația căilor biliare și a veziculei biliare.
Litiaza renală (Colica renală)
Litiaza renală, cunoscută și sub denumirea de pietre la rinichi, poate provoca colici renale, o durere intensă ce apare atunci când calculii renali se deplasează prin tractul urinar. Aceștia sunt formați din minerale și pot rămâne în rinichi sau pot fi eliminați din organism.
Artrite din bolile inflamatorii intestinale
În contextul bolilor inflamatorii intestinale, precum colita ulcerativă sau boala Crohn, pot apărea și afectări articulare inflamatorii (artrite). Factorii dietetici și socio-economici, precum și consumul de tutun, pot influența apariția și evoluția acestor afecțiuni, iar în copilărie, consumul de lapte de vacă de către mamele care alăptează a fost asociat cu colici abdominale la sugari.
tags: #picaturile #colici #in #franta