Neprezentarea pârâtului pentru prelevarea probelor necesare efectuării testului ADN la fond, deși reprezentantul său a solicitat proba, urmată de omisiunea sa de a îndeplini obligațiile stabilite de instanța de apel - să suporte și cheltuielile de transport ale reclamantei și ale copilului în vederea administrării probei în apel - constituie un început de dovadă în sensul susținerilor reclamantei. Acesta, coroborat cu probatoriul care a evidențiat faptul că părțile au avut relații intime în perioada de concepție a minorei, este în măsură să fundamenteze admiterea stabilirii paternității în sensul solicitat prin acțiune.
Procedura judiciară în cazul stabilirii paternității
Prin sentința civilă nr. 1328/06.06.2012, pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta S.A. împotriva pârâtului P.G., acesta fiind declarat tatăl minorei S.I., născută din afara căsătoriei la data de (...) în anul 2010, în Vișeu de Sus.
S-a dispus ca minora să poarte numele de familie al tatălui, acela de „P.”, pârâtul fiind obligat să-i plătească reclamantei, cu titlu de pensie de întreținere pe seama minorei, suma de câte 170 lei/lună, începând cu data intentării acțiunii, până la majorat sau noi dispoziții. Totodată, a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 2.100 lei cheltuieli de judecată.
Respingerea apelului și confirmarea paternității
Prin decizia civilă nr. 91/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a respins apelul declarat de apelantul P.G. împotriva sentinței civile nr. 1328/06.06.2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus, ca neîntemeiat. Apelantul a fost obligat să-i plătească intimatei S.A. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 1328/06.06.2012 pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus s-a stabilit că pârâtul apelant este tatăl minorei S.I. născută la data de 25 iunie 2010. Prima instanță a avut în vedere depozițiile martorilor care au relevat relația amoroasă a părților, dar și neprezentarea pârâtului apelant la Institutul Național de Medicină Legală (INML) în vederea recoltării probelor necesare efectuării expertizei ADN.
Argumentele apelantului și respingerea acestora
Prin apelul formulat, pârâtul a învederat că la data fixată de prima instanță pentru prezentarea la INML „Mina Minovici” București, 30 mai 2012, era internat în spital și în mod greșit s-a apreciat absența sa ca un refuz de a se prezenta pentru prelevarea probelor biologice. Însă, Tribunalul a constatat că, deși i s-a pus în vedere la termenul de judecată din data de 22.11.2012 să prezinte dovada internării în spital la termenul stabilit de prima instanță pentru recoltarea probelor biologice, apelantul nu a probat imposibilitatea obiectivă de a se prezenta la INML „Mina Minovici” București la data de 30.05.2012.
Apoi, în ședința publică din data de 20.12.2012, instanța de apel a încuviințat, la cererea apelantului, efectuarea testului ADN de paternitate, stabilind obligația părților de a se prezenta pentru recoltarea probelor biologice la data de 6.02.2013, la sediul laboratorului INML „Mina Minovici” București, sub sancțiunea decăderii din probă. În ședința publică din data de 11.04.2013 instanța de apel l-a decăzut pe apelant din probă, dată fiind neprezentarea nejustificată a acestuia pentru prelevarea probelor biologice.
Analiza Curții în recurs
Curtea reține că, având în vedere probatoriul administrat de prima instanță care a evidențiat faptul că părțile au avut relații intime în perioada de concepție a minorei S.I., coroborat cu neprezentarea apelantului la efectuarea testului ADN, ce a constituit un început de dovadă în sensul susținerilor reclamantei, Tribunalul a apreciat că în mod corect a stabilit prima instanță că apelantul P.G. este tatăl minorei, admițând cererea reclamantei.
În privința criticii relative la cuantumul pensiei de întreținere stabilit în sarcina sa, Tribunalul a apreciat că a fost nefondată, câtă vreme apelantul nu a dovedit că beneficiază de pensie de invaliditate mai mică decât venitul minim pe economie. Mențiunea referitoare la acest aspect, inserată în raportul de anchetă socială din 8.09.2011, a fost irelevantă, fiind fundamentată exclusiv de declarația apelantului.
În ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță reclamantei, Tribunalul a constatat că au fost corect stabilite pe baza biletelor de călătorie depuse la dosar și a chitanței nr. 184/17.06.2011 care atestă plata onorariului avocațial de 500 lei.
Recursul pârâtului și soluționarea acestuia
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P.G. solicitând, în principal, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre judecare, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre judecare Tribunalului Maramureș.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că sentința dată este criticabilă, el fiind grav bolnav, neputându-se prezenta la judecarea cauzei, iar soluția s-a dat fără să fi fost prezent. De asemenea, arată că este cu neputință să fie tatăl minorei S.I. născută la data de (…) în anul 2010. Așa cum a arătat și în apel, instanța de fond nu a ținut cont de pensia de handicap și i-a stabilit o pensie de întreținere de 170 lei, iar instanța de apel nu s-a pronunțat pe acest motiv.
Recurentul solicită să fie judecat corect, se va prezenta la termenul de judecată și este de acord să facă testul de paternitate, deoarece nu este tatăl copilului.
Intimata S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri.
Analiza Curții de Apel
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Critica privind faptul că recurentul nu s-a putut prezenta la judecarea cauzei, iar soluția s-a dat fără să fi fost prezent nu este fondată, deoarece prezența părților nu era obligatorie în acest tip de cauze, iar pe de altă parte, recurentul nu a dovedit că nu s-a putut prezenta sau că i-a fost produsă vreo vătămare în acest fel prin încălcarea dreptului la apărare.
Recurentul solicită să fie judecat corect, se va prezenta la termenul de judecată și este de acord să facă testul de paternitate deoarece nu este tatăl copilului. Curtea constată că această probă este inadmisibilă în recurs, potrivit art. 305 C.proc.civ.
Pe de altă parte, pârâtul nu s-a prezentat la INML București în vederea efectuării testului de paternitate ADN nici la instanța de fond și nici la instanța de apel, deși la instanța de fond reprezentantul pârâtului-recurent a solicitat această probă, însă la instanța de fond s-a prezentat doar reclamanta. În instanța de apel pârâtul a solicitat această probă, iar instanța de apel a încuviințat această cerere, i-a pus în vedere să suporte și cheltuielile de transport ale reclamantei și ale copilului, dar nu și-a îndeplinit această obligație, fără să arate care este motivul neîndeplinirii obligației.
Modificarea cuantumului pensiei de întreținere
Critica privind calcularea pensiei de întreținere este fondată. Recurentul susține că în apel și la instanța de fond nu s-a ținut cont de pensia de handicap și i s-a stabilit o pensie de întreținere de 170 lei, iar instanța de apel nu s-a pronunțat pe acest motiv. Curtea reține că instanța de apel s-a pronunțat pe acest motiv atunci când a arătat că apelantul nu a dovedit că beneficiază de pensie de invaliditate mai mică decât venitul minim pe economie.
Mențiunea referitoare la acest aspect, inserată în raportul de anchetă socială din 8.09.2011, a fost irelevantă, fiind fundamentată exclusiv de declarația apelantului. Tribunalul și instanța de fond trebuiau să observe că la instanța de fond și la instanța de apel s-a depus un certificat de încadrare în grad de handicap al recurentului cu mențiunea că acest handicap este permanent. Aceasta coroborat cu mențiunea din ancheta socială, că veniturile recurentului constau în pensia de handicap în sumă de 234 lei, trebuia să determine instanțele să solicite ori recurentului ori Casei de pensii cuantumul acestei pensii.
În recurs, de altfel, recurentul a depus două cupoane din care rezultă cuantumul pensiei de handicap în sumă de 293 lei.
Față de aceasta, văzând și dispozițiile art. 94 alin. (3) C.fam. care prevăd că „Când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii”, urmează să stabilească cuantumul pensiei la o pătrime din pensia care constituie venitul recurentului.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., cât și al art. 312 alin. (3), art. 299 alin. (1) C.proc.civ., Curtea urmează să admită în parte recursul declarat de pârâtul P.G. împotriva deciziei civile nr. 91/17.04.2013 a Tribunalului Maramureș, pe care o va modifica în parte, astfel că va admite în parte apelul declarat de pârâtul P.G., în contra sentinței civile nr. 1328/06.06.2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pe care o va schimba în parte, cu privire la cuantumul pensiei de întreținere stabilite în sarcina pârâtului și în favoarea minorei S.I., născută la data de (…) în anul 2010, care se stabilește la suma de 73,25 lei lunar, în loc de 170 lei lunar. Restul dispozițiilor din sentință și decizie vor fi menținute ca legale și temeinice.