Nașterea prin cezariană este o intervenție chirurgicală efectuată atunci când nașterea naturală nu poate fi realizată în condiții de siguranță. Această procedură poate fi fie programată, fie efectuată în regim de urgență. Comparativ cu nașterea naturală, cezariana implică o perioadă de recuperare mai lungă și un risc mai mare de complicații postpartum.
Intervenția presupune realizarea unei incizii în abdomen și uter pentru extragerea fătului. În situații de urgență, cum ar fi embolia cu lichid amniotic, medicul poate interveni rapid printr-o operație de cezariană.
Nașterea prin cezariană este recomandată pentru a preveni anumite complicații și traumatisme obstetricale care pot apărea în timpul unei nașteri naturale. Printre motivele medicale care pot indica necesitatea unei cezariene se numără:
Indicații pentru operația cezariană
Complicații legate de travaliu
- Distocie la naștere/Distocie dinamică: Eșecul progresiei nașterii, manifestat prin prelungirea dilatării cervicale sau a timpului de împingere după dilatare completă.
Probleme anatomice și de poziție
- Disproporție cefalo-pelvică: Capul fătului este prea mare pentru pelvisul mamei, sau pelvisul este prea îngust pentru un cap fetal de dimensiuni normale.
- Prezentație pelviană: Fătul este poziționat cu posteriorul sau picioarele înainte. Manevrele de repoziționare pot eșua, necesitând cezariană.
- Prezentație transversă: Fătul este poziționat orizontal sau lateral în uter.
- Circulară de cordon ombilical: Cordonul ombilical înconjoară gâtul fătului.
Afecțiuni uterine și placentare
- Operație cezariană în antecedente: Deși nașterea vaginală este posibilă, există un risc crescut de ruptură uterină.
- Malformații uterine: Structuri anormale ale uterului, cum ar fi uterul unicorn.
- Placenta praevia: Placenta este inserată jos, blocând parțial sau total colul uterin.
- Placenta accreta: Placenta este fixată anormal de profund în mucoasa uterină.
Condiții medicale materne și fetale
- Sarcină multiplă: Sarcina gemelară sau multiplă poate indica necesitatea cezarienei.
- Anumite afecțiuni materne: Bolile cardiovasculare sau diabetul zaharat pot crește riscurile unei nașteri vaginale.
- Suferință fetală: Starea incertă a fătului, care necesită o naștere de urgență.
- Prematuritatea și restricția de creștere intrauterină: Acestea pot fi indicații ce necesită o evaluare individualizată.
- Riscul de transmitere a unor boli infecțioase: HIV, herpes genital activ.
- Obezitatea extremă: Poate crește riscurile operatorii.
- Hipertensiunea arterială necontrolată: În cazuri de preeclampsie/eclampsie, dacă nașterea vaginală nu poate fi realizată rapid.
"Cezariana la cerere"
Uneori, chiar și în absența unor probleme medicale, gravida poate solicita programarea nașterii prin cezariană. Această situație este frecvent întâlnită la primipare, din cauza fricii de durerea nașterii vaginale, a riscului de ruptură perineală, sau dorinței de a naște la o anumită dată. Deși practica medicală standard nu o consideră o indicație medicală, consilierea psihologică și medicală poate conduce la acceptarea acestei solicitări în anumite cazuri.
Pregătirea și tehnica operatorie
Pregătirea preoperatorie este esențială, mai ales pentru cezarienele planificate. Aceasta include:
- Pregătirea pentru anestezie: De obicei, se administrează rahianestezie sau anestezie epidurală, care permit mamei să fie trează și să își vadă copilul imediat după naștere. Anestezia generală este rezervată situațiilor de urgență extremă.
- Toaletă generală: Inclusiv igiena zonei operatorii, pentru a reduce riscul de infecții.
- Post alimentar: Se recomandă 6 ore de pauză alimentară înainte de intervenție.
- Informarea medicului anestezist: Despre istoricul medical și tratamentele urmate.
- Montarea unei branule: Pentru administrarea de fluide intravenoase și prevenirea hipotensiunii.
- Profilaxia antibiotică: În cazuri selectate, pentru a reduce riscul de infecție.
- Sondă urinară: Montată după anestezie și menținută timp de 16-24 de ore.
Tehnica operatorie implică, de regulă, o incizie orizontală în partea inferioară a abdomenului, deasupra osului pubian. Mușchii sunt depărtați, nu secționați, permițând accesul la uter. Uterul este apoi secționat transversal, iar fătul este extras. După nașterea copilului, se extrage placenta, iar uterul, musculatura abdominală și pielea sunt suturate. Sutura uterului se realizează cu materiale resorbabile, iar cea a pielii poate fi făcută cu fire sau capse, sau cu sutură intradermică pentru un efect estetic superior.
În cazul cezarienelor de urgență, etapele sunt similare, dar viteza de extragere a fătului este mult mai mare. O cezariană planificată durează aproximativ 45 de minute, cu 10-15 minute alocate extragerii fătului.
Perioada postoperatorie și recuperarea
După operația cezariană, mama (lauza) este monitorizată în salonul postoperator timp de 24 de ore, primind medicație calmantă și alte tratamente necesare. În cazuri speciale, monitorizarea poate continua în secția de Terapie Intensivă.
Alimentația orală ușoară este permisă la câteva ore postoperator. În ziua următoare operației, se extrage sonda urinară, pacienta este încurajată să se mobilizeze și să reia alimentația obișnuită, fiind transferată în salon.
Recuperarea completă după o cezariană durează între 4 și 6 săptămâni. În această perioadă, este importantă evitarea efortului fizic intens, a ridicării de greutăți și a activităților solicitante. Pot apărea crampe, sângerări și disconfort la nivelul inciziei.
În primele 6 săptămâni, se elimină lohiile, o scurgere vaginală normală compusă din sânge, mucus și țesut uterin, care inițial este abundentă, asemănătoare unei menstruații, apoi se diminuează și își schimbă culoarea.
Pentru prevenirea complicațiilor tromboembolice, se administrează profilactic heparină zilnic timp de 3-5 zile. Pansamentul este îndepărtat la 48 de ore, iar plaga este lăsată liberă. Dușul peste plagă este permis după 3 zile.
Nou-născutul este adus mamei cât mai curând posibil, iar alăptarea la sân este încurajată. Majoritatea mamelor se externează în a 3-a zi postoperator, dacă starea lor și a nou-născutului o permit.
Nu se recomandă purtarea dispozitivelor de susținere a abdomenului. Controlul postoperator se efectuează la 10-12 zile, iar la domiciliu, mama trebuie să monitorizeze temperatura și aspectul plăgii.
Nașterea vaginală după cezariană (VBAC)
Afirmația că o cezariană anterioară impune obligatoriu și următoarele nașteri să fie prin cezariană este eronată. În majoritatea cazurilor, nașterea vaginală după cezariană (VBAC) este posibilă și sigură. Aceasta a devenit o practică frecventă, spre deosebire de perioada în care cezarienele erau operații mult mai complicate.
Discutarea opțiunii VBAC cu medicul curant este esențială. Factorii de risc ai nașterilor după cezariană includ un risc crescut, deși rar, de ruptură uterină de-a lungul cicatricei anterioare. În caz de ruptură, nașterea se finalizează prin cezariană de urgență.
Dacă este necesară o altă cezariană, de obicei nu se creează o nouă cicatrice, ci se redeschide cea existentă.
Sarcină după cezariană
Recomandarea generală este de a aștepta cel puțin 6 luni, ideal un an, după o cezariană înainte de a încerca o nouă sarcină. Organismul are nevoie de timp pentru a se recupera complet, proces ce durează, în medie, trei luni după o cezariană bine efectuată.
O sarcină apărută la scurt timp după o cezariană necesită o supraveghere medicală atentă. Există un risc crescut de ruptură uterină și de placenta praevia. Controalele medicale frecvente sunt necesare pentru a monitoriza siguranța mamei și a copilului.
Ce este avortul?
Avortul reprezintă întreruperea sarcinii, fie spontan (pierderea sarcinii), fie provocat (decizie voluntară sau necesitate medicală). Aproximativ 10-20% din sarcini se termină cu avort spontan, multe dintre acestea apărând în primele săptămâni, înainte ca femeia să știe că este însărcinată.
Tipuri de avort spontan
- Amenințare de avort: Sangerare vaginală, dar colul uterin este închis.
- Avort inevitabil: Colul uterin este dilatat sau șters, cu contracții uterine.
- Avort incomplet: Eliminarea parțială a țesutului embrionar/placentar.
- Avort complet: Eliminarea completă a produsului de concepție.
- Avort pierdut: Moartea embrionului/fătului, fără expulzie.
Cauzele avortului spontan
Cele mai frecvente cauze sunt anomaliile genetice sau cromozomiale ale fătului. Alte cauze pot include:
- Afectiuni ale mamei: diabet necontrolat, infecții, probleme hormonale, malformații uterine, afecțiuni tiroidiene.
- Factori de risc: vârsta mamei peste 35 de ani, avorturi în antecedente, boli cronice, fumat, alcool, droguri, obezitate, teste prenatale invazive.
Activitățile de rutină precum exercițiile fizice, raporturile sexuale sau activitatea profesională (fără expunere la noxe) nu determină apariția avortului.
Avortul medicamentos și chirurgical
Există două metode principale de întrerupere a sarcinii:
Avortul medicamentos
- Folosit pentru sarcini de până la 9-10 săptămâni (uneori până la 12 săptămâni).
- Constă în administrarea a două tipuri de medicamente: unul pentru oprirea dezvoltării fătului și desprinderea sarcinii, urmat de altul pentru stimularea contracțiilor și expulzia conținutului uterin.
- Rata de succes este ridicată (94-98% pentru sarcini sub 9 săptămâni), dar există riscul ca procedura să nu fie completă, necesitând intervenție chirurgicală.
- Riscurile includ crampe, sângerări, greață, febră, frisoane; complicații rare: infecții, sângerări severe.
Avortul chirurgical (chiuretaj prin aspirație)
- Procedură chirurgicală realizată, de regulă, până în săptămâna 14 de sarcină.
- Presupune aspirarea conținutului uterin.
- În trimestrul II de sarcină, se poate recurge la dilatare și evacuare sau, în cazuri rare, la histerotomie (o intervenție similară cezarienei).
- Riscurile pot include perforație uterină, infecții, hemoragii, formarea de cicatrici și sterilitate.
Decizia privind metoda de avort se ia în funcție de vârsta gestațională și recomandarea medicului.
Riscuri și recuperare după avort
Medicii atestă că avortul este o procedură sigură, cu riscuri minime, mai ales când este efectuat cât mai devreme posibil. Recuperarea fizică durează de la câteva ore la câteva zile, iar menstruația revine după aproximativ 4-6 săptămâni. Se recomandă evitarea contactului sexual timp de cel puțin două săptămâni.
Este posibilă o nouă sarcină imediat după avort, de aceea se recomandă utilizarea metodelor de contracepție dacă nu se dorește o nouă sarcină.
Vindecarea emoțională poate dura mai mult decât cea fizică, implicând adesea sentimente de furie, vină sau disperare. Consilierea psihologică poate fi de ajutor.
În majoritatea cazurilor, avortul nu poate fi prevenit, dar menținerea unei stări optime de sănătate și evitarea factorilor de risc (fumat, alcool) sunt importante.
Etica avortului este un subiect complex, cu diverse perspective medicale, etice și religioase. Legislația variază, dar în general, avortul electiv este permis până la o anumită limită a sarcinii (ex. 14 săptămâni în România), cu excepții terapeutice.
