Prezenta lege reglementează cadrul general de organizare, funcționare și finanțare a sistemului național de asistență socială în România, având ca scop susținerea categoriilor defavorizate, combaterea sărăciei și a riscului de excluziune socială, precum și dezvoltarea politicilor de susținere a familiei pe parcursul întregului ciclu de viață.
Autoritățile administrației publice centrale au responsabilitatea de a elabora cadrul legislativ în domeniul asistenței sociale, de a transfera către autoritățile administrației publice locale și societatea civilă atribuțiile și mijloacele financiare necesare acțiunilor de asistență socială. Persoanele eligibile au dreptul de a fi informate asupra conținutului și modalităților de acordare a măsurilor și acțiunilor de asistență socială.
Dreptul la asistență socială se acordă la cerere sau din oficiu, în conformitate cu prevederile legale. Un principiu fundamental este concurența și competitivitatea între furnizorii de servicii sociale, fie ei publici sau privați, aceștia având obligația de a se preocupa permanent de creșterea calității serviciilor acordate și de a beneficia de tratament egal pe piața serviciilor sociale. De asemenea, beneficiarul sau reprezentantul legal al acestuia are dreptul de a alege liber dintre furnizorii acreditați.
Noțiuni Specifice și Definiri
În contextul asistenței sociale, anumite termeni au definiții specifice:
- Costul standard: Reprezintă suma minimă aferentă cheltuielilor anuale necesare furnizării serviciilor sociale, calculată pentru un beneficiar sau tipuri de servicii, conform standardelor minime de calitate și/sau altor criterii legale.
- Eligibilitatea: Se referă la setul de condiții obligatorii pe care un potențial beneficiar trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi selectat în vederea acordării beneficiilor de asistență socială și a serviciilor sociale.
- Protecția socială: Este definită în contextul principiilor, valorilor și tradițiilor ce guvernează relațiile sociale în statele Uniunii Europene. Ea cuprinde un ansamblu de măsuri și acțiuni menite să asigure un anumit nivel de bunăstare și securitate socială pentru întreaga populație, cu accent pe grupurile sociale vulnerabile. Protecția socială include două componente principale: asigurările sociale în sistem contributiv și asistența socială noncontributivă.
- Sărăcia: Reprezintă starea unei persoane, familii, grup sau comunități manifestată prin lipsa resurselor strict necesare pentru a achiziționa bunurile și serviciile considerate esențiale pentru un trai minim, raportat la condițiile socio-economice ale societății.
Definirea și Clasificarea Beneficiilor de Asistență Socială
Beneficiile de asistență socială reprezintă o formă de suplimentare sau substituire a veniturilor individuale sau familiale obținute din muncă, având ca scop asigurarea unui nivel de trai minimal și promovarea incluziunii sociale. Acestea vizează creșterea calității vieții anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt expres prevăzute de lege.
Beneficiile de asistență socială pot fi:
- Selective: Bazate pe testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei.
Testarea mijloacelor de trai poate fi realizată fie exclusiv pe baza evaluării veniturilor bănești, fie prin evaluarea cumulată a veniturilor, a bunurilor și a veniturilor ce pot fi obținute din valorificarea bunurilor mobile și imobile aflate în proprietate sau folosință.
Beneficiile de asistență socială pot include și majorări ale beneficiului acordat, dacă beneficiarul se încadrează în condițiile de eligibilitate. Finanțarea acestor beneficii se face din bugetul de stat și, după caz, din bugetele locale, cu condiția achitării de către beneficiar a obligațiilor de plată către bugetul local.
Categorii de Beneficii de Asistență Socială
Pe lângă suportul financiar, asistența socială poate include și diverse facilități, cum ar fi:
- Utilizarea mijloacelor de transport în comun.
- Accesul la comunicare și informare.
- Alte facilități prevăzute de lege.
Valoarea indicatorului social de referință, prevăzut de lege, servește ca referință pentru stabilirea nivelului beneficiilor de asistență socială cumulate de o persoană singură sau o familie, care nu poate depăși un anumit coeficient raportat la acest indicator.
Administrarea Beneficiilor de Asistență Socială
Beneficiile de asistență socială acordate de autoritățile administrației publice locale pot fi stabilite în bani sau în natură, reprezentând măsuri complementare celor prevăzute de lege și susținute din bugetele locale.
Pentru solicitarea beneficiilor de asistență socială finanțate din bugetul de stat, se utilizează un formular unic de cerere. Pentru beneficiile acordate din bugetele locale, autoritățile locale pot folosi formulare proprii, aprobate prin hotărâri ale consiliilor locale.
Începând cu data funcționării sistemului informatic integrat, cererea de beneficii se va putea depune fără documente doveditoare, acestea urmând a fi prezentate doar la solicitarea expresă a autorităților competente. Verificarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate se realizează pe baza actelor doveditoare și a informațiilor obținute prin proceduri specifice. Încetarea dreptului la beneficii se produce începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate.
Autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și instituțiile publice au obligația de a furniza, fără plată, datele și informațiile necesare pentru verificarea eligibilității solicitanților.
Plata beneficiilor sociale se poate efectua prin mandat poștal, în cont bancar, prin tichete sociale sau alte forme de plată prevăzute de lege. Ordonatorii de credite, în colaborare cu furnizorii de servicii poștale sau bancare, încheie convenții naționale sau locale pentru efectuarea plăților, cu respectarea legislației privind achizițiile publice.
Educație financiară cu Ana și Radu - Episodul 5 – Economisirea
Noțiuni Specifice Sistemului de Beneficii de Asistență Socială
Pentru o mai bună înțelegere a sistemului, sunt definite diverse noțiuni:
- Persoană singură: Se referă la persoana care nu a împlinit 18 ani și se află în anumite situații specifice, sau la persoana care a fost numită tutore ori i s-au încredințat copii și se află în situații prevăzute de lege.
- Copil: Persoana care nu a împlinit 18 ani și nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu.
- Reprezentantul familiei: Membrul familiei cu capacitate deplină de exercițiu, care solicită acordarea drepturilor în numele familiei.
- Reprezentantul legal al copilului: Părintele sau persoana desemnată legal să exercite drepturile și obligațiile părintești.
- Locuința de domiciliu sau reședință: Construcția (proprie, închiriată sau cu drept de folosință) care îndeplinește condițiile minimale de odihnă, preparare a hranei, educație și igienă. Se asimilează locuința de necesitate și locuința socială.
- Locuință cu condiții improprii: Locuința improvizată sau construcția care nu îndeplinește cerințele minimale.
- Persoană fără locuință: Persoana care nu are stabilit un domiciliu sau reședință și nu deține o locuință principală sau secundară.
Livretul de familie, stabilit prin Hotărârea Guvernului, se eliberează și se actualizează conform reglementărilor legale.
Definirea și Clasificarea Serviciilor Sociale
Serviciile sociale sunt servicii de interes general, organizate în diverse forme și structuri, adaptate specificului activităților și nevoilor categoriilor de beneficiari. Acestea pot fi integrate cu servicii de ocupare, sănătate, educație și alte servicii sociale pentru a asigura acțiuni coerente și eficiente.
Clasificarea serviciilor sociale ia în considerare:
- Nivelul de complexitate.
- Categoriile de beneficiari cărora li se adresează.
- Regimul de acordare.
Există și servicii acordate în regim special, cu eligibilitate și accesibilitate extinsă, destinate măsurilor preventive și accesibile cu birocrație redusă, pentru persoane aflate în situații de vulnerabilitate extremă (dependență de droguri, alcool, victime ale violenței etc.). Aceste servicii pot fi furnizate fără contract cu beneficiarii.
Situația de dependență este o consecință a bolii, traumei sau dizabilității, accentuată de lipsa relațiilor sociale și a resurselor economice. Îngrijirea de lungă durată poate fi asigurată la domiciliu, în centre rezidențiale, centre de zi sau în comunitate.
Serviciile de îngrijire personală pot fi completate de servicii de consiliere socială, juridică și de informare.
Beneficiarii și Furnizorii de Servicii Sociale
Beneficiază de servicii sociale persoanele și familiile aflate în situații de dificultate, cu respectarea condițiilor legale. De asemenea, grupurile și comunitățile aflate în dificultate pot beneficia de servicii sociale prin programe de acțiune comunitară, destinate prevenirii și combaterii marginalizării și excluziunii sociale.
Beneficiarii serviciilor de îngrijire personală includ persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilități și bolnavii cronici. De servicii sociale pot beneficia și operatorii economici, în condiții speciale prevăzute de lege.
Serviciile sociale pot funcționa pe teritoriul României numai dacă sunt acreditate conform legii.
Organizarea și Administrarea Serviciilor Sociale
Finanțarea serviciilor sociale provine din diverse surse, inclusiv bugetul local, contribuția beneficiarului și/sau a familiei acestuia, bugetul de stat, precum și alte surse. Furnizorii de servicii sociale pot angaja asistenți sociali sau, în situații obiective, lucrători sociali pentru identificarea și evaluarea nevoilor persoanelor.
Instituțiile și unitățile de asistență socială funcționează sub diverse denumiri, precum centre de zi sau rezidențiale, locuințe protejate, cantine sociale, servicii mobile de distribuție a hranei etc.
Serviciile sociale înființate de furnizorii publici și privați se organizează la nivel teritorial. Autoritățile administrației publice locale pot încheia contracte de parteneriat public-privat și au responsabilitatea de a informa beneficiarii cu privire la serviciile oferite de furnizorii privați.
Modalitatea de organizare, administrare și funcționare a sistemului de evidență a serviciilor sociale este reglementată prin lege.