Faringita Streptococică: Cauze, Simptome, Diagnostic și Tratament

Streptococul de grup A (GAS), cunoscut și sub denumirea de Streptococcus pyogenes, reprezintă principala cauză bacteriană a faringitei, o afecțiune frecvent asociată cu amigdalita, atât la adulți, cât și la copii. GAS este cea mai comună cauză bacteriană de faringită la copii și adolescenți, cu o incidență accentuată pe perioada iernii și la începutul primăverii. Faringita GAS este mai frecventă la copiii de vârstă școlară sau la cei aflați în contact direct cu aceștia.

Un studiu recent a indicat o prevalență a faringitei GAS de 37% la copiii sub 18 ani care s-au prezentat la un centru ambulatoriu pentru dureri în gât, procentul scăzând la 24% pentru copiii mai mici de 5 ani.

Manifestările Faringitei Streptococice

Faringita streptococică este o formă acută de faringită, caracterizată, în mod obișnuit, prin:

• Apariția bruscă a durerii în gât.
• Durere la înghițire.
• Febră.

Alte simptome asociate pot include dureri de cap, dureri abdominale, greață și vărsături, acestea fiind mai frecvente în rândul copiilor. Este important de menționat că pacienții cu faringită streptococică, în general, nu prezintă tuse, rinoree (secreții nazale), răgușeală, ulcerații bucale sau conjunctivită.

La copiii mai mici de 3 ani, bolile respiratorii cauzate de infecția cu streptococ de grup A se manifestă rar sub forma unei faringite acute.

Transmiterea Faringitei Streptococice

Faringita streptococică se transmite cel mai frecvent prin transmitere directă de la o persoană la alta. Acest lucru se întâmplă, de obicei, prin intermediul picăturilor respiratorii eliminate în timpul tusei sau strănutului, dar transmiterea poate avea loc și prin contactul cu secreții, precum saliva sau secrețiile nazale, de la o persoană infectată.

Persoanele care manifestă faringita streptococică sunt mult mai predispuse să transmită bacteriile comparativ cu purtătorii asimptomatici. Frecventarea colectivităților, cum ar fi școlile, grădinițele sau campusurile, facilitează răspândirea infecției.

Deși rar, infecțiile cu streptococ de grup A se pot transmite și prin intermediul alimentelor, au existat cazuri de focare de faringită de origine alimentară cauzate de manipularea necorespunzătoare a acestora.

Oamenii reprezintă principala gazdă pentru streptococul de grup A. Tratamentul cu un antibiotic adecvat, administrat timp de 12 ore sau mai mult, elimină, în general, capacitatea unei persoane de a transmite streptococul de grup A.

Epidemiologie și Factori de Risc

Faringita streptococică poate afecta persoane de toate vârstele, fiind cel mai frecvent întâlnită la copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 15 ani. Este o afecțiune rară la copiii sub 3 ani.

Cel mai important factor de risc este contactul apropiat cu o altă persoană diagnosticată cu faringită streptococică.

Diagnostic Diferențial

Diagnosticul diferențial al faringitei acute implică o gamă largă de agenți patogeni virali și bacterieni. La toate grupele de vârstă, virusurile reprezintă cea mai frecventă cauză a faringitei.

Experții estimează că streptococul de grup A, cea mai frecventă cauză bacteriană, este responsabil pentru 20% până la 30% dintre episoadele de faringită la copii. În comparație, la adulți, se estimează că această bacterie cauzează aproximativ 5% până la 15% din infecțiile faringiene.

Diferențierea Între Faringita Virală și cea Streptococică

Anamneza și examenul clinic pot fi utile în diagnosticarea faringitei virale, în special atunci când sunt prezente simptome specifice, precum:

• Tuse
• Rinoree
• Răgușeală
• Ulcerații bucale
• Conjunctivită

Pacienții cu simptome virale clare nu necesită testare pentru streptococul de grup A. Cu toate acestea, în absența simptomelor virale, medicul nu poate diferenția întotdeauna faringita virală de cea streptococică doar pe baza examenului clinic.

Pentru confirmarea faringitei streptococice de grup A, medicii trebuie să utilizeze fie un test rapid de detectare a antigenului (RADT), fie o cultură din exudat faringian. RADT-urile au o specificitate ridicată pentru streptococul de grup A, dar sensibilitatea lor poate varia în comparație cu exudatul faringian. Este recomandată confirmarea faringitei streptococice de grup A la copiii cu vârsta mai mare de 3 ani pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat. Un test rapid pozitiv poate fi suficient pentru confirmarea faringitei streptococice la copii.

Tratamentul și Prevenirea Complicațiilor

Utilizarea unui regim antibiotic recomandat de medic pentru tratarea faringitei streptococice poate:

• Scurta durata simptomelor.
• Reduce probabilitatea transmiterii către membrii familiei, colegi de clasă și alte persoane apropiate.
• Preveni dezvoltarea complicațiilor, inclusiv a febrei reumatismale acute.

Netratate, simptomele faringitei streptococice sunt, de obicei, autolimitate. Cu toate acestea, febra reumatismală acută și complicațiile supurative, cum ar fi abcesul periamigdalian sau mastoidita, sunt mai probabile să apară după o infecție netratată.

Pacienții, indiferent de vârstă, care prezintă un test rapid pozitiv sau un exudat faringian pozitiv necesită tratament antibiotic. Penicilina sau amoxicilina sunt antibioticele de elecție pentru tratarea faringitei streptococice.

Informații Suplimentare despre Streptococi

Infecțiile streptococice sunt cauzate de diverse specii de streptococi. Unele specii, prezente la persoanele sănătoase fără a cauza simptome, sunt denumite purtători.

Tipuri de Streptococi și Bolile Asociate

Streptocii sunt clasificați în grupe pe baza aspectului microscopic și a componentelor chimice. Grupele care produc cel mai frecvent infecții la oameni sunt:

• Grupa A (Streptococcus pyogenes):
  • Urechi, nas și gât: otită medie, sinuzită, faringită streptococică.
  • Piele: celulită, erizipel, impetigo, răni infectate.
  • Altele: infecții ale valvelor inimii (endocardită), fasceită necrozantă, pleurezie, pneumonie, scarlatină, sindrom de șoc toxic.
• Complicații post-infecție streptococică (Grupa A): glomerulonefrită (inflamația rinichilor), febră reumatică.
• Grupa B (Streptococcus agalactiae):
  • La adulți (mai ales diabetici): abcese, celulită, răni infectate, infecții ale piciorului sau oaselor.
  • La nou-născuți: infecții ale sângelui, meningită, pneumonie.
  • La femei, după naștere: infecții ale sângelui, infecții ale uterului (endometrită).
• Viridans (diverse specii): carii dentare, infecții ale valvelor inimii (endocardită, în special la persoane cu afecțiuni cardiace preexistente).

O specie distinctă, Streptococcus pneumoniae (pneumococul), este considerată separat.

Transmiterea Infecțiilor Streptococice

• Streptocii din grupa A: se transmit prin inhalarea picăturilor din secrețiile nazale sau din gât, precum și prin contactul cu răni sau leziuni de piele infectate. Transmiterea prin contact obișnuit este mai rară, dar poate apărea în medii închise. După 24 de ore de tratament antibiotic, persoana afectată nu mai este contagioasă.
• Streptocii din grupa B: pot fi transmisi nou-născuților prin secrețiile vaginale în timpul nașterii.
• Streptocii viridans: se găsesc în cavitatea bucală a persoanelor sănătoase, dar pot intra în circulația sanguină, în special la persoanele cu inflamație parodontală, putând infecta valvele inimii.

Simptome Specifice în Funcție de Localizarea Infecției

• Celulită: pielea infectată devine roșie, țesutul se inflamează, cauzând durere.
• Impetigo: răni cu cruste galbene.
• Fasceită necrozantă: infecție a țesutului conjunctiv care acoperă mușchii (fascia). Se manifestă prin frisoane, febră, durere severă și sensibilitate în zona afectată. Pielea poate părea normală inițial.
• Infecția gâtului (faringită): apare mai ales la copiii între 5 și 15 ani, fiind rară la cei sub 3 ani. Simptomele debutează brusc: durere în gât, frisoane, febră, dureri de cap, greață, vărsături, stare generală alterată. Gâtul este intens roșu, amigdalele sunt tumefiate, uneori cu puroi. Ganglionii limfatici cervicali sunt măriți și dureroși. La copiii mici, pot apărea doar secreții nazale. Prezența tusei, ochilor roșii, răgușelii, diareei și secrețiilor nazale sugerează o cauză virală.
• Scarlatina: erupție cutanată care începe pe față și se extinde pe trunchi și membre, cu textură aspră și intensitate crescută în pliuri. Ulterior, pielea se descuamează. Limba prezintă modificări specifice (limbă "zmeurie", apoi "lăcuită"). Poate apărea în focare, mai ales la copii.

Complicații ale Infecțiilor Streptococice

Netratate, infecțiile streptococice pot evolua către complicații, fie prin extinderea locală a infecției (ex: otită care duce la sinuzită sau mastoidită), fie prin afectarea unor organe îndepărtate (ex: glomerulonefrită, febră reumatică).

Sindromul de șoc toxic, cauzat de toxinele streptococice, se manifestă prin simptome rapid progresive și severe, incluzând febră, erupție cutanată, hipotensiune arterială și insuficiență multiplă de organe.

Diagnostic

Diagnosticul specific depinde de localizarea infecției:

• Faringita streptococică: se suspectează pe baza simptomelor (febră, ganglioni măriți, puroi pe amigdale, absența tusei). Testarea rapidă (RADT) sau cultura din exudatul faringian sunt esențiale pentru confirmare și pentru a evita utilizarea inutilă a antibioticelor în cazurile virale. La copii, un test rapid negativ poate necesita confirmare prin cultură.
• Celulita și impetigo: diagnosticul se bazează pe examenul clinic; cultura poate identifica agentul patogen (ex: Staphylococcus aureus).
• Fasceită necrozantă: necesită explorări imagistice (CT, RMN), culturi și, frecvent, chirurgie exploratorie.

Principalul scop al diagnosticării infecțiilor streptococice este reducerea riscului de complicații prin administrarea antibioticelor. În cazul identificării streptococului de grup A, antibiograma nu este, în general, necesară, deoarece aceste bacterii rămân sensibile la peniciline. Aceasta se lucrează doar la indicația medicului sau în caz de alergie la penicilină.

Contactele apropiate ale persoanelor infectate ar trebui evaluate pentru a detecta eventuale infecții.

Tratament

Tratamentul principal al infecțiilor streptococice este reprezentat de antibiotice, de obicei penicilină.

Faringita streptococică se vindecă, în general, în 1-2 săptămâni, chiar și fără tratament. Antibioticele scurtează durata simptomelor, în special la copiii mici, și sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și a transmiterii infecției.

În cazurile de fasceită necrozantă, este necesar tratament chirurgical pentru îndepărtarea țesutului afectat.

tags: #rotocolul #de #faringita #streptococica #al #societatii