Sarcini Principale ale unui Profesor în Era Digitală

Preocupările intense ale specialiștilor din domeniul educației, în special din a doua jumătate a secolului al XX-lea, s-au concretizat în găsirea unor noi soluții la provocările apărute în fața școlii, precum dificultățile la învățătură, atitudini și comportamente problematice, clasele incluzive, absenteismul, abandonul școlar și altele. Necesitatea de a transforma meseria de dascăl în profesia de cadru didactic a fost impusă de faptul că, la nivelul fiecărui stat și în particular al statului român, educația reprezintă o prioritate națională, care are ca obiectiv principal elaborarea unei politici educaționale, în baza căreia este făcută pregătirea pentru viață, la orice vârstă, a ființelor omenești.

Evoluția Rolului Profesorului și Nevoia de Adaptare

Analiza structurală a personalității cadrelor didactice a fost realizată de către cercetători, luând în considerare influența factorilor interni (ereditari) și a celor contextual-situaționali care au efect asupra evoluției sale, în cadrul socio-cultural specific și prin realizarea obiectivelor instructiv-educative. Aceasta constituie o abordare integrală, unitară, care îmbină maniera structurală cu cea funcțională.

De-a lungul timpului, specialiștii au încercat să contureze modelul „profesorului ideal”, prin care să prezinte într-o manieră sintetică totalitatea trăsăturilor și a calităților personale, necesare unui bun specialist. Cel mai frecvent aplicat criteriu de stabilire a modelului „profesorului ideal” este cel de eficiență în activitatea de predare-învățare, definită în termeni de conduită așteptată și realizată de către elevi. Principala calitate a acestui model, din punct de vedere structural, a fost considerată compatibilitatea dintre „vocația pedagogică” și „a te simți chemat, ales pentru această sarcină și apt pentru a o îndeplini”.

Vocația pedagogică presupune: „iubire pedagogică”, certitudinea valorilor social-culturale, conștiința responsabilității față de copii, față de țară și față de umanitate, în general.

Trăsăturilor de personalitate amintite, li se adaugă anumite „standarde de performanță”, potrivit criteriului competenței, care reprezintă o structură de „calități, aptitudini-abilități și cunoștințe”, activate în mod diferit, în funcție de tipul sarcinii didactice și de rolurile specifice pe care trebuie să le îndeplinească acel cadru didactic.

Competența pedagogică a unui cadru didactic poate fi analizată doar în strânsă legătură cu cea de aptitudine pedagogică, prin care se asigură dobândirea de noi capacități, cunoștințe, priceperi, deprinderi, fiind componenta funcțional-operațională, specială, a personalității, dependentă de experiența pedagogică a persoanei.

Noțiunea de rol vizează comportamentul individului aflat în dubla ipostază: „de subiect și de obiect al expectanților, emițător și receptor al acestora”. Școala și clasa de elevi sunt sisteme sociale în care se desfășoară o dinamică bazată pe legile și principiile interacțiunii umane, studiate de psihosociologi.

Exercitarea rolurilor cadrelor didactice din spațiul școlar este supusă multor influențe și presiuni, uneori de tip contradictoriu, excesiv de presant, care au ca efect un ansamblu de „așteptări de rol”, produse de către factori de tip organizațional/instituțional (inspectori, directori, șefi de catedră) sau/și de către factori parțial reglementați instituțional (categorie care include părinții, elevii, colegii).

Funcții și Stiluri de Conducere în Procesul Instructiv-Educativ

Alte funcții foarte importante ale cadrelor didactice sunt cele de conducere, respectiv de: îndrumare, control, planificare și evaluare în procesul instructiv-educativ. Expresia unui ansamblu de moduri de comportament manifestate frecvent în conduita fiecărui cadru didactic în aceste ipostaze este foarte importantă, deoarece ține de expresivitatea acestora la: organizarea activităților în sala de clasă; activitățile de control; sancționarea diverselor conduite ale elevilor; planificarea conținuturilor de predare-învățare; rezolvarea dificultăților apărute în diferite momente în clasă; stimularea și întreținerea interesului pentru învățare al elevilor.

Specialiștii au identificat patru factori care determină eficiența profesorilor în planul conducerii: „charisma”, „ascendența”, „resursele informative și intelectuale” și „resursele de putere”.

De-a lungul carierei didactice, profesorii nu pot fi caracterizați de un anumit stil educațional, deoarece aceste stiluri nu există în stare pură, ci doar combinate și nici nu sunt unele mai avantajoase sau mai eficiente decât altele. Totuși, se afirmă faptul că în activitățile educaționale, cel mai potrivit stil este cel care asigură eficiența învățării, stimulând interesul elevilor pentru studiu, generându-le și satisfacția reușitei în învățare.

Recomandarea specialiștilor constă în aplicarea stilului democratic, pe durată de timp mai mare, fiind favorabil dezvoltării libere și autonome a elevilor și aplicarea stilului autoritar, când trebuie realizate sarcini în mod rapid.

Competențe Digitale: O Necesitate în Educația Contemporană

În era digitală, se așteaptă din ce în ce mai mult ca profesorii să posede competențe digitale pentru a sprijini eficient învățarea elevilor. Competența digitală se referă la capacitatea indivizilor de a utiliza și gestiona tehnologiile digitale pentru sarcini de zi cu zi, cum ar fi comunicarea, gestionarea informațiilor, rezolvarea problemelor și colaborarea.

Competența digitală a fost definită ca „abilitatea de a utiliza în mod adecvat instrumentele și serviciile de tehnologia informației și comunicațiilor (TIC), astfel încât să acceseze, să gestioneze, să integreze și să evalueze informații relevante din diverse surse” (Comisia Europeană, 2006). Această definiție sugerează că a avea o înțelegere de bază a TIC nu înseamnă neapărat să fii competent digital; mai degrabă, se referă la capacitatea de a utiliza eficient resursele TIC cu privire la atingerea unor rezultate sau obiective specifice. Ca atare, deținerea acestui tip de cunoștințe depășește simpla știință a operațiunii computerelor sau a altor dispozitive, ci necesită în schimb abilități mai specializate legate de metodele de cercetare online sau aplicațiile software utilizate în contexte de predare.

Având în vedere importanța sa în mediul educațional de astăzi, există un interes considerabil pentru dezvoltarea competențelor digitale ale profesorilor atât la nivel de politică, cât și în cadrul școlilor/instituțiilor individuale (Kolloff et al., 2008). Au existat, de asemenea, mai multe inițiative menite să ajute educatorii să-și dezvolte propriile capacități prin activități de dezvoltare profesională, cum ar fi webinarii sau ateliere de lucru (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică [OECD], 2016). Cu toate acestea, aceste eforturi se concentrează adesea pe furnizarea de îndrumări generale cu privire la diferite aspecte ale TIC, mai degrabă decât să vizeze practici pedagogice specifice legate de utilizarea acestor tehnologii în clasă. Prin urmare, este necesar ca profesorii înșiși - precum și cei care îi susțin - să identifice abilitățile specifice care necesită îmbunătățiri, astfel încât strategiile adecvate să poată fi puse în aplicare în consecință.

Domenii Cheie ale Competenței Digitale

Există trei domenii principale în care profesorul ar trebui să depună eforturi pentru a îmbunătăți competența digitală: alfabetizarea datelor; competența mediatică; și alfabetizarea sistemelor (Riddle et al., 2017).

• Alfabetizarea datelor se referă în primul rând la cunoștințele despre colectarea datelor folosind mijloace electronice - cum ar fi prin sondaje sau baze de date - și apoi analiza corectă folosind programe software statistice precum SPSS sau STATA.
• Alfabetizarea media cuprinde recunoașterea momentelor în care conținutul online poate fi nesigur din cauza afirmațiilor false făcute fără dovezi, în același timp, construirea credibilității prin citarea surselor credibile.
• Alfabetizarea sistemelor implică înțelegerea modului în care rețelele interacționează între ele fie local - adică Wi-Fi - sau de la distanță - adică cloud computing - astfel încât să se poată profita de potențialele avantaje oferite de interconectivitate între diferite platforme, cum ar fi sincronizarea smartboard-urilor cu laptopuri etc.

Trebuie remarcat totuși că, la fel ca orice formă de învățare, stăpânirea utilizărilor avansate ale tehnologiei necesită încă practică, încercare și eroare, experimentare și, în cele din urmă, repetare înainte de a putea fi atinsă stăpânirea. Astfel, chiar dacă cineva posedă deja un anumit grad de familiaritate cu o anumită platformă, formarea continuă poate ajuta totuși la interiorizarea acestor procese, făcându-le a doua natură. În plus, utilizatorii cu experiență trebuie să-și amintească să continue să își actualizeze setul de abilități, să țină pasul cu noile tendințe, cu modificările, standardele din industrie, pentru a servi mai bine comunitatea studenților.

Strategii pentru Dezvoltarea Competențelor Digitale

Pentru a asigura integrarea cu succes a tehnologiei în sălile de clasă, există anumite niveluri de competență digitală cerute de profesori, care includ: conștientizarea și înțelegerea; alfabetizare de bază; abilități tehnice; capacități creative/inovatoare; gândire critică/rezolvarea problemelor; abilități de analiză/vizualizare a datelor; capacitatea de proiectare instrucțională și considerații etice asociate cu utilizarea tehnologiei (UNESCO 2017).

Pentru a dezvolta aceste competențe există o serie de strategii disponibile, inclusiv:

• Cursuri de educație formală pe aplicații software specifice sau platforme precum sistemele de e-learning.
• Ateliere online oferite de organizații educaționale.
• Oportunități de auto-studiu oferite prin resurse gratuite precum MOOC-uri (Massive Open Online Courses).
• Programe de mentorat de la egal la egal pentru schimbul de idei între educatori.
• Aderarea la rețele profesionale care le permit membrilor să actualizeze cele mai bune practici legate de predare.

Mai mult, guvernele au început să ofere inițiative, cum ar fi granturi special concepute pentru programele de formare a profesorilor, care ajută educatorii să dobândească abilități digitale esențiale. La nivel mondial au fost implementate mai multe inițiative care vizează îmbunătățirea alfabetizării tehnologice a profesorilor. S-a concentrat tot mai mult pe educarea instructorilor inițiali cu privire la integrarea TIC în activitățile de la clasă în timpul cursurilor de pregătire inițială a educatorului, în timp ce colegii mai experimentați ar putea accesa programe de dezvoltare profesională care oferă suport adecvat pentru stăpânirea anumitor pachete software sau navigarea pe anumite site-uri web (Lazonder 2016; Janssen 2012).

Guvernele ar putea promova inițiative care încurajează cooperarea între școli, în care membrii personalului cu experiență își împărtășesc cunoștințele cu colegii mai puțin competenți, oferind astfel o perspectivă suplimentară asupra potențialelor aplicații utile în procesul de instruire (Ertmer & Ottenbreit-Leftwich 2010; Verhoeven et al 2018). De asemenea, diferite universități oferă programe de eLearning care le permit membrilor facultății să studieze de la distanță fără a participa la cursuri fizice, permițându-le astfel să profite de flexibilitatea orară oferită de învățământul la distanță (Luckin 2014).

Adaptabilitate și Abilități Esențiale ale Profesorului Modern

Abilitățile profesorului modern, sau mai pe larg spus, ale educatorului de orice nivel, sunt o largă arie de discuție. Profesorii au o mulțime de lucruri de făcut într-o zi: organizări și planificări, planuri de lecție, întâlniri cu părinții și studenții, dezvoltare profesională și multe altele ocupă timpul unui profesor. Acum, adăugați povara unei lumi aflate într-o schimbare exponențială, unde tehnologia pătrunde în viețile studenților și le reconfigurează mințile.

Toți profesorii știu că acesta este punctul în care, cumva, trebuie să se adapteze, iar acest proces nu este ghidat de o hartă sau un ghid sigur, fără eșecuri. Adevărul este că toți trebuie să ne dăm seama cum să o facem mai bine, trecând pur și simplu prin acest proces. S-a tot spus și dezbătut mult despre abilitățile Secolului 21, abilitățile de predare digitale, noile abilități și multe alte nume au fost folosite. Discuțiile încă continuă în jurul a ce/care sunt aceste abilități. Acestea sunt acele abilități pe care educatorii din ziua de azi ar trebui să le aibă și să le mențină, asigurându-le susținerea și succesul în era digitală a învățării.

Abilități Cheie pentru Succesul în Era Digitală

• Flexibilitate și Adaptabilitate

  De ce este Importantă: Era digitală se rezumă prin cuvântul „schimbare”. Noi tehnologii educaționale ne sunt prezentate în fiecare minut. Fiecare student/elev învață într-un mod diferit și cu un ritm diferit. Directorii schimbă și revizuiesc permanent regulile și așteptările. Vor fi întotdeauna probleme și provocări de înfruntat. Această abilitate necesită timp pentru a se dezvolta, așa că fiți răbdători cu voi. Aceasta merge mână în mână cu a fi adaptabil.

• Învățare Continuă (Lifelong Learning)

  De ce este Importantă: Există întotdeauna ceva nou de învățat sau la care să te gândești când ești profesor. Pe măsură ce peisajul lumii se schimbă, tot așa se schimbă peisajul predării și al învățării. Succesul pe o piață a muncii globală depinde de abilitatea fiecăruia de a fi învățăcel la timpul potrivit. Tehnologia de asemenea ne furnizează căi largi pentru dezvoltarea personală și relaționare în rețea, care nu pot fi ignorate. Un profesor care este întotdeauna dornic să învețe nu se va opri din creștere și din reușită.

• Încredere

  De ce este Importantă: Sir Edmund Hillary ne-a spus că „noi nu cucerim muntele, ci pe noi înșine.” Înfruntându-ne vulnerabilitatea, devenim mai puternici. Realizând ce nu știm, învățăm. Înțelegând cine suntem, vedem ce putem deveni. Un profesor trebuie să aibă încredere să predea. Totuși, este mai mult decât despre a preda în clasă. Vei face greșeli și vei eșua. Părinții, colegii și studenții ar putea să se supere câteodată. Planurile vor fi anapoda și vor apărea urgențe. Ceea ce contează este ca tu să rămâi încrezător. Fă tot ce poți mai bine și continuă să faci asta, indiferent de ce se întâmplă. Este vorba și despre a avea încredere în alții: colegii tăi profesori, personalul din management și, mai mult ca orice, în studenții tăi. O persoană încrezătoare inspiră încredere și în ceilalți.

• Lucrul în Echipă (Colaborare)

  De ce este Importantă: Colaborarea cu studenții, colegii și directorii este o normă pentru profesori. Aceste situații de colaborare se prezintă în fiecare zi, fie în mediul real sau virtual. Făcând bine aceasta, întărește susținerea și comunitatea în orice școală sau clasă. De asemenea, ajută la crearea unui exemplu pentru grupurile de lucru ale studenților din propria ta clasă.

• Abilitatea de a Împuternici pe Alții

  De ce este Importantă: Această abilitate înglobează multe concepte. Ea include abilitatea de a transforma negativul în pozitiv. Înseamnă să ai compasiune. Este despre a-i inspira pe studenți, colegi și părinți. Înseamnă să arăți capacități de lider și inițiativă. Se concentrează pe ce este posibil și pe lucrurile care pot fi rezolvate. Este o atitudine de gândire spre progres având în centru dragostea.

• Cetățenie Digitală Globală

  De ce este Importantă: Aceasta este o abilitate care se concentrează pe stăpânirea conceptului de Global Digital Citizenship. Educatorii trebuie să fie capabili să arate studenților atât cum să se conecteze, cât și cum să se protejeze în era digitală. Proiectele vor cere colaborarea atât cu parteneri reali, cât și digitali. Este mai ușor ca oricând să te conectezi cu culturile și credințele lumii. Educatorii moderni știu, de asemenea, cum să utilizeze tehnologia într-un mod sigur. Ei sunt conștienți de pericolele existente în lumea online și îi ajută pe studenți/elevi să le înțeleagă și să le facă față.

Rolul Profesorului în Educația Digitală

Copiii și tinerii din ziua de azi nu pot să învețe doar dacă materia le este dictată sau ei trebuie să o memoreze mecanic. Deoarece au o mulțime de informații la o simplă căutare pe internet, nu li se mai pare necesar să învețe tot ce li se predă. Elevii au nevoie de o continuă dinamizare a activității, ei fiind obișnuiți cu tehnologia, care i-a influențat să își dorească mereu altceva.

Profesorul trebuie să adapteze conținutul la nevoile elevilor, dar să se și asigure că aceștia vor învăța tot ce e necesar. Aceștia trebuie să poată să se adapteze la nevoile elevilor, dar totuși să reușească să atingă obiectivele din programă. În primul rând, trebuie să dea dovadă de faptul că știe să se exprime corect și cu un limbaj pe înțelesul elevilor. Având în vedere că profesorul va utiliza tehnologia și calculatorul, are nevoie de un minim de competențe digitale. O parte importantă a procesului de învățare este reprezentată de empatie. Între elev și cadrul didactic trebuie să existe o continuă colaborare și comunicare. Nu în ultimul rând, un profesor trebuie să se poată adapta cu ușurință unor situații noi și să fie flexibil. Folosindu-se de toate aceste competențe, cadrul didactic va reuși să susțină lecții care vor atrage copiii plini de energie din ziua de azi.

Așadar, educația în era digitală este în continuă schimbare și inovare și necesită ca profesorii și elevii să fie deschiși la nou și ca aceștia să se adapteze situațiilor diverse pe care le oferă.

Impactul Tehnologiei asupra Educației și Pieței Muncii

Pandemia cu virusul Covid-19 a determinat școlile din întreaga lume să treacă la cursuri online, ceea ce a pus sub semnul întrebării sustenabilitatea acestui proces în rândul experților în educație. Aceștia încearcă să găsească soluții pentru viitorul educației online, având în vedere schimbările majore produse în modul în care predăm, comunicăm, învățăm și colaborăm în procesul de educație și formare. În perioada martie-decembrie 2020, toți cei implicați în procesul de educație și formare - cursanți, cadre didactice și formatori - au fost afectați de aceste schimbări, indiferent de nivelul sau tipul de educație, de la educația timpurie până la educația adulților.

Proiectul CRED - Curriculum Relevant Educație Deschisă pentru Toți, inițiat în mai 2018, a urmărit formarea a 55.000 de cadre didactice în utilizarea de metode și conținuturi atractive și adaptate, cu sprijinul a 900 de formatori.

Potrivit unui sondaj U-report realizat de Unicef România cu privire la învățarea online, se constată că o treime dintre elevii români nu sunt mulțumiți de școala online și nu urmează cursurile prin intermediul platformelor virtuale. Alți elevi utilizează platforme mai puțin cunoscute, cum ar fi Meet, 24edu, Sociology și Adservio. Majoritatea elevilor (82%) s-au adaptat ușor sau puțin dificil la utilizarea acestor platforme, în timp ce 8% consideră că le este greu să se adapteze.

O dată cu apariția tehnologiei și integrarea acesteia în viața de zi cu zi s-a ajuns și la schimbarea pieței muncii. Din cauza acestei digitalizări la nivel mondial, cei care ajungeau să lucreze aveau nevoie de competențe digitale, la un nivel minim. Un alt factor de luat în considerare pentru schimbarea pieței muncii este pandemia, care a luat amploare în anul 2020, determinând adaptarea multor locuri de muncă pentru „munca de acasă”.

Uniunea Europeană și-a propus ca între 2021 și 2027 să îmbunătățească educația digitală, având ca obiectiv final scăderea sub 15% a numărului elevilor cu vârsta între 13-14 ani care au rezultate insuficiente în domeniul competențelor digitale.

Tehnologia nu poate înlocui profesorul, ci îl completează. O conexiune umană autentică și o relație de încredere între profesor și elev rămân esențiale într-un proces de învățare eficient și de succes.

tags: #sarcini #principale #ale #unui #profesor #in