Ghid practic pentru maternitatea la scroafe

Gestionarea corectă a perioadei de gestație și a fătării la scroafe este esențială pentru succesul unei ferme porcine. Cunoscând termenii fiziologici de gestație la scroafă, se poate elabora un „calculator de fătare”, care ajută la anticiparea momentului nașterii. După însămânțare, scroafa devine mai liniștită, își recapătă pofta de mâncare, iar glanda mamară începe să se mărească în volum.

Perioada de gestație și semnele premergătoare fătării

În limbajul popular, se spune că scroafa duce gestația „trei luni, trei săptămâni și trei zile”. Statisticile arată că doar o pătrime din scroafe fetează la timp. Un sistem de calculare a datei fătării poate fi implementat prin marcarea lunii în care a fost efectuată însămânțarea, iar în coloana din stânga, ziua. Data estimată a fătării se găsește la ziua 111 din data însămânțării, aceasta fiind considerată prima zi din intervalul de așteptare a fătării.

Cu 24-48 de ore înainte de fătare, ligamentele bazinului se relaxează, iar sacrumul coboară, formând două adâncituri la baza cozii. Acestea sunt semne clare că fătarea este iminentă.

Pregătirea scroafei și a boxei pentru fătare

La identificarea semnelor fătării, scroafa trebuie pregătită corespunzător. Aceasta se mută în boxa de fătare cu 10-15 zile înainte de termen, pentru a se obișnui cu noul mediu. Este esențial să se asigure liniște, curățenie, o temperatură adecvată și un așternut uscat. Dacă fătarea are loc pe vreme caldă, scroafa poate fi stropită cu apă pentru a o răcori.

Boxa pentru fătare se amenajează în cel mai curat, liniștit și cald loc al grajdului. Înălțimea peretelui boxei este, de regulă, de 1,2 metri. Cu cinci zile înainte de fătare, volumul furajelor administrate scroafei se reduce până la 50% din rația normală.

Procesul de fătare la scroafe

Durata fătării, la fel ca și gestația, este influențată de mai mulți factori. Parturiția începe, cel mai frecvent, noaptea, atunci când scroafa este cât mai liniștită. Fătarea la scroafe este, în general, ușoară și rapidă, nefiind necesară intervenția omului. Cu toate acestea, prezența în preajmă este benefică pentru a interveni în caz de necesitate.

Managementul nutrițional al scroafelor în lactație

Perioada de lactație este una dintre cele mai solicitante din punct de vedere fiziologic pentru scroafă. Predomină procesele de dezasimilație, ceea ce duce la pierderi în greutate de 13-15% (sau chiar mai mari la scrofițe), comparativ cu greutatea la fătare. Lactația la scroafe este abundentă și epuizantă; laptele de scroafă este de două ori mai bogat în energie și azot decât laptele de vacă (aproximativ 1200 Kcal/litru față de 750 Kcal/litru la laptele de vacă și 5,5% proteină comparativ cu 3,2% la laptele de vacă).

Maximalul cerințelor nutritive la scroafe se înregistrează între săptămâna a doua și a cincea de lactație. Pentru a acoperi aceste necesități, se recomandă utilizarea unui nutreț combinat (NC) cu următoarele caracteristici de calitate: 3050-3150 kcal de energie metabolizabilă (EM)/kg, 15% proteină brută (PB), 0,75% calciu (Ca), 0,5% fosfor (P) și 0,5% sare.

Cantitatea zilnică de hrană a unei scroafe poate fi estimată pe baza unui necesar de 1,2-1,5 kg NC pentru întreținerea funcțiilor vitale, la care se adaugă 0,4-0,5 kg NC pentru fiecare purcel alăptat. Cantitatea de furaj administrată scroafei se ajustează în funcție de stadiul lactației, conform unei scheme de hrănire. De exemplu, dacă înțărcarea se face la 35 de zile:

• În ziua fătării: Scroafa primește doar apă sau un terci subțire (1 kg tărâțe de grâu la 4-5 litri de apă), cu efect laxativ.
• Perioada 2-10 zile de la fătare: Se începe cu 2,5 kg NC, cantitate care crește progresiv până la 5-6 kg la sfârșitul perioadei.
• Perioada 11-32 zile: Cantitatea de furaj combinat este maximă (5-6 kg) sau la discreție.
• Zilele 33 și 34 (premergător înțărcării): Se reduce cantitatea de NC la 2,5-3 kg.
• Ziua 35: Nu se administrează furaj.

În alimentația scroafelor aflate în lactație se poate utiliza lucerna masă verde sau alte leguminoase, în cantitate de 4-6 kg/cap/zi. Aceasta contribuie la acoperirea unei părți din necesarul proteic.

Determinarea nivelului proteic al nutrețului combinat de completare

Pentru calcularea nivelului proteic al furajului combinat de completare, se procedează astfel:

1. Se face diferența între necesarul de energie metabolizabilă și proteină brută și valorile asigurate prin lucernă.
2. Considerând o valoare energetică a furajului de 3050-3150 kcal/kg (media 3100 kcal/kg), se calculează cantitatea de furaj necesară.
3. Se calculează nivelul proteic al nutrețului combinat.

Administrarea lucernei sub formă de masă verde reduce nivelul proteic necesar în nutrețul combinat, ceea ce conduce la o economie de furaje proteice, considerate a fi mai scumpe. În structura furajului combinat se folosesc cereale locale, iar componentele proteice pot fi achiziționate. Lucerna poate fi înlocuită cu alte leguminoase, precum trifoiul.

Supraviețuirea purceilor: factori critici

Supraviețuirea purceilor de la naștere până la înțărcare reprezintă o provocare majoră pentru fermieri, având un impact economic semnificativ. Majoritatea pierderilor de purcei au loc în primele 5-7 zile de viață, cauzele fiind preponderent manageriale, legate de neînțelegerea biologiei purcelului în această etapă critică.

Asistența la fătare

În sens restrâns, asistența la fătare presupune intervenția personalului calificat în caz de fătări prelungite sau blocaje ale purceilor. În sens larg, aceasta include monitorizarea scroafelor la intervale regulate (ideal, la 30-40 de minute), acordând atenție sporită cuiburilor cu peste 14 purcei, scroafelor la a cincea fătare sau peste, scroafelor grase și în condiții de temperatură extreme.

O manoperă esențială este uscarea imediată a purceilor nou-născuți și plasarea lor lângă o sursă de căldură, deoarece aceștia nu își pot menține constantă temperatura corporală. Nerespectarea acestor măsuri duce la hipotermie și, implicit, la condamnarea purcelului.

Consumul de colostru

Asigurarea accesului tuturor purceilor la un mamelon funcțional, cât mai curând după naștere, este vitală. Colostrul este singura sursă de anticorpi necesari apărării organismului împotriva microbilor din maternitate. Datorită prolificității ridicate a scroafelor moderne, purceii pot fi mai mici și cu vitalitate scăzută, având dificultăți în a ajunge la primul supt de colostru.

Pentru a combate această problemă, se practică frecvent alăptarea fracționată: separarea purceilor mai mari pentru 1-2 ore, facilitând astfel accesul celor mai mici la supt. Această tehnică se aplică doar după încheierea fătării și uscarea tuturor purceilor.

Temperatura și curenții de aer

Asigurarea microclimatului optim este o provocare complexă, deoarece cerințele scroafei (18-20°C) diferă de cele ale purceilor (peste 30°C în primele zile). De asemenea, ventilația benefică pentru scroafă poate fi fatală pentru purcei, cauzând hipotermie.

În maternitățile moderne, scroafele beneficiază de sisteme de ventilație separate, iar zona destinată purceilor este dotată cu pardoseli încălzite și lămpi de încălzire.

Curățenia în maternitate

Un nivel ridicat de igienă în maternitate este adesea neglijat, chiar și în fermele care aplică principiul „totul plin, totul gol”. Curățarea superficială a boxelor, realizată de personal necalificat, permite persistența încărcăturii microbiene, condamnând generația următoare de purcei la îmbolnăvire. Purceii se nasc practic lipsiți de imunitate, fiind extrem de vulnerabili la microbismul mediu.

Este necesară instruirea personalului privind importanța igienei. Evaluarea gradului de curățenie ar trebui realizată de persoanele cu responsabilități permanente în maternitate. Spălarea scroafelor înainte de intrarea în maternitate este esențială, acestea fiind vectori importanți de infecții. De asemenea, boxele trebuie să fie curate și uscate înainte de populare, mediul umed și cald favorizând dezvoltarea microbilor.

Prioritatea trebuie acordată cerințelor animalelor, nu celor ale personalului.

tags: #maternitate #pentru #scroafe