Contractul de donație reprezintă o manifestare juridică a generozității, o trăsătură umană întâlnită frecvent în societate. Conform art. 985 din Codul civil, acesta este un act juridic prin care o persoană, numită donator, transmite cu titlu gratuit un bun sau un drept din patrimoniul său unei alte persoane, numită donatar, care acceptă această donație. Donația este un contract prin care donatorul își micșorează patrimoniul în mod gratuit în beneficiul donatarului.
Liberalitățile, alături de actele juridice dezinteresate, reprezintă acte juridice cu titlu gratuit. Prin act juridic dezinteresat se înțelege acel act cu titlu gratuit prin care dispunătorul procură un beneficiu cuiva fără să își micșoreze patrimoniul. G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 191.
Potrivit art. 984 alin. (1) C. civ., liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane. Liberalitățile pot fi făcute exclusiv prin donație sau prin legat cuprins în testament, potrivit art. 984 alin. (2) C. civ. Elementul de diferențiere între donație și legat are în vedere faptul că donația este o liberalitate între vii, iar legatul este o liberalitate pentru cauză de moarte.
Contractul de donație se încadrează în rândul contractelor cu titlu gratuit, ca de altfel și contractul dezinteresat. Elementul de diferențiere între donație și contractul dezinteresat este acela că în ipoteza donației patrimoniul donatorului se micșorează cu bunul de care a dispus în favoarea donatarului, pe când în ipoteza contractului dezinteresat patrimoniul rămâne intact, folosul gratuit oferit neafectând structura patrimoniului.
Sediul principal al materiei în privința donației este reprezentat de dispozițiile art. 1011-1033 C. civ. Donația fiind însă o liberalitate, i se aplică și dispozițiile comune din materia liberalităților, respectiv cele ale art. 984-1010 C. civ.
Caracteristicile juridice ale contractului de donație
Contractul de donație prezintă o serie de caracteristici juridice esențiale:
a) Contract cu titlu gratuit
Donația se încadrează în categoria contractelor cu titlu gratuit. Donatorul, cu intenția de a gratifica (animus donandi), transmite donatarului unul sau mai multe drepturi, fără a obține în schimb vreun avantaj. Intenția de a face o donație sau de a gratifica este cunoscută sub denumirea de animus donandi.
Așa cum s-a surprins în literatura juridică, cauza directă a donației este intenția de a mări patrimoniul celui gratificat, fără a primi în schimb o contraprestație. A se vedea T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 25.
Donația cu sarcină
Se impun a fi făcute anumite precizări în privința donației cu sarcină. Donația cu sarcină este acel contract în care donatorul impune donatarului să dea, să facă sau să nu facă ceva, corelativ cu transmiterea către acesta din urmă a dreptului sau drepturilor ce fac obiectul contractului. Sarcina impusă donatarului (spre exemplu, să plătească o sumă de bani determinată către X), în limita valorii acesteia, transformă donația într-un contract cu titlu oneros, în care obligațiile părților, născute din contractul de donație, sunt reciproce și interdependente (contract sinalagmatic).
Codul civil nu reglementează expres donația cu sarcină, însă existența sa rezultă din economia art. 1020 C. civ.
În exemplul oferit sarcina a fost stipulată în favoarea unui terț, însă aceasta poate fi stipulată și în favoarea donatorului sau a donatarului, potrivit voinței dispunătorului.
b) Contract unilateral
Donația reprezintă un act juridic bilateral întrucât pentru încheierea sa valabilă necesită exprimarea voinței ambelor părți (a donatorului și a donatarului) și este un contract unilateral deoarece creează obligații doar pentru una dintre părțile contractante (donatorul). Astfel, donatorul se obligă să transmită donatarului un drept real sau de creanță, după caz. Donatarul, prin ipoteză, nu își asumă nicio obligație, însă cu toate acestea donatarului îi incumbă o obligație morală, de recunoștință față de donator, obligație ce prezintă caracter continuu.
Donația este un contract unilateral, între vii, în vreme ce testamentul este un act unilateral, de ultimă voință al testatorului pentru cauză de moarte. A se vedea T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 26.
Existența obligației de recunoștință nu afectează însă caracterul de contract unilateral al donației. Cu toate acestea, nerespectarea obligației de recunoștință de către donatar poate atrage revocarea donației pentru ingratitudine, în condițiile prevăzute la art. 1023 C. civ.
Donația cu sarcină - excepție de la unilateralitate
Prin excepție însă, în ipoteza donației cu sarcină, contractul creează obligații reciproce și interdependente pentru părți, având caracter sinalagmatic. În acest caz, existența sarcinii va transforma contractul de donație din unilateral în bilateral.
Donația cu sarcină este considerată, în limitele sarcinii impuse, un contract sinalagmatic cu titlu oneros, de aceea în cazul neexecutării intervin efectele specifice acestui tip de contract: donatorul poate solicita instanței obligarea donatarului la îndeplinirea sarcinii și plata de daune-interese; donatarul nu se poate elibera de sarcină și să abandoneze bunurile dăruite fără acordul donatorului, adică fără un nou contract; revocarea sau rezoluțiunea donației este judiciară, instanța apreciază gravitatea nerespectării obligației de către donatar și poate acorda și un termen de grație. În caz de admitere a acțiunii, revocarea produce efecte retroactiv.
c) Contract solemn
Potrivit art. 1011 alin. (1) C. civ., donația se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute. Așadar, regula este reprezentată de încheierea donației prin înscris autentic, aceasta constituind o condiție de validitate (ad validitatem). Nerespectarea formei autentice a donației atrage sancțiunea nulității absolute a acesteia.
Regula enunțată se aplică și în ipoteza încheierii donației între persoane absente, forma autentică fiind impusă atât ofertei de donație, cât și acceptării acesteia.
Excepții de la solemnitate
Prin excepție de la această regulă, nu sunt supuse formei solemne donațiile indirecte, cele deghizate și darurile manuale [art. 1011 alin. (2) C. civ.].
Darul manual
În privința darurilor manuale se impune a face o precizare. Potrivit art. 1011 alin. (4) C. civ., bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Darul manual se încheie valabil prin acordul de voințe al părților, însoțit de tradițiunea bunului.
Astfel, textul legal amintit impune, pentru valabila încheiere a donației, ca darul manual să fie însoțit de tradițiunea bunului, ceea ce înseamnă că ne aflăm în prezența unui contract real.
Actul juridic real este acela care nu se poate forma valabil decât dacă manifestarea de voință este însoțită de remiterea/predarea bunului. Astfel, în cazul actelor juridice reale, operațiunea de predare ține de încheierea valabilă a actului, iar nu de executarea sa. G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 205.
d) Contract translativ de proprietate
Donația este un contract translativ de proprietate. Prin încheierea contractului de donație, donatarul devine titularul dreptului de proprietate, a altui drept real sau de creanță, după caz. Transferul proprietății în cazul contractului de donație se supune regulilor de drept comun.
Transferul dreptului de proprietate către donatar se produce în momentul încheierii contractului, în ipoteza în care părțile nu au convenit în alt fel. Cu alte cuvinte, părțile pot amâna transferul dreptului de proprietate. Menționăm că transferul proprietății către donatar nu este condiționat de predarea bunului, donația nefiind un contract real.
Dreptul de proprietate conferă titularului său prerogativa exclusivă de a deține bunul respectiv (ius possidendi), reprezentând astfel o manifestare a controlului și a dominării asupra acestuia în cadrul dreptului. În plus, acest drept implică și posibilitatea de a beneficia de bun (ius utendi și ius fruendi), îngăduind utilizarea acestuia și obținerea avantajelor pe care le oferă, precum și dreptul de a dispune de bun (ius abutendi), atât din punct de vedere material, prin modificarea sau distrugerea acestuia, cât și din punct de vedere juridic, prin intermediul acțiunilor legale între persoane vii sau în caz de deces. În acest fel, proprietarul are capacitatea de a utiliza bunul în diverse moduri, inclusiv de a-l consuma, modifica sau distruge, în conformitate cu propriile sale nevoi și preferințe (dispoziția faptică, altfel spus materială).
e) Contract, în principiu, irevocabil
Potrivit art. 1270 alin. (1) C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Textul legal instituie principiul forței obligatorii a contractului legal încheiat față de părțile contractante. Potrivit art. 1270 alin. (2) C. civ., contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege. Acest text legal instituie principiul irevocabilității contractului, potrivit căruia contractului nu i se poate pune capăt prin voința numai a uneia dintre părți, manifestată în sens contrar.
Însă în materia contractului de donație irevocabilitatea este mai accentuată decât forța obligatorie a contractului amintită anterior. Astfel, irevocabilitatea donației ține de esența acestui contract, reprezentând o condiție de validitate pentru formarea acestui contract și nu privește doar efectele contractului. Potrivit art. 1015 alin. (1) C. civ., purtând denumirea marginală „principiul irevocabilității”, donația nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce permit donatorului să o revoce prin voința sa. În alte cuvinte, prin irevocabilitatea donației vom înțelege că aceasta odată făcută, nu este permis donatorului să mai revină asupra manifestării sale de voință. Stipularea unor clauze care ar permite donatorului să revoce donația atrag nulitatea contractului de donație.
În acest context trebuie precizat că revocarea donației pentru ingratitudine sau pentru neexecutarea sarcinii reprezintă cauze legale de revocare a donației, cu titlu de sancțiune, fie pentru comportamentul necorespunzător al donatarului, fie pentru neexecutarea culpabilă a sarcinilor asumate de donatar.
Condițiile de validitate ale contractului de donație
Donația este un contract, ceea ce înseamnă că aceasta trebuie să îndeplinească condițiile esențiale pentru validitatea contractului prevăzute de art. 1179 C. civ., respectiv cele privind capacitatea de a contracta; consimțământul părților; un obiect determinat și licit; o cauză licită și morală.
1. Capacitatea de a contracta
Potrivit art. 987 alin. (1) C. civ., orice persoană poate face și primi liberalități, cu respectarea regulilor privind capacitatea. Aceasta înseamnă că în materia contractului de donație capacitatea reprezintă regula.
De la regula capacității există și excepții, legiuitorul prevăzând anumite incapacități atât de a dispune prin donații, cât și de a primi donații.
Capacitatea donatorului
Momentul îndeplinirii cerinței privind capacitatea de a dispune prin donație nu ridică probleme dacă donația se materializează într-un singur act. Astfel, potrivit art. 987 alin. (2) C. civ., condiția capacității de a dispune prin liberalități trebuie îndeplinită la data la care dispunătorul își exprimă consimțământul. Dacă ne raportăm însă la ipoteza încheierii unei donații între absenți, prin acte separate, capacitatea dispunătorului se apreciază atât la momentul la care face oferta de donație, cât și la momentul acceptării ofertei de donație.
În concluzie, condiția capacității de a dispune prin liberalități trebuie îndeplinită nu numai la data la care dispunătorul își exprimă consimțământul, așa cum statuează art. 987 alin. (2) C. civ. în materie de liberalități în general, ci, în cazul încheierii donației între persoane absente, și la data acceptării ofertei de donație, având în vedere că incapacitatea ofertantului atrage, potrivit art. 1013 alin. (1) teza finală C. civ., nulitatea donației.
Capacitatea donatarului
Condiția capacității de a primi o donație trebuie îndeplinită la data la care donatarul acceptă donația, potrivit art. 987 alin. (3) C. civ.
2. Consimțământul părților
Atât cel care donează, cât și cel care acceptă donația trebuie să își exprime consimțământul. Consimțământul trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză.
Oferta de donație poate fi revocată cât timp ofertantul nu a luat cunoștință de acceptarea destinatarului. Oferta nu mai poate fi acceptată după decesul destinatarului ei.
3. Obiectul donației
Obiectul donației trebuie să fie un bun determinat sau determinabil, care există în patrimoniul donatorului în momentul încheierii contractului. Bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual.
4. Cauza donației
În cazul contractului de donație, cauza se referă la motivul pentru care donatorul ia decizia de a ceda un bun donatarului. Elementul esențial specific contractului de donație este intenția liberală - animus donandi, intenția de a gratifica, ce reprezintă însăși cauza încheierii contractului.
Ce se întâmplă cu investițiile tale, dacă contractul de donație s-a anulat?
Donația cu sarcină: Aspecte specifice
Sarcina este o obligație impusă donatarului care este ținut să o execute după ce acceptă donația, asemenea unui debitor în contractele sinalagmatice. În caz contrar, donatarul poate solicita în instanță revocarea pentru neîndeplinirea sarcinii.
Sarcina trebuie să fie posibilă, licită și morală și poate să fie prevăzută în favoarea donatorului, a unei terțe persoane sau a donatarului însuși, dacă donatorul are vreun interes, cel puțin moral, în exercitarea sarcinii.
Donația cu sarcini este, numai în limita sarcinii, un contract sinalagmatic cu titlu oneros. Astfel, prin interpretarea detaliată a prevederilor art. 1020 C. civ. și a celorlalte dispoziții relevante, se desprinde concluzia că donația cu sarcină implică o transformare a caracterului contractual. Donația cu sarcină este considerată, în limitele sarcinii impuse, un contract sinalagmatic cu titlu oneros, aceasta implicând diferențe semnificative în regimul juridic față de donația simplă, transferând elemente caracteristice și trăsături specifice ale unui contract sinalagmatic.
Donația cu sarcină este un contract gratuit numai în limita valorii nete de care beneficiază donatarul, scăzându-se din valoarea bunului donat suma ce reprezintă valoarea sarcinii stabilite.
Aplicând teoria impreviziunii, prin art. 1021 C. civ. noul Cod civil a instituit posibilitatea revizuirii judiciare a sarcinii. Cu respectarea pe cât posibil a voinței dispunătorului, instanța de judecată sesizată cu cererea de revizuire poate să dispună modificări cantitative și calitative ale condițiilor sau ale sarcinilor care afectează liberalitatea ori să le grupeze cu acelea similare provenind din alte liberalități.
Revocarea contractului de donație
Revocarea contractului de donație este o excepție de la principiul irevocabilității donațiilor. Totuși, legislația română permite revocarea donației în anumite cazuri specifice.
1. Revocarea pentru ingratitudine
Aceasta intervine dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator.
- Exemplu 1: Donatarul comite o infracțiune gravă împotriva donatorului, cum ar fi o agresiune fizică.
- Exemplu 2: Donatarul refuză să îngrijească donatorul, deși acesta se află într-o stare de nevoie și se aștepta la un astfel de sprijin din partea donatarului.
Acțiunea în revocare pentru ingratitudine poate fi exercitată numai împotriva donatarului. Cererea de revocare nu poate fi introdusă de moștenitorii donatorului, cu excepția cazului în care donatorul a decedat în termenul prevăzut la art. 1024 alin. (1) C. civ. fără să îl fi iertat pe donatar.
2. Revocarea pentru neexecutarea sarcinii
Dacă donația este însoțită de o sarcină, cum ar fi obligația donatarului de a întreține o anumită persoană sau de a folosi bunul donat într-un anumit scop, iar donatarul nu o respectă, donația poate fi revocată.
- Exemplu 3: Donația este însoțită de o sarcină, cum ar fi obligația donatarului de a întreține o anumită persoană (de exemplu, un părinte în vârstă).
- Exemplu 4: Donatorul donează o clădire donatarului, cu condiția ca acesta să renoveze și să păstreze clădirea în stare bună.
Dreptul la acțiunea prin care se solicită executarea sarcinii sau revocarea donației se prescrie în termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executată.
Când donația este revocată pentru neîndeplinirea sarcinilor, bunul reintră în patrimoniul donatorului liber de orice drepturi constituite între timp asupra lui, sub rezerva dispozițiilor art. 1027 alin. (2) C. civ.
3. Revocarea donației între soți
Donațiile între soți pot fi revocate oricând în timpul căsătoriei, fără a fi necesară o justificare.
- Exemplu 5: Un soț donează un bun celuilalt soț în timpul căsătoriei. Ulterior, din diverse motive (cum ar fi deteriorarea relației sau intenția de a-și recăpăta bunul), soțul donator decide să revoce donația.
Alte situații de revocare sau caducitate
- Exemplu 7: Donatorul face o donație cu clauza specifică că donația va fi revocată dacă donatarul moare înaintea donatorului (întoarcere convențională).
- Exemplu 8: Donatorul donează un teren cu condiția ca donatarul să construiască pe acel teren o casă într-un anumit interval de timp (condiție rezolutorie).
- Exemplu 9: Donatorul donează o operă de artă cu condiția ca aceasta să fie expusă permanent într-un muzeu.
- Exemplu 10: Donatorul și donatarul convin de comun acord să revoce donația, din motive personale, fără a fi necesară o justificare suplimentară.
Donațiile simulate sunt cele ascunse sub forma unui act juridic și sunt valabile doar în cazul în care nu încalcă prevederile legii. Ele nu trebuie încheiate în forma autentică, ci doar în forma actului în care sunt deghizate.
Donația de bunuri comune
Dacă donația privește un bun comun al soților, este necesar consimțământul ambilor soți pentru realizarea acestei donații.
Donațiile între soți pot influența masa succesorală.
Taxes și formalități
Prețul unui astfel de contract poate varia în funcție de valoarea bunului și de complexitatea tranzacției. Acesta poate fi determinat fie prin intermediul unui calculator taxe notariale donație, fie prin solicitarea de informații direct de la biroul notarial.
Donația trebuie încheiată la notariat pentru a fi valabilă. Un contract care nu este autentificat la biroul notarial este sancționat cu nulitatea absolută.
Pentru eliberarea extrasului de carte funciară, donatorul va trebui să achite 40 de lei în regim normal (eliberare în 2 zile) sau 200 de lei în regim de urgență (o zi).
Taxele notariale pentru contractul de donație se achită în conformitate cu Ordinul Nr. 2550/2006 al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România. Astfel, pentru bunurile cu o valoare de până în 15.000 de lei, se va plăti un onorariu de 2,2% din valoarea donației, dar nu mai puțin de 150 de lei. Dacă donatorul cedează un bun cu o valoare cuprinsă între 30.001 și 60.000 de lei, va avea de achitat la notar suma de 970 de lei + 1,3% pentru suma care depășește 30.001 lei. Un imobil cu o valoare cuprinsă între 300.001 și 600.000 lei va atrage după sine obligativitatea de plată a unui onorariu de 3.130 lei + 0,65% pentru suma care depășește 300.001 lei.
Pentru rude și afini până la gradul al III-lea sau pentru soți, nu se plătește impozit către stat.
Cunoaște toate condițiile și taxele impuse unui contract de donație, pentru a fi sigur că plătești suma corectă și că nu ajungi în situația în care să ți se pretindă taxe pe care nu trebuie să le plătești.