Îngrijorarea mamelor cu privire la alimentația sugarilor prematuri este pe deplin justificată. Adesea, se confruntă cu situații în care copiii par să nu se sature, trag la sân, dar laptele nu curge suficient, plâng, se agită și par permanent înfometați, ceea ce afectează creșterea lor. Pentru a evalua corect aportul de lapte, se recomandă proba suptului, care presupune cântărirea copilului înainte și după alăptare, timp de 24-48 de ore.
Monitorizarea zilnică a greutății pe parcursul a cel puțin o săptămână și alcătuirea unei curbe ponderale sunt esențiale pentru a urmări progresul sugarului.
Strategii de hrănire a prematurilor
În cazul în care laptele matern nu este suficient, se poate recurge la suplimentarea cu lapte praf. Unii pediatri recomandă mese alternative: o masă la sân, urmată de o masă cu lapte praf. Personal, susțin punerea sugarului la sân la fiecare masă pentru a stimula repetat lactația prin supt. Laptele praf se poate administra cu lingurița pentru a evita regurgitațiile rapide.
Alegerea și utilizarea biberoanelor și tetinelor
Este importantă investiția în calitatea biberoanelor, deoarece acestea sunt folosite frecvent. La vârsta de 6 luni, dinții încep să crească, ceea ce duce la uzura tetinelor. Există diverse tipuri de biberoane cu facilități multiple. Tetina universală este potrivită pentru toți bebelușii alimentați artificial. Dimensiunea orificiului tetinei trebuie aleasă în funcție de vârsta sugarului și de capacitatea acestuia de a ingera un flux mai mare sau mai mic de lapte praf.
Igiena echipamentului de hrănire
Spălarea și igienizarea corectă și conștiincioasă a întregului echipament folosit pentru administrarea laptelui praf și a ceaiului este obligatorie. Sterilizarea este crucială pentru menținerea sănătății sugarului în primele luni de viață. Diferitele tipuri de sterilizatoare moderne asigură o igienizare perfectă, distrugând bacteriile la temperaturi de aproximativ 60 de grade Celsius. La această temperatură, sunt distruse complet bacterii precum Escherichia Coli, Streptoccocus pyogenes, Staphyloccocus aureus (MRSA), precum și virusuri precum HIV și ciuperci precum Candida, alături de anumite specii de Salmonella. Durata de sterilizare a accesoriilor de hrănire variază între 5 și 8 minute, în funcție de marca și tipul sterilizatorului.
Laptele praf: Compoziție și adaptare
Laptele praf este, în esență, lapte de vacă adaptat sau umanizat. Acesta este procesat pentru a elimina excesul de anumite componente și a adăuga altele, pentru a-l face cât mai asemănător cu laptele de mamă. Este degresat și îmbogățit cu vitamine, minerale, probiotice și acizi grași esențiali, necesari dezvoltării creierului.
Sugarii sănătoși folosesc formule standard de lapte praf, adaptate vârstei. Formulele clasice pentru sugarii sănătoși se aleg în funcție de criteriile de vârstă și calitate/preț, având în vedere că producătorii sunt obligați să respecte rețete identice pentru toate produsele, indiferent de marcă. Există, de asemenea, formule speciale pentru nevoi și situații particulare.
Provocările nutriționale ale copiilor prematuri
Copiii prematuri se confruntă cu multiple provocări din cauza nașterii înainte de termen. Aceștia sunt mai mici, cântăresc mai puțin și au organe care nu sunt complet dezvoltate, ceea ce îi face vulnerabili și necesită un aport suplimentar de nutrienți pentru a atinge dezvoltarea pe care ar fi avut-o în uter.
Importanța proteinelor și energiei
Una dintre cele mai mari provocări este asigurarea cantității potrivite de proteine și energie, elemente esențiale pentru creștere și dezvoltare. Proteinele joacă un rol crucial în dezvoltarea funcțiilor cognitive și în formarea țesuturilor organismului.
Calitatea și cantitatea proteinelor
Copiii prematuri necesită o cantitate mai mare de proteine decât bebelușii născuți la termen, iar calitatea acestora este deosebit de importantă. Deoarece nu pot produce singuri anumiți aminoacizi, este vital să primească proteine de înaltă calitate din primele zile de viață. Proteinele contribuie nu doar la creșterea fizică, ci și la dezvoltarea cognitivă, iar un aport suficient poate compensa eventualele deficite acumulate în perioada prenatală.
Pentru a sprijini nutriția corectă în primele săptămâni de viață, esențială pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor născuți prematur, sunt necesare produse nutriționale speciale, precum Formula de lapte NESTLÉ PreNAN® Stage 1, concepută special pentru nevoile nutriționale ale prematurilor.
Surse de proteine pentru copiii prematuri
Laptele matern rămâne cea mai bună sursă de nutriție pentru toți bebelușii, inclusiv pentru cei prematuri. Totuși, în unele cazuri, laptele matern singur nu acoperă complet nevoile unui copil născut prematur.
În aceste situații, intervin fortificatorii pentru laptele matern și formulele speciale pentru copii prematuri, concepute să ofere un aport suplimentar de proteine, calorii și alți nutrienți esențiali. Medicul neonatolog sau pediatrul va recomanda cea mai potrivită opțiune pentru fiecare copil, iar părinții trebuie să urmeze cu strictețe recomandările medicale pentru a asigura o nutriție echilibrată și sigură.
Sfaturi practice pentru mamele cu copii născuți prematur
Este esențială consultarea regulată a medicului pediatru pentru monitorizarea constantă a greutății și dezvoltării. Fiecare copil este unic, iar soluția ideală se stabilește individual.
Stomacul prematurului este mic și se destinde greu, golirea gastrică este încetinită, iar mișcările intestinale sunt necoordonate. Secreția de enzime digestive este redusă, ceea ce face ca descompunerea proteinelor, grăsimilor și carbohidraților să fie mai anevoioasă. În mod normal, în trimestrul al treilea, fătul acumulează rezerve esențiale de grăsime, fier, calciu, fosfor și alte microelemente. Nașterea prematură întrerupe acest transfer, lăsând prematurul cu un aport inițial mai redus.
În același timp, cheltuiala energetică este paradoxal mai mare decât la un nou-născut la termen: prematurul trebuie să își mențină temperatura, să respire eficient cu plămâni imaturi și să recupereze creșterea. Coordonarea suptului, înghițirii și respirației se maturizează abia în jurul vârstei de 32-34 de săptămâni de gestație.
Metode de hrănire a prematurilor
Nutriția pe cale venoasă (parenterală) se utilizează atunci când aportul pe cale orală sau prin sondă nu este încă posibil în mod suficient. Aminoacizii și lipidele se introduc devreme, în cantități adaptate, pentru a susține creșterea și a preveni deficitele.
Alimentația pe cale digestivă (enterală) se începe cât mai devreme posibil, dacă bebelușul este stabil, prin gavaj (un tub fin introdus în stomac prin nas sau gură). Dovezile actuale arată că o progresie consecventă și relativ mai rapidă a volumelor, atunci când copilul este stabil și examenele clinice sunt liniștitoare, nu crește riscul de enterocolită necrozantă și scurtează timpul până la alimentația completă.
Laptele matern - prima opțiune
Legea de aur este laptele mamei. Laptele uman este mai ușor de digerat pentru un copil imatur, conține anticorpi și factori bioactivi care apără mucoasa intestinală, reduc infecțiile și scad riscul de enterocolită necrozantă. Atunci când laptele propriu nu este disponibil, laptele uman pasteurizat de la donatoare este următoarea opțiune și reduce semnificativ riscul de enterocolită necrozantă comparativ cu formula.
Chiar și laptele matern are uneori nevoie de „ajutor” la prematurii foarte mici, care au cerințe ridicate de proteine și minerale. O actualizare importantă priveste forma: acolo unde sunt disponibile, fortificatorii lichizi sterili sunt preferați în spital, pentru a limita riscul rar, dar grav, de contaminare bacteriană asociat produselor pudră.
Suplimentarea cu fier și vitamina D
Majoritatea prematurilor necesită suplimentare de fier, deoarece rezervele sunt mici, iar creierul în dezvoltare este foarte sensibil la deficit. Dozele frecvent folosite se situează în jur de 2-3 mg/kg/zi de fier elementar, începând de la aproximativ două săptămâni de viață, cu ajustări în funcție de analizele de sânge și de eventualele transfuzii.
Toți sugarii au nevoie de suplimentare cu vitamina D, iar la prematuri cerințele pot fi mai mari. Reperul minim general este 400 UI/zi, dar multe echipe medicale utilizează doze de 800-1000 UI/zi la copiii foarte mici, în funcție de aportul total și de analize.
Alimentația prin tub de hrănire (gavaj)
Dacă bebelușul nu poate suge sau înghiți eficient, hrănirea se va realiza printr-un tub de alimentare. Acesta este un tub flexibil introdus prin nas sau gură de către personalul medical. La un copil născut prea devreme, capacitatea de a bea singur depinde de vârsta sa de gestație. Un copil prematur nu are încă un reflex de supt bine dezvoltat.
În medie, se pot observa următoarele:
- 24-35 săptămâni: Nou-născutul va avea un tub și va fi hrănit prin acesta. De asemenea, va primi perfuzie intravenoasă în prima perioadă după naștere pentru administrarea glucozei și/sau a alimentației, deoarece sistemul digestiv nu este încă suficient dezvoltat.
- 33-34 săptămâni: Începe reflexul de supt-înghițire, permițând copilului să bea singur, dar cu efort energetic considerabil.
Alte motive pentru introducerea unui tub de hrănire includ eliminarea aerului din stomac, suport pentru respirație și ajutor în retenția alimentelor în stomac. Introducerea tubului poate fi o procedură neplăcută, dar odată poziționat, bebelușul nu va mai fi deranjat de acesta.
Atunci când nou-născutul indică dorința de a bea singur, se va începe alăptarea sau hrănirea cu biberonul. Durata totală a hrănirii nu ar trebui să depășească 30 de minute, pentru a nu consuma prea multă energie din partea copilului. Orice cantitate rămasă de lapte poate fi administrată prin tub.
Implicarea părinților în hrănirea prin tub
Spitalele încurajează implicarea părinților în îngrijirea copilului, inclusiv în administrarea hranei prin tub. Asistenta medicală va ghida părinții prin demonstrații și, ulterior, aceștia vor putea realiza procesul cu sprijin, până la independență.
Înainte ca părinții să administreze hrana prin tub, asistenta va verifica întotdeauna poziția corectă a acestuia.
Tipuri de administrare a laptelui prin tub
- Hrănirea gravitațională: Laptele este introdus într-o seringă și conectat la tubul copilului. Fluxul este controlat de gravitație. Seringa este încălzită la temperatura dorită, iar vârful acesteia este poziționat la nivelul colțului gurii copilului sau la maximum 10 cm deasupra stomacului.
- Hrănire continuă: Pentru nou-născuții care nu tolerează volume mari de lapte într-un interval scurt, se utilizează pompe de perfuzie. Acestea sunt programate să livreze laptele într-un ritm constant, controlat. Cantitatea de lapte este introdusă în seringa specifică, pompa este setată la viteza corectă și conectată la tubul copilului. Programarea pompei variază în funcție de prescripția medicală, iar timpul de perfuzare poate fi de la 1-2 ore până la 24 de ore (hrănire enterală continuă).
- Hranirea cu gastrostomie: Aceasta presupune plasarea unui tub în stomac prin peretele abdominal cu ajutorul endoscopiei (PEG - gastrostomie endosopică percutanată) și este utilizată la pacienții al căror esofag nu funcționează corect.
După hrănirea copilului, tubul trebuie curățat cu apă bidistilată și închis cu capacul.
Durata hrănirii prin tub
Este dificil de prezis cât timp va necesita copilul hrănirea prin tub. Pe măsură ce crește și se apropie de termen, devine mai energic, capacitatea sa de a bea se îmbunătățește și va consuma mai mult singur. Tubul va fi necesar până când se constată că bebelușul a consumat tot laptele timp de 24-48 de ore, sau conform unei cantități minime stabilite.
În unele spitale, chiar și bebelușii cu hrănire prin tub pot fi externați. Consultați medicul copilului pentru a discuta opțiunile. Hrănirea prin tub este, de obicei, necesară pe o perioadă scurtă, dar uneori poate dura mai mult.
Îngrijirea în cazul hrănirii prin tub
Unii părinți se pot simți inconfortabil cu prezența tubului la copil. Colaborarea părinților în întreținerea și utilizarea corectă a tubului este esențială. Este necesară verificarea regulată a pielii din jurul nasului și feței copilului pentru a preveni leziunile cutanate, menținând zona curată și uscată. De asemenea, gura nou-născutului trebuie curățată regulat dacă nu se hrănește deja pe cale orală.
Este important să se verifice poziția corectă a tubului și fixarea acestuia, pentru a minimiza posibilele efecte secundare.
Alimentația după externare
Chiar și după externare, mulți prematuri au nevoie de sprijin nutrițional. Planul de alimentație se personalizează: pediatrul sau neonatologul ajustează aportul în funcție de curba de creștere, analize și eventualele probleme asociate (boli pulmonare sau digestive).
Tintele zilnice de energie și proteine la prematurii foarte mici sunt mai mari decât la un nou-născut la termen. Se urmărește un aport energetic ridicat și un aport proteic suficient pentru a susține depunerile de țesut slab și dezvoltarea neurologică.
Corpul mamei începe să producă lapte special conceput pentru a hrăni un copil prematur, cu calorii suplimentare, vitamine și proteine. Laptele matern protejează sugarii de infecții, aspect crucial pentru prematuri, al căror sistem imunitar este în stadii de dezvoltare.
Dacă bebelușul este pregătit să sugă la sân imediat după naștere, depinde de vârsta de gestație și de starea generală de sănătate. În multe spitale, prematurii sunt hrăniți parenteral sau intravenos dacă sunt prea mici pentru a se putea alăpta, scopul fiind obținerea nutrienților și proteinelor necesare creșterii.
Odată ce alăptarea începe, pregătiți-vă pentru hrăniri frecvente. Bebelușii prematuri mănâncă mai des, dar în cantități mai mici. Este importantă pomparea laptelui matern după hrănirea bebelușului pentru a menține producția și a avea lapte suplimentar la nevoie. La început, alăptarea poate fi dificilă. Stabilirea unui program de hrănire, în loc de hrănire la cerere, este benefică, deoarece plânsul consumă energie prețioasă, care este mai bine folosită pentru hrănire și creștere.