Tot mai multe persoane aleg să cumpere o mașină în leasing, atrase fiind de vasta ofertă de autoturisme disponibile pe piață, dar și de flexibilitatea pe care un astfel de serviciu o oferă. În cadrul unei operațiuni de leasing, o parte denumită locator-finanțator transmite dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, către cealaltă parte, denumită locatar-utilizator, contra unei plăți periodice care poartă și numele de rată de leasing.
Ce Este Leasingul Auto și Care Sunt Avantajele Sale
Leasingul auto reprezintă o modalitate de finanțare prin care o persoană fizică sau juridică poate folosi un vehicul nou sau second-hand pentru o perioadă determinată, fără a-l cumpăra direct. Printre principalele avantaje ale leasingului se numără:
- Posibilitatea de a folosi un autoturism cu o investiție inițială mai mică decât în cazul achiziției directe.
- Flexibilitatea financiară, cu rate lunare adaptate bugetului personal sau al companiei.
- Opțiunea de a schimba mașina la intervale regulate (în special în cazul leasingului operațional).
- Avantaje fiscale pentru companiile care aleg leasingul în locul cumpărării directe.
- Proceduri administrative mai simple în comparație cu creditele auto clasice.
Cadru Legislativ pentru Contractul de Leasing
Cadru legislativ pentru contractul de leasing este reglementat de Ordonanța de Urgență nr. 51/1997 sau legea leasingului. Aceasta definește contractul de leasing drept acel acord în care o parte, denumită locator, transmite dreptul de folosință asupra unui bun, pentru o perioadă determinată, iar în schimbul acestui drept, cealaltă parte, denumită locatar, se obligă să plătească o sumă lunară de bani, denumită rată de leasing.
La sfârșitul perioadei de leasing, conform legii, locatorul este obligat să respecte dreptul de opțiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi perioada contractului de leasing sau de a înceta definitiv raporturile contractuale.
Este important de menționat că Ordonanța 51/1997 a fost republicată și actualizată de mai multe ori. Ultima modificare semnificativă a fost adusă prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care stabilește regimul fiscal aplicabil operațiunilor de leasing. Pentru a fi la curent cu prevederile legislative în vigoare, este recomandat să consultați varianta actualizată a legii la momentul încheierii contractului.
Părțile Contractului de Leasing
Indiferent de natura sa, în orice contract de leasing sunt implicate două părți principale:
Finanțatorul (Locatorul)
Este partea contractului care transmite dreptul de folosință a bunului către utilizator. Calitatea sa de proprietar asupra bunului care face obiectul contractului de leasing nu este obligatorie. În cazul în care finanțatorul nu deține respectivul autoturism, acesta poate încheia un contract de vânzare-cumpărare cu un furnizor. Acest raport contractual nu îl privește pe utilizator și se desfășoară strict între finanțator și furnizor.
Potrivit OG 51/1997, finanțatorul poate funcționa în parametri legali doar dacă este o societate de leasing.
Utilizatorul (Locatarul)
Este persoana care beneficiază de bunul ce face obiectul contractului și care, la finalul acordului, poate să opteze pentru a-l cumpăra, plătind valoarea reziduală. Utilizatorul poate fi atât o persoană fizică, cât și o persoană juridică. În cazul persoanelor juridice, leasingul poate aduce avantaje fiscale semnificative, precum deducerea TVA-ului (în cazul societăților plătitoare de TVA) și amortizarea accelerată a bunului (în cazul leasingului financiar).
Tipuri de Contracte de Leasing
Legea leasingului precizează că există două tipuri principale de contracte de leasing:
Contract de Leasing Financiar
În cadrul acestui tip de acord, utilizatorul are opțiunea de a deveni proprietar asupra bunului care face obiectul contractului, după plata tuturor ratelor de leasing și a valorii reziduale. Valoarea reziduală reprezintă suma care trebuie achitată la sfârșitul perioadei de leasing pentru a deveni proprietarul autoturismului. Aceasta este stabilită la începutul contractului și poate varia între 1% și 20% din valoarea inițială a bunului.
Contract de Leasing Operațional
Leasingul operațional este un acord care se aseamănă într-o foarte mare măsură cu un contract de închiriere. În cadrul unui contract de leasing operațional, utilizatorul plătește o rată lunară, denumită chirie, care își va modifica valoarea în funcție de gradul de depreciere a mașinii și de marja de profit a companiei de leasing. La sfârșitul contractului, utilizatorul nu va avea opțiunea de a deveni proprietar al autoturismului, acesta având obligația de a-l returna furnizorului.
Leasingul operațional pentru persoane juridice include adesea și servicii suplimentare în rata lunară, precum: asigurarea RCA și CASCO, întreținerea periodică a autovehiculului, schimburi de anvelope sezoniere, asistență rutieră și automobil de înlocuire în caz de defecțiune. Acest pachet îl face atractiv în special pentru companii care doresc să-și gestioneze mai eficient flota auto și să aibă costuri previzibile.
Diferența dintre Cele Două Tipuri de Contracte
Pentru a înțelege diferențele dintre leasingul operațional și cel financiar, trebuie să analizăm condițiile principale ale fiecărui tip de acord:
Dreptul de Proprietate
Primul criteriu care diferențiază un contract de leasing financiar de unul operațional este dreptul de proprietate. Un contract financiar oferă utilizatorului opțiunea de a păstra bunul la sfârșitul perioadei, în timp ce leasingul operațional se aseamănă mai mult cu o închiriere pe termen lung, bunul urmând a fi returnat.
Costuri
În cazul unui contract de leasing financiar, utilizatorul va achita un avans și o rată cu dobândă variabilă. Pentru leasingul operațional, utilizatorul nu achită un avans, ci o rată lunară fixă, care poate include diverse servicii adiționale.
Tratamentul Contabil pentru Persoane Juridice
Din punct de vedere contabil, cele două tipuri de leasing sunt tratate diferit. În cazul leasingului financiar, bunul apare în activele companiei utilizatoare, iar în pasive apare datoria de leasing. Pentru leasingul operațional, cheltuiala este înregistrată integral ca o cheltuială operațională, fără a afecta bilanțul companiei.
Responsabilități
În cazul unui leasing financiar, clientul este responsabil în totalitate de reparațiile și operațiunile de mentenanță necesare pentru mașină, precum și de plata asigurărilor și a taxelor. Pentru leasingul operațional, utilizatorul poate folosi bunul finanțat fără a-și asuma vreun risc, întrucât toate responsabilitățile și cheltuielile generate de mașină vor fi gestionate de către firma de leasing.
Două Situații Contractuale în Funcție de Dreptul de Proprietate al Finanțatorului
În cadrul unui contract de leasing, finanțatorul poate fi sau nu proprietarul autoturismului care face obiectul acordului. Această distincție generează două situații:
1. Finanțatorul este Proprietarul Bunului
În cazul în care societatea de leasing care încheie contractul este și proprietarul autoturismului, operațiunea se poate încheia foarte simplu, atunci când există acordul ambelor părți.
2. Finanțatorul nu este Proprietarul Bunului
Dacă firma care intermediază operațiunea de leasing nu deține în proprietate obiectul contractului, sunt necesare două operațiuni. Utilizatorul va depune o cerere în care își exprimă dorința de a primi bunul, iar finanțatorul va încheia un contract de vânzare-cumpărare cu un furnizor, în urma căruia obține dreptul de proprietate pentru acel autoturism. După îndeplinirea acestui procedeu, se va putea perfecta operațiunea de leasing între finanțator și utilizator.
Obligațiile Finanțatorului
Conform articolului 9 din Ordonanța 51/1997, finanțatorul are următoarele obligații:
- Să respecte dreptul utilizatorului de a-și alege propriul furnizor de bunuri.
- Să încheie contractul de leasing cu furnizorul ales de utilizator, în condițiile formulate de acesta.
- Să încheie contractul de leasing cu utilizatorul și să îi transmită acestuia toate drepturile ce derivă din documentul de vânzare încheiat cu furnizorul (fără a include dreptul de proprietate asupra bunului). Utilizatorul va putea reclama direct furnizorului orice problemă privind calitatea bunului, livrarea sau asistența tehnică.
- Să asigure utilizatorului folosința deplină și neîngrădită a bunului, cu mențiunea că finanțatorul păstrează dreptul de dispoziție asupra bunului.
- Să îi respecte utilizatorului dreptul de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing sau de a încheia acordul.
- Să pună utilizatorului la dispoziție bunul care face obiectul operațiunii de leasing.
Obligațiile Utilizatorului
În cadrul contractului de leasing, și utilizatorul are anumite responsabilități:
- Să efectueze recepția bunului și să îl primească.
- Să respecte întocmai instrucțiunile oferite de furnizor în ceea ce privește exploatarea bunului primit.
- Să asigure instruirea personalului ce urmează să folosească bunul respectiv.
- Să ceară acordul finanțatorului de fiecare dată când dorește să greveze cu sarcini bunul ce face obiectul leasingului.
- Să ceară acordul finanțatorului de fiecare dată când dorește să schimbe locul declarat al bunului.
- Să solicite acordul finanțatorului atunci când aduce modificări bunului ce face obiectul contractului.
- Să respecte contractul de leasing și să plătească toate sumele datorate.
- Să își asume toate riscurile survenite din folosirea bunului în mod direct, inclusiv riscul pierderii, avarierii sau distrugerii totale a bunului din cauze fortuite. În oricare din aceste situații, utilizatorul va achita în continuare ratele de leasing, până la achitarea integrală a acestora.
- Să restituie bunul conform condițiilor din contractul de leasing.
- În cazul unei tulburări a dreptului de proprietate venită din partea unui terț, utilizatorul are obligația de a-l informa pe finanțator în timp util.
În cazul mașinilor achiziționate în leasing, utilizatorul are și obligația de a asigura vehiculul prin poliță CASCO pe toată durata contractului, cu cesionarea drepturilor de despăgubire în favoarea finanțatorului. Companiile de leasing impun, în general, anumite condiții minime pentru polița de asigurare.
Răspunderea Părților
Capitolul IV din OG 51/1997 reglementează răspunderea părților:
- În cazul în care utilizatorul nu își exercită obligația de a primi bunul, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing.
- Dacă utilizatorul nu își plătește integral rata stabilită în contract pe parcursul a două luni consecutive, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul. Utilizatorul va trebui să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data la care bunul va fi restituit.
- Dacă finanțatorul nu respectă dreptul de opțiune al utilizatorului în ceea ce privește cumpărarea bunului după expirarea contractului, utilizatorul poate cere daune sau poate solicita instanței de judecată să pronunțe o hotărâre judecătorească ce va ține loc de act de vânzare.
Cum Poate Înceta un Contract de Leasing
Există mai multe situații care atrag încetarea contractului de leasing, fie prin expirarea duratei acestuia, fie prin reziliere.
Contractul de Leasing Expiră
În momentul în care perioada de leasing expiră, contractul încetează, iar utilizatorul își poate manifesta una dintre cele trei opțiuni legale:
- Cumpărarea bunului prin achitarea valorii reziduale.
- Prelungirea contractului de leasing pentru o perioadă suplimentară agreată de ambele părți.
- Returnarea bunului către finanțator și încetarea definitivă a raporturilor contractuale.
Rezilierea Contractului
Contractul poate înceta înainte de a expira prin reziliere, în următoarele situații:
- Refuzul utilizatorului de a primi bunul - conform art. 14 din OG 51/1997, această faptă duce la rezilierea contractului.
- Insolvență sau dizolvarea uneia dintre părți - dacă utilizatorul se află în stare de insolvență sau în procedură de lichidare, drepturile asupra bunurilor intră în competența judecătorului sindic sau lichidatorului. Aceleași drepturi revin în cazul în care finanțatorul intră în stare de insolvență sau dizolvare.
- Distrugerea, pierderea sau dispariția bunului - în cazul în care bunul este distrus parțial sau total, ori se constată dispariția sa...
Tot ce trebuie să știi despre rezilierea contractului
Dauna Asupra Bunului în Leasing: Când Utilizatorul Poate Solicita Despăgubiri
În cazul în care bunul deținut în leasing suferă daune cauzate de un terț, Curtea de Casație, prin Ordonanța nr. 15496 din 10 iunie 2025, a oferit o clarificare fundamentală. Utilizatorul este îndreptățit să solicite despăgubiri dacă dovedește că daunele afectează direct sfera sa patrimonială, că este obligat prin contract la întreținerea ordinară și extraordinară a bunului, și că, la momentul încheierii contractului și al transferului posesiei, i-au fost transferate toate riscurile aferente bunului.
Aceste condiții impun o analiză atentă a contractului de leasing, în special a clauzelor referitoare la întreținere și asumarea riscurilor, care sunt determinante pentru legitimarea acțiunii de despăgubire.
Situații Specifice și Recomandări
În cazul implicării vehiculului în leasing într-un accident de circulație, asigurătorul poate invoca faptul că parte în contractul de asigurare este societatea de leasing, nu utilizatorul. Pentru a nu fi prejudiciați, utilizatorii au dreptul de a obține de la societatea de leasing o împuternicire pentru deschiderea și soluționarea dosarului de daună, în baza căreia pot solicita despăgubirea pagubei suferite.