Placenta Praevia și Abrupția Placentară: Cauze, Simptome și Complicații

Placenta este un organ complex, esențial pentru dezvoltarea fătului pe durata sarcinii. În condiții normale, aceasta se implantează în partea superioară sau laterală a uterului. Totuși, pot apărea anumite complicații legate de poziționarea sau separarea prematură a placentei de peretele uterin, cunoscute sub denumirea de placenta praevia (placenta jos inserată) și abrupție placentară (dezlipire de placentă).

Placenta Praevia: O Poziționare Anormală

Placenta praevia, sau placenta jos inserată, reprezintă o poziționare anormală a placentei în partea inferioară a uterului. Această condiție crește riscul de sângerări vaginale, în special în a doua jumătate a sarcinii, și este considerată o urgență medicală din cauza potențialelor hemoragii masive și a riscului de naștere prematură.

Tipuri de Placenta Praevia

În funcție de gradul de acoperire a colului uterin, placenta praevia poate fi clasificată astfel:

• Placenta praevia marginală: Placenta atinge colul uterin, dar nu îl acoperă.
• Placenta praevia parțială: Placenta acoperă parțial colul uterin.
• Placenta praevia completă (totală): Placenta obstrucționează în totalitate colul uterin, împiedicând nașterea naturală.

Cauzele și Factorii de Risc pentru Placenta Praevia

Cauzele exacte ale placentei praevia nu sunt pe deplin elucidate, însă există o asociere puternică între această afecțiune și:

• Traumatismele la nivelul endometrului (chiuretaje, intervenții chirurgicale uterine).
• Țesutul cicatriceal uterin rezultat în urma nașterilor anterioare prin cezariană.

Principalii factori de risc corelați cu apariția placentei praevia includ:

• Vârsta înaintată a mamei (în special peste 35-40 de ani).
• Multiparitatea (numărul mare de nașteri anterioare).
• Sarcinile multiple (gemeni, tripleți).
• Fumatul.
• Utilizarea de droguri ilicite, precum cocaina.
• Efectuarea manevrelor de reproducere asistată.
• Existența unei sarcini anterioare cu placenta jos inserată.
• Avortul prealabil.
• Anomalii ale mucoasei uterine, precum fibromul uterin.

Simptomele Placentei Praevia

Sângerările vaginale reprezintă principala manifestare a placentei praevia, apărând de obicei în trimestrul al II-lea și al III-lea de sarcină. Acestea pot fi spontane sau declanșate de contactul intim ori de examinări medicale. Sângele eliminat este, de regulă, proaspăt și roșu aprins. Uneori, sângerările pot fi însoțite de:

• Contractii uterine neregulate.
• Creșterea ritmului cardiac al gravidei.
• Scăderea tensiunii arteriale.

În anumite situații, sângerările pot apărea doar în timpul travaliului, necesitând o pregătire medicală atentă pentru prevenirea complicațiilor hemoragice.

Investigații Medicale și Diagnostic

Diagnosticul placentei praevia se bazează, în principal, pe:

• Ecografia transabdominală: Permite aprecierea raportului dintre marginea inferioară a placentei și colul uterin.
• Ecografia Doppler color: Oferă informații suplimentare despre inserția cordonului ombilical și vascularizația placentară.
• Ecografia transvaginală: Considerată o metodă mai fiabilă, manevrată cu blândețe, poate oferi imagini clare fără contact direct cu cervixul.
• Examinarea cu valve (specul): Trebuie efectuată cu precauție pentru a preveni riscul de hemoragie și pentru a stabili diagnosticul diferențial.

Placenta praevia poate fi, de asemenea, evidențiată în cadrul ecografiilor de rutină din trimestrul al II-lea sau al III-lea de sarcină.

Riscuri și Complicații Asociate Placentei Praevia

Complicațiile care pot apărea în evoluția unei sarcini cu placenta praevia sunt semnificative:

• Hemoragii masive, cu risc crescut pentru mamă și făt.
• Necesitatea unei nașteri prin cezariană de urgență.
• Decolarea (desprinderea) placentei înainte de naștere, cu risc de hipoxie fetală.
• Placenta accreta: O complicație gravă în care placenta rămâne atașată de peretele uterin după naștere, putând provoca hemoragii amenințătoare de viață.
• Travaliu prematur.
• Ruptura prematură a membranelor.
• Greutate mică la naștere și probleme respiratorii ale nou-născutului.
• Suferință fetală din cauza lipsei de oxigen.

Unitățile medicale care gestionează sarcini cu placenta praevia trebuie să dispună de personal medical specializat și de resurse adecvate pentru intervenții chirurgicale și transfuzii de sânge.

Indicația de Cezariană în Placenta Praevia

Medicul obstetrician poate recomanda cezariana de urgență în următoarele situații:

• Prezența unui traseu tocografic de alarmă (activitate cardiacă fetală anormală) care nu răspunde la tratament.
• Sângerări vaginale care nu pot fi oprite.
• Hemoragie apărută după săptămâna a 34-a de sarcină, când se consideră că plămânii fătului sunt maturi.
• Raportul dintre marginea inferioară a placentei și orificiul cervical intern este mai mic de 2 cm.

În absența acestor criterii, medicul poate opta pentru monitorizarea atentă a gravidei și temporizarea nașterii până în săptămâna a 38-a.

Abrupția Placentară: Separarea Prematură

Abrupția placentară (dezlipire de placentă, decolare de placentă, abruptio placentae) reprezintă separarea prematură a placentei de peretele uterin înainte de naștere. Această condiție este gravă, deoarece perturbă transferul de oxigen și nutrienți către făt și poate cauza sângerări masive la mamă.

Tipuri de Abrupție Placentară

Abrupția placentară poate fi clasificată în funcție de gradul de separare și vizibilitatea sângerării:

• Dezlipire marginală (descoperită): Placenta se desprinde de pe margine, iar sângele este vizibil prin vagin. Este, de obicei, mai puțin severă și asociată cu durere și contracții uterine.
• Dezlipire parțială (ascunsă): Placenta se desprinde într-o altă zonă, iar sângele se poate acumula în uter, provocând dureri intense și contracții. Poate fi mai gravă decât cea marginală și nu implică neapărat sângerare vizibilă.
• Dezlipire completă: Cea mai gravă formă, în care placenta se separă complet de peretele uterin, punând în pericol viața mamei și a fătului.

Cauzele și Factorii de Risc pentru Abrupția Placentară

Cauza exactă a abrupției placentare nu este întotdeauna cunoscută, dar următorii factori pot crește riscul de apariție:

• Hipertensiunea arterială (cronică sau indusă de sarcină, precum preeclampsia).
• Istoricul de abrupție placentară în sarcini anterioare.
• Fumatul (risc crescut proporțional cu numărul de țigări fumate).
• Consumul de cocaină.
• Traumatisme abdominale (lovituri, căderi).
• Ruperea prematură a membranelor.
• Vârsta mamei (peste 40 de ani).
• Sarcinile multiple.
• Intervenții chirurgicale anterioare la nivelul uterului, inclusiv cezariana.
• Tulburări de coagulare a sângelui.
• Prezența unei tumori uterine (leiomiom).
• Niveluri scăzute de acid folic.

Simptomele Abrupției Placentare

Simptomele pot varia în intensitate, dar cele mai comune includ:

• Sângerare vaginală: Poate fi ușoară sau abundentă, iar cantitatea nu reflectă neapărat gradul de separare a placentei.
• Durere sau sensibilitate uterină: Uterul poate fi ferm și rigid la palpare.
• Contracții uterine regulate și dureroase.
• Durere lombară sau abdominală inferioară bruscă și intensă.
• În cazuri severe, pot apărea semne de șoc la mamă (tensiune arterială scăzută, dificultăți respiratorii).

În unele cazuri, abrupția placentară se poate dezvolta lent (abrupție cronică), manifestându-se prin sângerări ușoare intermitente, lichid amniotic redus și creștere fetală întârziată.

Investigații și Diagnostic

Diagnosticul abrupției placentare poate fi dificil și se bazează pe:

• Anamneza medicală: Discuția despre simptome și istoricul medical al pacientei.
• Examenul clinic: Palparea uterului pentru a evalua fermitatea și sensibilitatea.
• Ecografia abdominală și transvaginală: Pentru a vizualiza localizarea placentei și a evalua starea fătului. Totuși, ecografia nu poate detecta întotdeauna un hematom retroplacentar ascuns.
• Analize de sânge și urină.

Riscuri și Complicații în Abrupția Placentară

Complicațiile pot fi severe și pun în pericol atât viața mamei, cât și pe cea a fătului:

• Hemoragie severă la mamă, putând duce la anemie, șoc și necesitatea transfuziei de sânge.
• Naștere prematură.
• Greutate mică la naștere și probleme de dezvoltare a fătului.
• Suferință fetală din cauza lipsei de oxigen și nutrienți.
• Deces fetal (în cazuri rare și severe).
• Histerectomie (îndepărtarea chirurgicală a uterului) în cazuri de hemoragie necontrolată.

Abrupția placentară este o cauză importantă de mortalitate maternă și fetală.

Tratamentul în Abrupția Placentară

Tratamentul depinde de severitatea abrupției, vârsta gestațională și starea mamei și a fătului:

• Monitorizare atentă și repaus: În cazurile ușoare, cu făt viabil și fără suferință fetală, pacienta poate fi spitalizată pentru monitorizare, odihnă și administrarea de medicamente pentru maturarea pulmonară fetală.
• Naștere de urgență prin cezariană: Indicată în cazurile severe, cu instabilitate hemodinamică a mamei sau suferință fetală.
• Naștere vaginală monitorizată: Poate fi o opțiune în cazurile mai puțin severe, aproape de termen.

Este esențial ca femeile însărcinate să fie conștiente de semnele și simptomele acestor afecțiuni și să solicite imediat asistență medicală în caz de sângerare vaginală, dureri abdominale severe sau contracții neregulate.

tags: #din #ce #cauza #se #fisureaza #placenta