Cultivarea roșiilor poate fi o activitate extrem de satisfăcătoare, dar și frustrantă atunci când plantele par sănătoase, înfloresc, dar florile sau fructele tinere cad înainte de a se dezvolta complet. Avortul florilor la roșii este un semnal de alarmă: planta nu are condițiile ideale pentru a duce fructele la maturitate. Nu este o boală, ci un răspuns de supraviețuire.
În această perioadă, legumicultorii nu își mai văd capul de treabă, cei care au muncit încă din iarnă, au deja în solar tomate fie aflate în faza de înflorire, fie în cea de legare a rodului sau chiar au reușit să scoată prima producție de fructe la tarabă. Cauzele care generează avortarea florilor la tomate sunt multiple și țin fie de temperatură, fie de imposibilitatea de a poleniza corespunzător cultura.
Căderea florilor la tomate este un fenomen destul de frecvent întâlnit, în mare parte legumicultorii din câmp deschis menționând problema, și este de obicei precedată de îngălbenirea pedicelului. Pentru a ne explica cauzele acestui fenomen, haideți să analizăm puțin particularitățile acestei specii.
Cauzele avortării florilor la tomate
Plantele de tomate își pierd florile din mai multe motive diferite, de obicei legate de un fel de stres. Stresul poate fi fie nutrițional, fie de mediu sau o combinație a celor două.
Factori de mediu
Temperatură
Roșiile sunt sensibile la temperaturi. Temperaturile extreme, cum ar fi temperaturile ridicate în timpul zilei (peste 30°C) sau temperaturile ridicate în timpul nopții (peste 21°C), sau temperaturile scăzute în timpul nopții (sub 13°C) vor determina plantele de roșii să piardă florile. Roșiile cresc cel mai bine dacă temperaturile diurne variază între 21°C și 29°C. Deși plantele pot tolera temperaturi mai extreme pentru perioade scurte, câteva zile sau nopți cu temperaturi în afara intervalului ideal vor cauza avortarea fructelor și concentrarea pe supraviețuire. Temperaturile de peste 40°C pentru doar patru ore pot cauza avortarea florilor. Dacă temperaturile nocturne scad sub 13°C sau cresc peste 24°C sau dacă temperaturile diurne depășesc 29°C, polenul devine lipicios și neviabil. Polenizarea nu poate avea loc. Dacă floarea nu este polenizată, aceasta moare și cade.
Variatiile mari de temperatura dintre zi si noapte induc plantei o dominanta apicala, in dauna proceselor generative, astfel, se intensifica procesele vegetative ale plantei. Temperaturile scazute (sub 10°C) in perioada infloririi pot conduce la caderea florilor sau legare slaba a fructelor. Temperaturile mari, depăsește 35°C, inhiba desfasurarea procesului de fotosinteza, planta nemaiproducand carbohidratii necesari pentru hranirea florilor si a fructelor noi formate, mari consumatoare de energie in aceasta perioada.
Evită șocul termic. Temperaturile nu trebuie să fie mai mici de 10°C sau mai mari de 40°C.
Umiditate
Dacă umiditatea este fie prea mare, fie prea scăzută, interferează cu eliberarea polenului și cu capacitatea polenului de a se lipi de stigmat. Astfel, polenizarea nu va avea loc. Dacă umiditatea este prea scăzută, udați plantele. Acest lucru va răcori planta și va crește umiditatea. Din punct de vedere al umidității relative, se asigură valori cuprinse între 65% și 85%.
Lumină
Un nivel redus de lumină, întâmpinat în special primăvara, în condiții de nebulozitate (vreme înnorată mult timp), conduce la slabă legare a fructelor. Pentru a asigura un nivel ridicat al acestui factor primăvara devreme, este importantă utilizarea foliilor de acoperire profesionale, care au un grad ridicat de transmisie și difuzie a luminii.
Factori nutriționali
Azot
Ratele ridicate sau scăzute de aplicare a îngrășământului cu azot pot cauza căderea florilor. Ratele ridicate de fertilizare cu azot încurajează creșterea vegetativă luxuriantă și inhibă producția și/sau polenizarea florilor, rezultând o fixare slabă a fructelor.
Calciu, Magneziu și Bor
În perioada înfloririi trebuie intensificată fertilizarea radiculară dar și foliară cu calciu, magneziu, bor, potasiu și fosfor în paralel cu diminuarea dozelor de azot. Bor: chiar cu o ușoară deficiență de bor, pețiolurile sunt fragile și se rup brusc, ceea ce duce la o scădere a randamentului. Fructele nu sunt comercializabile din cauza suprafeței crăpate. Rădăcinile sunt scurte și au vârfuri necrotice îngroșate. Cu o deficiență severă de bor, punctele de creștere ale tulpinii principale și ale lăstarilor laterali mor și cultura este pierdută. Deficiența de bor poate fi cauzată de crearea anumitor blocaje, de exemplu de aplicarea excesivă a varului în sol. Aceasta duce la imobilizarea borului din sol, care nu mai poate fi absorbit de plantă. În plus, insuficiența de magneziu poate la fel afecta legarea florilor.
Este foarte important aportul foliar de calciu, bor și magneziu în perioada înfloririi și formării fructului. Aportul foliar de bor și magneziu împiedică formarea acidului abcisic în plantă, crescând considerabil perioada de viață a florii și, implicit, creșterea timpului de polenizare. Un aport deficitar de nutrienți se poate observa ușor la plante, prin apariția unei zone galbene la nivelul florii, aceasta căzând înainte de a lega fruct.
Calciu + Bor: aplicarea de biostimulatori anti-stres, cum ar fi Calciu + Bor, poate ajuta la prevenirea avortării florilor.
Polenizarea
Importanța polenizării
Principala cauză a căderii florilor la tomate este legată de o polenizare deficitară. O floare de tomate este hermafrodită, adică are atât părți masculine (stamine), cât și părți feminine (pistil) în cadrul aceleiași flori. Staminele galbene înconjoară pistilul în centrul florii. În condiții corespunzătoare, polenul de pe stamine se transferă pe stigmatul lipicios sau vârful pistilului. Florile de tomate sunt autofertile, și un anumit grad de autopolenizare a florilor se produce. Totuși, polenul nu se mișcă bine de pe antera la stigmat de unul singur, după cum se observă în polenizarea foarte slabă întâlnită în sere atunci când nu se utilizează niciun ajutor pentru polenizare.
Pe scurt, polenizarea are loc atunci când polenul de pe antere (partea bărbătească a florii, dispuse sub formă de con de culoare galbenă) ajunge pe stigmat, ce compune partea femeiască a florii de tomate. Următorii pași sunt germinarea polenului, formarea tuburilor de polen și fecundarea ovulelor din ovar.
Metode de îmbunătățire a polenizării
Încurajează insectele polenizatoare sau folosește polenizatori naturali (ex. albine, bondari). Utilizarea bondarilor pentru polenizare are multe avantaje spre deosebire de celelalte metode mecanice folosite mai ales în solar. Bondarul scutură floarea tot timpul pe toată perioada propice polenizării.
Atunci când una sau mai multe condiții prezentate mai sus au loc, atunci polenizarea se face cu dificultate, iar florile pot cădea, cauzând importante pierderi de producție. În unele cazuri se poate interveni suplimentar în perioada polenizării.
Cea mai simplă și rapidă metodă de polenizare a roșiilor
Alți factori
Excesul de fructe
Când o plantă de roșii are prea multe flori, fructele rezultate concurează toate pentru resursele limitate de hrană. Planta va avorta automat unele flori.
Boli și dăunători
Daune provocate de insecte sau boli: Folosiți practici culturale bune și realizați tratamente de prevenire sau tratați bolile imediat ce apar simptomele. Bolile foliare și atacul insectelor slăbesc planta, efectul secundar fiind căderea florilor. Unele insecte depun ouă în bobocii florali, unde se dezvoltă larvele ce mănâncă interiorul florii, cauzând astfel căderea florilor.
Pentru protecția împotriva bolilor și dăunătorilor se aplică tratamente cu fungicide și insecticide omologate.
Soluții și tratamente
Dacă vrei, îți pot face o schemă personalizată de tratament în funcție de vârstă plantelor, stadiul de dezvoltare și temperatura din solar. Începe sezonul lor, sezonul roșiilor!
Stimularea hormonală
Polenizarea și stimularea hormonală sunt două procese distincte cu caracteristici diferite. Astfel că polenizarea este transferul de polen și formarea naturală a fructului în urma polenizării, iar stimularea este procesul prin care se induce formarea fructelor cu ajutorul hormonilor independent de procesul de polenizare, iar fructele stimulate hormonal au o rată de creștere mult intensificată față de fructele legate în urma polenizării.
De obicei se folosește stimularea hormonală atunci când, datorită condițiilor nefavorabile ale vremii, floarea nu are polen 1-3 zile consecutiv sau polenizarea nu se realizează, iar riscul de uscare și pierdere al florilor este foarte ridicat. Utilizarea produselor admise pentru stimulare și în dozele recomandate nu creează probleme de sănătate consumatorilor.
Utilizarea produselor pentru stimularea legării se utilizează în situațiile când insectele polenizatoare (bondarii, albinele) nu sunt active din cauza condițiilor de mediu neprielnice (temperaturi scăzute sau ridicate, zile ploioase etc.).
Atenție! A nu se confunda polenizarea cu stimularea legării fructelor. Polenizarea este transferul de polen și formarea naturală a fructului în urma polenizării, iar stimularea este procesul prin care se induce formarea fructelor independent de procesul de polenizare, iar fructele stimulate au o rată de creștere mult intensificată față de fructele legate în urma polenizării.
Se pulverizează numai buchetul/inflorescența, nu și restul plantei. Aplicarea pe țesuturile sensibile ale plantelor poate afecta serios creșterea acestora. Ajustați concentrația și numărul de aplicări atât cât este necesar. Alegeți momentul corect în timpul zilei. Este recomandat să efectuați pulverizările înainte să se ridice temperatura în solar. Respectați indicațiile producătorului. Buchetul nu trebuie stimulat de mai mult de 2 ori.
Tratamente foliare și amendamente
O altă metodă ce poate fi folosită pentru a împiedica căderea florilor la cultura de tomate este reprezentată de stropirea florilor și a frunzelor de roșii cu 1% soluție de acid boric. Soluția de 1% acid boric se obține prin amestecarea a 10 gr de acid boric la 10 litri de apă călduță.
În perioada înfloririi trebuie intensificată fertilizarea radiculară dar și foliară cu calciu, magneziu, bor, potasiu și fosfor în paralel cu diminuarea dozelor de azot.
Fertilizarea se realizează atât radicular cât și foliar. La fiecare irigare se adaugă îngrășăminte conform cerințelor și fazelor de dezvoltare în care se află planta. Următoarele tratamente au scopul de a induce înflorirea, cu formarea de flori mai mari, mai numeroase și cu durata de viață mai lungă.
Tratamentele foliare se aplică, de preferat, dimineața, după ce plantele nu mai prezintă rouă pe frunze. Sub nicio formă nu se aplică tratamente sau fertilizări foliare când temperatura din spațiul protejat a depășit 25°C.
În momentul aplicărilor foliare, trebuie să ne asigurăm că plantele sunt bine irigate, pentru a reduce riscul apariției fitotoxicității, ce poate conduce cu ușurință la căderea florilor.
Prevenție
Prevenirea problemelor legate de obținerea unor flori viabile și legarea corespunzătoare a fructelor se face încă din faza de răsad și continuă până la înflorire, prin asigurarea condițiilor optime de mediu și fertilizare corespunzătoare. Odată apărute, căderea florilor și avortarea fructelor determină pierderi economice însemnate, în special la culturile extratimpurii, redresarea ulterioară a plantelor neasigurând recuperarea rodurilor pierdute.
Dacă condițiile meteorologice sunt optime și alți cultivatori nu au probleme cu formarea fructelor, ar trebui să luați în considerare cauzele culturale ale căderii florilor la roșii. Alegerea unui soi potrivit, asigurarea fertilizării și a apei adecvate și controlul insectelor și bolilor vor asigura potențial randamente bune.
Mențiune: Informațiile prezentate în articol reprezintă recomandări generale, orientative, selectate cu grijă, în vederea obținerii celor mai bune rezultate. Cu toate acestea, circumstanțele locale, condițiile de mediu, modul de aplicare, greșelile tehnologice și tehnologia de cultură aplicată pot produce modificări semnificative culturilor de plante.