În contextul dreptului civil românesc, stabilirea paternității, în special atunci când acțiunea este formulată de tatăl biologic, implică o serie de reglementări specifice ce vizează atât protecția copilului, cât și stabilirea adevărului biologic. Aceste proceduri sunt reglementate de Codul Civil și de legile de aplicare ale acestuia, producând efecte juridice clare în raporturile familiale.
Reglementări legale privind stabilirea paternității
Legea de aplicare a Codului Civil, prin Art. 47, stipulează că stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului Civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după intrarea sa în vigoare. Acest lucru subliniază importanța aplicării noilor prevederi legislative în materie.
În ceea ce privește reglementările anterioare, Codul Familiei prevedea, în Art. 59, alineatele (2) și (3), că dreptul de a porni acțiunea în stabilirea paternității nu trece asupra moștenitorilor copilului, aceștia putând însă continua o acțiune pornită de acesta. De asemenea, acțiunea în stabilirea paternității putea fi pornită și împotriva moștenitorilor pretinsului tată.
Acțiunea introdusă de tatăl biologic
Conform Art. 429 alineatele (1) și (5) din Noul Cod Civil (NCC), tatăl biologic poate introduce acțiunea împotriva soțului mamei și a copilului. În cazul în care aceștia sunt decedați, acțiunea se va porni împotriva moștenitorilor lor. Dacă aceștia nu au moștenitori sau dacă moștenitorii sunt renunțători, iar moștenirea este vacantă, acțiunea se va promova împotriva unității administrativ-teritoriale de la locul deschiderii moștenirii. În aceste situații, este obligatorie citarea în cauză a renunțătorilor, dacă există, conform Art. 439 NCC.
Condiții pentru admiterea acțiunii
Admiterea unei acțiuni promovate de persoana care se pretinde tatăl biologic este condiționată de dovada paternității sale față de copil. Prin urmare, acțiunea în tăgăduirea paternității formulată de pretinsul tată biologic implică și stabilirea paternității copilului în favoarea titularului acțiunii. Aceasta se datorează faptului că, în cazul admiterii unei astfel de acțiuni, pierderea paternității prezumate a copilului se realizează concomitent cu stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei.
Imprescriptibilitatea dreptului la acțiune
Dreptul la acțiunea în tăgăduirea paternității introdusă de către cel care se pretinde tată biologic nu se prescrie în timpul vieții acestuia, ceea ce înseamnă că poate fi promovată oricând. În cazul în care pretinsul tată biologic a decedat, acțiunea poate fi formulată de moștenitorii săi în termen de cel mult un an de la data decesului. Dacă tatăl biologic este pus sub interdicție, acțiunea va fi pornită de tutore sau, în lipsă, de un curator numit de instanța de tutelă. Dacă o astfel de acțiune nu este pornită de tutore sau curator, pretinsul tată biologic poate promova personal acțiunea în tăgada paternității după ridicarea interdicției judecătorești.
Stabilirea filiației în general
Filiația se dovedește cu actul de naștere și cu certificatul de naștere, conform Art. 409 alineatul (2) din Codul Civil. Filiația față de mamă a persoanei care are o posesie de stat conformă cu actul său de naștere nu poate fi contestată de nimeni (Art. 411 alineatul (1)). Totuși, prin hotărâre judecătorească se poate stabili dacă a avut loc o substituire de copil sau dacă a fost înregistrată ca mamă o altă femeie decât cea care a născut copilul, dovada adevăratei filiații făcându-se cu orice mijloc de probă (Art. 411 alineatul (2)).
Recunoașterea copilului
Recunoașterea copilului de către mamă are loc numai dacă nașterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă sau copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinți necunoscuți (Art. 415 alineatul (1)). Tatăl poate recunoaște numai copilul conceput și născut în afara căsătoriei. Recunoașterea este lovită de nulitate absolută dacă a fost recunoscut un copil a cărui filiație, stabilită potrivit legii, nu a fost înlăturată (Art. 415 alineatul (2) și Art. 418 litera a)).
Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei
Conform Art. 425 NCC, acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul său legal. Dreptul la acțiunea în stabilirea paternității nu se prescrie în timpul vieții copilului. Dacă însă copilul a decedat înainte de a introduce acțiunea, moștenitorii săi pot să o introducă în termen de un an de la data decesului (Art. 427).
Paternitatea se prezumă în aceste condiții, însă prezumția este înlăturată dacă pretinsul tată dovedește că este exclus ca el să fi conceput copilul (Art. 426).
Dacă acțiunea va fi admisă, mama copilului poate solicita și obține de la pretinsul tată să îi plătească jumătate din cheltuielile nașterii și ale lehuziei, precum și jumătate din cheltuielile făcute cu întreținerea ei în timpul sarcinii și în perioada de lehuzie, conform Art. 428 alineatul (1).
Considerații privind filiația față de tatăl din afara căsătoriei
Filiația față de tatăl din afara căsătoriei se stabilește prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, după caz, conform Art. 408 alineatul (3) C. Filiația față de tatăl din afara căsătoriei poate fi stabilită prin recunoaștere sau, în ipoteza în care tatăl refuză acest lucru, prin intermediul hotărârii judecătorești. Astfel, copilul din afara căsătoriei are la îndemână o acțiune în justiție având ca obiect stabilirea paternității prin care urmărește să dovedească că pârâtul este tatăl său.
Stabilirea paternității prin recunoaștere
Stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei prin recunoașterea acestuia este reglementată în cuprinsul Art. 415 alineatul (2) C. civ. Potrivit acestui text legal, copilul conceput și născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său. Este inadmisibil ca un copil din căsătorie să fie recunoscut de către alt bărbat, deoarece acesta beneficiază de aplicarea prezumției de paternitate. Dacă însă este tăgăduită paternitatea copilului din căsătorie și acesta devine copil din afara căsătoriei, el va putea fi recunoscut de tatăl său.
Recunoașterea este lovită de nulitate absolută dacă a fost recunoscut un copil a cărui filiație, stabilită potrivit legii, nu a fost înlăturată. Cu toate acestea, dacă filiația anterioară a fost înlăturată prin hotărâre judecătorească, recunoașterea este valabilă. Forma recunoașterii copilului este reglementată în Art. 416 alineatul (1) C.
Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei: titularul și obiectul
Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei reprezintă acțiunea copilului ori a moștenitorilor acestuia, introdusă împotriva tatălui din afara căsătoriei, atunci când acesta nu a recunoscut copilul astfel conceput și născut. Potrivit Art. 425 C. civ., acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul său legal. Aceasta poate fi pornită sau continuată și de moștenitorii copilului, în condițiile legii.
Calitatea procesuală activă este recunoscută copilului, moștenitorilor copilului, precum și procurorului, în temeiul Art. 92 alineatul (1) C. pr. civ. Acțiunea poate fi formulată atât de copilul minor, cât și de cel major. Acțiunea va fi formulată împotriva persoanei despre care se susține că ar fi tatăl copilului, putând fi promovată în cazul decesului pretinsului tată împotriva moștenitorilor acestuia, potrivit Art. 425 alineatul (3) C.
Strategia/Ghidul complet pentru custodia copilului
Probele în stabilirea paternității
În stabilirea paternității, pot fi utilizate orice mijloace de probă, precum înscrisuri, mărturisirea pretinsului tată, martori, prezumții și expertiză de specialitate. Legea instituie o prezumție legală relativă, conform Art. 426 alineatul (1) C. civ., conform căreia paternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii. Prezumția este înlăturată dacă pretinsul tată dovedește că este exclus ca el să fi conceput copilul, conform Art. 426 alineatul (2) C.
Mărturisirea pretinsului tată, făcută în fața instanței, reprezintă o probă puternică, instanța luând act de recunoașterea pârâtului și dispunând închiderea dosarului.
Efectele admiterii acțiunii
Printre efectele admiterii acțiunii în stabilirea paternității, se numără faptul că, urmare a admiterii acțiunii, copilul devine, cu efect retroactiv, copil din afara căsătoriei cu filiația stabilită față de ambii părinți. De asemenea, în temeiul Art. 450 alineatele (2) sau (3) C. civ., ar putea avea loc modificarea numelui de familie al copilului.
Cheltuielile prevăzute la Art. 428 C. civ. pot fi, de asemenea, solicitate și obținute de mama copilului.
Tăgăduirea paternității
Acțiunea în tăgăduirea paternității reprezintă negarea paternității pe cale judecătorească, urmărindu-se răsturnarea prezumțiilor de paternitate. Aceasta poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată și de moștenitorii acestora, în condițiile legii.
Termenul de prescripție pentru tăgăduirea paternității
Soțul mamei poate introduce acțiunea în tăgada paternității în termen de 3 ani, care curge fie de la data la care soțul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumția nu corespunde realității. Față de reglementarea anterioară, care lega debutul termenului de prescripție de faptul nașterii copilului, soluția promovată de noua legislație este mai realistă.
Dacă soțul a murit înainte de împlinirea termenului menționat, acțiunea poate fi pornită de către moștenitori în termen de un an de la data decesului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, prin faptul că termenul de prescripție curge de la data nașterii copilului, și nu de la data la care tatăl prezumtiv ar trebui să știe că nu este tatăl copilului, iar acest termen nu este susceptibil de întreruperi, statul și-a depășit marja de apreciere.
Calitatea procesuală activă în acțiunea de tăgăduire a paternității
Calitatea procesuală activă în acțiunea de tăgăduire a paternității o au pretinsul tată biologic al copilului din căsătorie, precum și moștenitorii soțului mamei, ai mamei, ai tatălui biologic ori ai copilului, aceștia din urmă (moștenitorii) într-un termen de 1 an de la data decesului autorului lor.
În ceea ce privește formularea acțiunii de către mamă, legiuitorul nu a condiționat exercitarea acestei acțiuni de formularea unei acțiuni în stabilirea adevăratei filiații a copilului. Cu toate acestea, scopul urmărit de mamă este circumscris interesului superior al copilului de a înlătura o paternitate care nu corespunde realității, astfel încât să se deschidă posibilitatea stabilirii legale a paternității copilului față de tatăl biologic.
Instanțele pot verifica dacă este respectat interesul superior al copilului și există cel puțin perspective pentru stabilirea paternității copilului față de tatăl biologic, pentru a nu se ajunge la situația ca, prin efectul tăgăduirii paternității, copilul să devină din afara căsătoriei fără nicio paternitate stabilită ("filius nullius").
Paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputință ca soțul (fostul soț) mamei să fie tatăl copilului (art. 414 noul C. civ.). Răsturnarea prezumției de paternitate poate fi realizată numai pe cale de acțiune.
tags: #stabilire #paternitate #actiune #formualata #de #tata