Viața sub regimul comunist din România a fost marcată de decretul 770, care interzicea avorturile, obligând femeile să nască un număr minim de copii. Această politică, combinată cu lipsurile acute ale epocii, a împins multe femei spre avorturi clandestine, efectuate în condiții insalubre și cu metode periculoase, adesea soldate cu decese prin otrăvire sau septicemie. Experiența doamnei L.P., în vârstă de 69 de ani, din București, oferă o perspectivă tulburătoare asupra acestor vremuri.
Trăiri și Decizii în Umbra Interdicțiilor
La vârsta de 22 de ani, studentă în anul întâi și căsătorită de doar jumătate de an, doamna L.P. s-a confruntat cu o sarcină nedorită. Situația materială precară, locuința modestă și dependența de sprijinul părinților au transformat vestea sarcinii într-o povară. „Nu știam ce să fac. Nu știam încotro să o apuc. Nu îmi doream acel copil. Nu aveam casă, bani, stăteam în chirie, într-o garsonieră și toți banii veneau de la părinți. Abia începusem facultatea. Abia mă căsătorisem și deja apăruse copilul!” mărturisește ea.
Decizia de a apela la mama sa a deschis calea către o soluție, una periculoasă și clandestină. Pe vremea aceea, avortul era interzis, iar metodele folosite erau „una mai îngrozitoare decât alta”. Femeile apelau la medici care practicau procedura în secret, acasă la ele sau la ei, ori la „fierberi de plante”, otrăvitoare pentru organism. Multe au murit în urma acestor încercări, lăsând în urmă copii orfani. „Mureau otrăvite! Rămâneau copii orfani în urma lor…”
Mama doamnei L.P. a găsit o femeie care oferea servicii de avort, o practică răspândită, cunoscută din „gură în gură” sau prin intermediul cunoscuților. Această femeie, deși nu avea pregătire medicală, era „neprețuită pe vremea aceea” pentru multe femei, riscând enorm, dar oferind o soluție la disperare. Procedura era rapidă, discretă și lipsită de judecată socială. „Nu se discuta nimic, nu erau compătimiri, totul se făcea în tăcere. Și repede. Toată lumea înțelegea și fiecare își făcea treaba.”
Marcajele Trecutului și Revelarea Bucuriei
Experiența avortului a lăsat urme adânci în sufletul doamnei L.P. Ea subliniază că, în acea perioadă, sarcinile nu erau primite cu bucurie, ci cu teamă, din cauza imposibilității de a oferi copilului un trai decent. „Pe copiii mei, pe niciunul nu l-am vrut! Era trist, erau multe lipsuri, nu găseai mâncare, nu erau bani, nu aveai nici speranță că va fi mai bine.” A conștientizat adevărata bucurie a venirii pe lume a unui copil abia mult mai târziu, când nora sa a rămas însărcinată. „Abia atunci mi-am dat seama că venirea pe lume a unui copil e o bucurie, dar eu nici măcar nu i-am zis «Felicitări!» și nici nu m-am putut bucura.”
Metodele contraceptive erau rudimentare, bazate pe calendar și spălături cu oțet. Lipsa acestora contribuia la numărul mare de sarcini nedorite.
Detalii despre Procedura Clandestină
Doamna L.P. relatează despre cele două întâlniri cu femeia care a ajutat-o să avorteze. Procedura a implicat o presiune manuală asupra abdomenului, un fel de „masaj” dureros, menit să provoace expulzia sarcinii, estimată la o lună și ceva. A doua zi, procedura s-a repetat. Ulterior, în ajunul Revelionului, la câteva zile după ce placenta s-a dezlipit, au apărut dureri și o hemoragie severă, chiar în momentul în care prietenii veniseră pentru petrecerea de Anul Nou.
„N-am fost deloc la spital după procedura făcută acasă la mama. S-a declanșat hemoragia la câteva zile după, dar totul s-a întâmplat acasă. Abia la câteva luni după aceasta, la insistențele mamei, am ajuns la un medic la care tot cu ea am fost, la un control care să ne spună dacă sunt bine.”
Avorturi Ulterioare și Consecințe
Primul copil conceput a fost păstrat. Însă, înainte de acesta, doamna L.P. a mai făcut un avort, de data aceasta la un medic. Acesta a rupt apa și a trimis-o acasă, pentru ca apoi să fie internată sub pretextul unui „avort spontan”. La spital, era supusă unui interogatoriu dur din partea unei comisii medicale. Doctorul o învățase să mintă, să spună că a ridicat un obiect greu, pentru a evita problemele. Minciuna a convins comisia, iar intervenția a fost finalizată de medici.
Al doilea copil a fost rezultatul unui avort nereușit. La vârsta de 36 de ani, în ciuda problemelor conjugale, a încercat să avorteze singură, introducând un furtun de perfuzie în uter. Intervenția nu a reușit, iar la controlul medical s-a descoperit că sarcina era în evoluție. Doctorița a încurajat-o să păstreze copilul, spunându-i că ar fi frumos să aibă un frățior pentru fetița ei de 11 ani. Această experiență a marcat o schimbare emoțională, simțind pentru prima dată compasiune pentru „un suflet nenăscut”. Astăzi, regretul dispare când îi vede pe copiii ei maturi și fericiți.
Perspective Juridice și Etice Moderne
În contrast cu trecutul, societatea actuală oferă o perspectivă diferită asupra avortului, dar și dezbateri aprinse pe tema drepturilor reproductive. Decizia Curții Supreme a SUA din 2022, în cazul Dobbs vs. Jackson Women's Health Organization, a anulat precedentul Roe vs. Wade, transferând competența de reglementare a avortului către state.
Această decizie nu a interzis avortul, ci a permis fiecărui stat să stabilească propriile legi. Spre deosebire de Decretul 770 din România, care incrimina avortul, decizia Curții Supreme a SUA nu impune interdicții la nivel federal. De asemenea, contextul tehnologic este diferit: astăzi există o gamă largă de metode contraceptive moderne, spre deosebire de lipsa acestora în perioada comunistă.
Problema avortului este considerată de natură etică, nu exclusiv religioasă. Jurământul lui Hippocrate, dinaintea apariției creștinismului, conținea deja o clauză împotriva administrării de remedii abortive. Etica medicală se confruntă cu provocări similare în domenii precum clonarea sau manipularea genetică.
Din punct de vedere biologic, viața umană începe la concepție, moment în care se formează un potențial organism uman. Legislația românească, prin articolele 202 din Codul penal (privind vătămarea fătului) și 189 (omor calificat asupra unei gravide), precum și Codul civil (art. 36, recunoașterea drepturilor copilului de la concepție, cu condiția nașterii vii), reflectă această conștientizare a vieții intrauterine.
Dezbaterea etică continuă, implicând dreptul la viață al copilului nenăscut și dreptul mamei de a decide asupra propriei vieți. Societatea se află într-un proces continuu de redefinire a echilibrului dintre aceste drepturi, iar soluțiile legislative, precum cea din România sau din Minnesota, tind să ofere o cale de mijloc: prioritizarea dreptului de decizie al mamei într-un termen rezonabil, urmată de protecția dreptului la viață al fătului.
În ceea ce privește etica medicală, se recunoaște dreptul medicilor de a refuza efectuarea procedurii de avort, dacă aceasta contravine conștiinței lor individuale.
Avortul și personalitatea: Despre ce este vorba, de fapt, în dilema morală | Glenn Cohen | Big Think
Istoria ne arată că deciziile draconice pot avea consecințe tragice. Trăirea în vremuri de lipsuri și interdicții a modelat profund viețile femeilor, forțându-le să ia decizii dificile în condiții extreme. Astăzi, deși contextul s-a schimbat, dezbaterile etice și morale legate de avort rămân intense, subliniind complexitatea acestui subiect.