Proiect de creștere a iepurilor: Informații complete

Termenul de iepure desemnează mamiferele cu urechi lungi din familia Leporidae, ordinul Lagomorpha. Acestea se clasifică în două categorii principale: cei care nasc pui acoperiți cu blană și cu ochii deschiși, precum iepurele de câmp (Lepus europaeus), și cei a căror pui se nasc golași și orbi, reprezentantul tipic fiind iepurele de vizuină (Oryctolagus cuniculus).

Majoritatea limbilor europene, spre deosebire de limba română, fac distincție între aceste două categorii: în engleză se folosesc termenii hare și rabbit, în franceză lièvre și lapin, iar în germană Hase și Kaninchen.

În întreaga lume se cunosc circa 45 de specii de iepuri, larg răspândite. Lungimea corpului variază între 48-52 cm, la care se adaugă o coadă de 8-9 cm. Greutatea unui iepure adult este în jur de 4 kg, putând ajunge în unele cazuri până la 6 kg. Culoarea blănii prezintă variații în funcție de regiune și anotimp, nuanța generală fiind cenușie-roșcată. Năpârlirea are loc primăvara. Specia este răspândită din deltă până la munte. Dieta iepurilor include iarbă, morcovi și cereale, iar iarna aceștia consumă și scoarța copacilor.

Reproducerea și dezvoltarea iepurilor

Femela iepure naște pui vii pe care îi hrănește cu lapte. Chiar și după o săptămână, puii pot părăsi culcușul pentru a-și căuta singuri hrană. Perioada de gestație este de 42-43 de zile. Din păcate, aproximativ 64% dintre iepuri nu apucă vârsta de un an.

Iepurele de vizuină - baza domesticirii

Denumirea științifică a iepurelui de vizuină este Oryctolagus cuniculus. Popular, este cunoscut și sub denumirea de lapin și este originar din sud-vestul Europei. Aceasta este singura specie de iepure domesticită, servind drept strămoș al peste 100 de rase de iepuri de casă crescute în prezent la nivel mondial. În stare sălbatică, iepurele de vizuină poate fi întâlnit mai frecvent în sud-vestul Ucrainei, unde formează numeroase colonii.

Iepurele de casă a păstrat multe dintre particularitățile biologice ale rudei sale sălbatice. Similar acestuia, are o activitate mai intensă odată cu venirea nopții. Datorită procesului de domesticire, iepurii de casă nu manifestă un caracter sezonier în privința înmulțirii. Totuși, în lunile de toamnă, pe fondul scăderii duratei zilei, se observă o reducere ușoară a activității sexuale.

Femelele de iepure pot fi fecundate imediat după naștere, o particularitate biologică ce combină sarcina și lactația, exploatată pe scară largă în practică. Dezvoltarea embrionară a fătului decurge, de asemenea, foarte rapid. Femelele de iepure nasc, cel mai adesea, în timpul nopții sau în primele ore ale dimineții, procesul de naștere durând între 15 și 20 de minute.

Fiziologia digestivă a iepurilor: Cecotrofia

Termenul de cecotrofie se referă la reingestia crotelelor. Spre deosebire de animalele rumegătoare, unde acțiunea microorganismelor asupra hranei ingerate se produce în prima parte a aparatului digestiv (stomac și intestin subțire), la iepure, care este un rozător, microorganismele descompunătoare se găsesc în partea finală a aparatului digestiv, în cecum.

Acest organ joacă un rol esențial în hrănirea iepurelui, deoarece hrana staționează în el timp de aproximativ 6 ore. În acest interval, microflora bacteriană descompune hrana în elemente nutritive valoroase.

Tipuri de crote

• Crote dure: Acestea sunt sferice, cu un diametru de aproximativ 1 cm și un conținut ridicat de fibre.
• Crote moi (cecotrofe): Acestea nu se regăsesc în cuști, deoarece iepurele le preia direct din anus. Au forma unor ciorchini cu boabe de 4 mm, legate cu mucus. Culoarea lor este verzuie, iar iepurele le înghite fără a le mesteca.

Creșterea iepurilor: De la pasiune la afacere

Creșterea iepurilor reprezintă pentru mulți o activitate desfășurată din pasiune, dar și o sursă de venit, fie pentru producția de carne - apreciată pentru conținutul scăzut de colesterol și gustul deosebit - fie pentru blană.

Amenajarea spațiului de creștere

Un factor crucial în creșterea iepurilor îl reprezintă sănătatea acestora, care depinde în mare măsură de mediul de viață, adică de cușcă. Iepurii se dezvoltă cel mai bine în spații cu mai multe niveluri. Pentru a preveni apariția și răspândirea bacteriilor, podeaua cuștii trebuie curățată frecvent. Se recomandă ca podeaua să fie din lemn, cu plasă și scânduri a căror distanță este de 1,5 până la 2 cm între ele.

Locul în care sunt amplasate cuștile este, de asemenea, important. Se recomandă construirea a cel puțin două cuști separate: una pentru femela gestantă și pui, și una pentru mascul. În cușca lor trebuie să existe permanent apă proaspătă și hrană.

Alimentația iepurilor

Iepurii sunt animale ierbivore, însă nutrețul de bază pentru iepurii de carne îl constituie furajele concentrate. Acestea sunt special concepute pentru nevoile alimentare ale iepurilor, fiind bogate în proteine și fibre. Un exemplu de hrană naturală și benefică este cea îmbogățită cu Florastimul, un element ce stimulează flora intestinală a iepurilor.

Pe lângă furajele concentrate, o dietă echilibrată pentru iepuri include:

• Fân proaspăt, disponibil în permanență.
• Legume și verdețuri proaspete (salată, morcovi, sfeclă, trifoi, lucernă, grâu verde, ovăz).
• Cereale precum grâu, porumb și orz, administrate ca nutreț combinat, mai ales în timpul iernii.
• Ramuri de copaci, culturi de rădăcini.

Este important ca iepurii să fie alimentați zilnic la aceeași oră, iar hrana principală să fie administrată seara.

Alegerea rasei și începerea creșterii

Pentru începători, se recomandă alegerea raselor comune, fără pretenții, cum ar fi: uriaș cenușiu, alb californian, fluture, ermină rusească, Noua Zeelandă. Este utilă și studierea raselor comune în regiunea respectivă și discuțiile cu crescători experimentați.

Iepurii pot fi achiziționați la vârsta de aproximativ două luni, când nu mai necesită lapte matern și se pot hrăni singuri. Un iepure sănătos prezintă un aspect specific:

• Blană netedă, strălucitoare; bot uscat, fără pete chele.
• Urechi curate la interior, fără depuneri de sulf, răni sau îndoituri, cu aspect rozaliu.
• Păr curat în jurul anusului.
• Ochi vioi, curioși, fără înnorări sau pete pe iris.
• Nas ușor umed.
• Piele curată, fără răni.
• Abdomen moale, fără bulgări.
• Mușcătură corectă, cu dinții superiori în fața celor inferiori.

La achiziționarea iepurilor, este esențial să se afle cu ce au fost hrăniți anterior. O schimbare bruscă a dietei poate cauza probleme de sănătate. Transferul la noua hrană trebuie făcut treptat, după o perioadă de carantină.

Împerecherea și gestația

Iepurii pot fi împerecheați începând cu vârsta de 4-6 luni. Împerecherea la o vârstă prea fragedă poate duce la descendenți bolnavi și neviabili.

Semnele disponibilității pentru împerechere la femelă:

• Comportament neliniștit.
• Refuzul hranei.
• Smulgerea pufului din burtă.
• Strângerea fânului în gură.

Vânătoarea la iepure are loc aproximativ o dată pe săptămână.

Important: Pentru împerechere, trebuie folosite exemplare fără legătură de rudenie (consangvinizarea duce la slăbirea descendenței). Se recomandă un mascul tânăr, activ, fără supraponderalitate, pentru a asigura o sămânță de înaltă calitate.

Înainte de împerechere, iepurii trebuie să urmeze o dietă specială, incluzând:

• Siloz
• Ovăz încolțit
• Orz încolțit
• Tort cu tărâțe
• Morcovi
• Ramuri de copac
• Făină de carne și oase
• Grăsime de pește
• O bucată de cretă

Împerecherea se realizează, de preferință, prin introducerea femelei în cușca masculului. Se recomandă supravegherea procesului și marcarea datei împerecherii pentru a urmări semnele sarcinii.

Gestația și nașterea

Semnele sarcinii apar în termen de 14 zile, când embrionii pot fi deja simțiți prin palparea abdomenului. Sarcina durează aproximativ 30 de zile.

Cu o săptămână înainte de naștere, femela începe să-și construiască cuibul, transportând fân și tapetând cuibul cu propriul puf. Nașterea are loc, de obicei, dimineața, cu o durată de aproximativ 10 minute între pui. Dacă femela nu poate naște în decurs de 24 de ore, este necesară intervenția veterinară.

În mod obișnuit, în cuib apar 6-10 pui. O femelă tânără poate avea un număr mai mic de pui la prima gestație.

După naștere, femela poate mânca puii morți, aceștia trebuind îndepărtați. Pentru a evita respingerea puilor de către mamă din cauza mirosului străin, crescătorul trebuie să-și frece mâinile cu puf din cuib înainte de a-i atinge.

Îngrijirea puilor

Puii se nasc orbi, goi și încrețiți. Aceștia stau liniștiți sub puful din cuib, fiind vizitați de femelă de două ori pe zi, dimineața și seara, pentru alăptare.

În cazul femelelor tinere care au născut pentru prima dată, instinctul matern poate să nu fie complet dezvoltat. Crescătorul poate fi nevoit să intervină, trăgând puf de pe burta iepurelui pentru a acoperi puii și a-i proteja de frig.

După aproximativ 10 zile, iepurii sunt complet acoperiți cu lână, iar după alte 2 zile își deschid ochii. Peste trei săptămâni, aceștia încep să încerce să iasă din cuib. La o lună și jumătate, sunt aproape independenți și pot fi mutați într-o cușcă de grup.

Rentabilitatea creșterii iepurilor

Creșterea iepurilor poate reprezenta o afacere profitabilă. Cunoscând costurile de întreținere și prețul estimat al produselor (carne, blană), se poate calcula profitabilitatea unei mini-ferme și se poate elabora un plan de afaceri.

Având în vedere că fermele industriale de iepuri sunt rare, iar carnea dietetică de iepure rămâne la cerere, crearea unei mici afaceri în acest domeniu pare a fi o oportunitate promițătoare.

tags: #proiect #maternitate #iepuri