Placenta este un organ vital care se dezvoltă în uter pe parcursul sarcinii, având rolul esențial de a asigura oxigenarea și nutrienții necesari fătului, precum și de a elimina produșii de degradare din sângele acestuia. În mod normal, placenta se atașează de peretele interior al uterului (endometrul) și se detașează după naștere. Totuși, în anumite situații, pot apărea complicații legate de poziționarea sau atașarea anormală a placentei, cum ar fi placenta praevia și placenta accreta.
Placenta Praevia (Placentă Jos Inserată)
Placenta praevia, cunoscută și sub denumirea de placentă jos inserată sau placenta previa, reprezintă o poziționare anormală a placentei în uter, unde aceasta acoperă total sau parțial colul uterin (cervixul). Termenul provine din latină, unde „prae” înseamnă „înainte” și „via” înseamnă „cale”, sugerând că placenta blochează calea de ieșire a fătului.
Clasificarea Placentei Praevia
În funcție de gradul de acoperire a colului uterin, placenta praevia este clasificată în:
- Placenta praevia marginală: Placenta atinge cervixul, dar nu îl acoperă.
- Placenta praevia parțială: Placenta acoperă parțial cervixul.
- Placenta praevia completă: Placenta obstrucționează în totalitate colul uterin.
O clasificare mai nouă propusă include:
- Placenta praevia: Placenta acoperă orificiul cervical intern.
- Placenta joasă: Marginea inferioară a placentei este situată la cel mult 20 mm de orificiul cervical.
- Placenta localizată normal: Marginea inferioară este situată la mai mult de 20 mm de orificiul cervical.
Cauzele Placentei Praevia
Cauzele exacte ale placentei praevia nu sunt pe deplin elucidate, însă se consideră că există o strânsă asociere între aceasta și diverși factori predispozanți:
- Traumatismele la nivelul endometrului: Cicatrici uterine rezultate în urma intervențiilor chirurgicale anterioare (chiuretaje, histerectomii parțiale, operații cezariene).
- Vârsta înaintată a mamei: Riscul crește după 35 de ani, în special după 40 de ani.
- Multiparitate: Numărul mare de nașteri anterioare.
- Sarcini multiple: Gemeni, tripleți.
- Fumatul și consumul de droguri (ex. cocaină).
- Tehnici de reproducere asistată.
- Istoricul unei sarcini anterioare cu placentă praevia.
- Mase placentare voluminoase.
Simptomele Placentei Praevia
Principalul simptom al placentei praevia este sângerarea vaginală, de obicei nedureroasă, cu sânge de culoare roșu aprins. Aceasta apare cel mai frecvent în a doua jumătate a sarcinii (după săptămâna 20), putând fi spontană sau declanșată de contactul intim sau examinări medicale. În anumite cazuri, sângerarea poate apărea doar în travaliu. Ocazional, hemoragia poate fi însoțită de:
- Contracții uterine neregulate.
- Creșterea ritmului cardiac al gravidei.
- Scăderea tensiunii arteriale.
Este important de menționat că 9 din 10 cazuri de placentă praevia depistate la 20 de săptămâni se remit spontan până la finalul sarcinii. Doar în aproximativ 1 din 200 de femei complicația persistă.
Investigații Medicale și Diagnostic
Diagnosticul placentei praevia se realizează, în principal, prin ecografie:
- Ecografia transabdominală: Oferă o imagine generală a poziției placentei în raport cu colul uterin.
- Ecografia transvaginală: Este o metodă mai fiabilă, oferind imagini clare fără a intra în contact direct cu cervixul.
- Ecografia Doppler color: Poate furniza informații suplimentare despre vascularizație.
Examinarea cu valve sau specul trebuie efectuată cu blândețe pentru a preveni riscul de hemoragie.
Riscuri și Complicații
Placenta praevia implică riscuri semnificative:
- Hemoragii masive: Pot pune în pericol viața mamei și a fătului, necesitând transfuzii sanguine.
- Naștere prematură: Adesea, nașterea prin cezariană devine necesară.
- Decolarea de placentă (abrupție placentară): Separarea prematură a placentei de peretele uterin, afectând aportul de oxigen și nutrienți către făt.
- Placenta accreta: O complicație gravă în care placenta rămâne anormal de atașată de peretele uterin.
- Imposibilitatea nașterii vaginale, impunând intervenția prin operație cezariană.
Tratament și Management
Managementul placentei praevia depinde de severitatea cazului, prezența sângerărilor și vârsta gestațională:
- Monitorizare atentă: Pacientele cu placentă praevia sunt monitorizate constant.
- Repaus la pat și limitarea activităților: Pentru a preveni declanșarea travaliului și a sângerărilor.
- Naștere prin operație cezariană: Este indicată în majoritatea cazurilor, fie programată (între săptămânile 36-38), fie de urgență, în funcție de apariția sângerărilor masive sau a semnelor de suferință fetală.
- Managementul hemoragiilor: Include transfuzii sanguine, administrarea de medicamente și, în cazuri extreme, histerectomie (îndepărtarea uterului) pentru a opri sângerarea.
În cazurile fără sângerare, medicul va recomanda măsuri pentru prevenirea acesteia până la momentul considerat sigur pentru naștere.
Placenta Accreta Spectrum
Placenta accreta este o afecțiune gravă în care placenta se implantează și crește prea adânc în peretele uterului. Acest lucru face ca placenta să nu se detașeze corespunzător după nașterea copilului, putând duce la pierderi masive de sânge.
Tipuri de Placenta Accreta
Placenta accreta se clasifică în trei tipuri, în funcție de profunzimea invaziei peretelui uterin:
- Placenta accreta: Placenta se atașează ferm de peretele uterului, dar nu pătrunde prin mușchiul uterin.
- Placenta increta: Placenta pătrunde mai adânc în mușchiul uterin.
- Placenta percreta: Cel mai sever tip, în care placenta traversează complet peretele uterin și poate afecta organele adiacente (vezica urinară, intestinele).
Cauzele Placentei Accreta
Deși cauzele exacte nu sunt complet cunoscute, principalii factori de risc includ:
- Cicatrici uterine: Anterioare operații cezariene (mai ales multiple), intervenții chirurgicale uterine (ex. îndepărtarea fibromului).
- Placenta praevia: Prezența placentei în segmentul inferior al uterului crește riscul de accreta.
- Vârsta maternă înaintată.
- Intervenții chirurgicale anterioare la nivelul uterului.
Simptomele Placentei Accreta
În majoritatea cazurilor, placenta accreta nu prezintă simptome specifice în timpul sarcinii. Diagnosticul este adesea pus în timpul ecografiilor de rutină. Uneori, poate apărea sângerare vaginală în a doua jumătate a sarcinii. Semnele și simptomele devin evidente, de obicei, după naștere, sub forma unei sângerări vaginale abundente, care poate pune viața în pericol.
Diagnostic și Tratament
Diagnosticul se pune prin ecografie prenatală (transabdominală și transvaginală), iar uneori prin rezonanță magnetică (RMN). Tratamentul poate varia:
- Planificare atentă a nașterii: Medicul va stabili un plan pentru a asigura cea mai sigură livrare, adesea prin operație cezariană programată între săptămânile 34 și 37.
- Histerectomie: În cazurile severe, poate fi necesară îndepărtarea uterului în timpul operației cezariene pentru a controla hemoragia.
- Management conservator: În anumite situații, medicii pot alege să nu îndepărteze fragmentele mici de placentă rămase în uter, permițându-le să se resoarbă natural, deși acest lucru prezintă riscuri (sângerări, infecții).
Diagnosticarea precoce și un management adecvat sunt esențiale pentru a minimiza complicațiile.
Dezlipirea de Placentă (Abruptio Placentae)
Dezlipirea de placentă (cunoscută și ca ruptură de placentă, apoplexie utero-placentară sau abruptio placentae) este o complicație gravă, dar mai puțin frecventă a sarcinii, în care placenta se separă parțial sau total de peretele interior al uterului înainte de naștere. Aceasta apare cel mai frecvent în al treilea trimestru de sarcină, dar poate surveni oricând după 20 de săptămâni de gestație.
Clasificarea Dezlipirii de Placentă
În funcție de gradul de separare și vizibilitatea sângerării, dezlipirea de placentă este clasificată în:
- Dezlipire marginală (dezvăluită): Placenta se desprinde de pe margine, provocând sângerare vizibilă prin vagin. Este, de obicei, mai puțin severă, asociată cu durere și contracții.
- Dezlipire parțială (ascunsă): Placenta se desprinde în altă parte decât marginal, iar sângele se poate acumula în uter, provocând dureri intense și mărirea acestuia. Sângerarea vizibilă poate lipsi.
- Dezlipire completă: Cea mai gravă formă, în care placenta se separă complet de peretele uterin. Aceasta pune în pericol imediat viața mamei (prin șoc hemoragic) și a fătului (prin lipsă de oxigen și nutrienți).
Cauzele Dezlipirii de Placentă
Cauzele exacte nu sunt întotdeauna clare, dar factorii de risc includ:
- Hipertensiunea arterială (inclusiv preeclampsia).
- Traumatisme abdominale (lovituri, căderi).
- Fumatul și consumul de droguri.
- Sarcini multiple.
- Ruptura prematură a membranelor.
- Istoricul de dezlipire de placentă.
- Vârsta maternă înaintată.
- Tulburări de coagulare a sângelui.
Simptomele Dezlipirii de Placentă
Simptomele pot varia în funcție de tipul și severitatea dezlipirii:
- Sângerare vaginală: Poate fi abundentă sau minimă, sau chiar absentă (în cazurile ascunse).
- Durere abdominală bruscă și severă, persistentă.
- Contracții uterine frecvente și intense, uneori cu uterul rigid.
- Sensibilitate crescută a uterului la atingere.
- Semne de șoc la mamă (tensiune arterială scăzută, puls rapid, amețeală).
- Semne de suferință fetală (ritm cardiac fetal anormal).
Diagnostic și Tratament
Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, examenul clinic și, uneori, ecografia (care poate fi normală în cazurile ascunse). Tratamentul depinde de starea mamei și a fătului:
- Naștere de urgență: În cazurile severe, este necesară nașterea imediată (vaginală sau prin cezariană).
- Monitorizare atentă: În cazurile ușoare, cu făt viabil și fără suferință fetală, se poate opta pentru monitorizare.
- Transfuzii sanguine și resuscitare volemică pentru mamă.
Dezlipirea de placentă este o urgență medicală care necesită intervenție rapidă pentru a salva viața mamei și a copilului.