La finalul sarcinii, mai exact în trimestrul al treilea, viitoarele mame se pot confrunta cu situația unei placente îmbătrânite sau calcificate. Deoarece diagnosticul poate apărea mai devreme și poate genera îngrijorări, este important să înțelegem ce înseamnă o placentă îmbătrânită și cum trebuie gestionată această situație.
Placenta este o structură esențială care se dezvoltă în interiorul uterului, servind drept "căsuță" pentru bebeluș pe parcursul celor nouă luni de sarcină. Ea asigură aportul de oxigen și substanțe nutritive către făt, eliminând, în același timp, produșii de degradare din sângele acestuia. Placenta parcurge diferite grade de maturare pe măsură ce sarcina avansează, pornind de la gradul zero și ajungând la gradul trei la finalul perioadei de gestație.
Gradarea maturității placentare se face, în general, după cum urmează:
- Gradul 0: Corespunde debutului sarcinii până în jurul săptămânii 30.
- Gradul 1: Vizibil între săptămânile 31 și 32.
- Gradul 2: Apare în preajma săptămânilor 36 și 37.
- Gradul 3: Se manifestă în jurul săptămânii 38, fiind considerat gradul final de maturare.
Calcificările, definite ca depuneri albicioase de calciu asemănătoare unor pietricele în interiorul placentei, sunt cele care determină gradul de îmbătrânire al acesteia.
Cauzele și Efectele Placentei Îmbătrânite
Îmbătrânirea prematură a placentei poate fi observată la gravide tinere, la femeile aflate la prima sarcină sau la cele care fumează pe parcursul sarcinii. Un alt factor contribuitor este stresul oxidativ, un proces cauzat de presiunea permanentă exercitată de anumite substanțe din organism, care poate duce la reacții de oxidare ce agresează membranele și componentele celulare. Au existat și cazuri în care placenta a îmbătrânit prematur din cauza anumitor tipuri de bacterii, cunoscute sub denumirea de nanobacterii.
Ca efecte, o placentă îmbătrânită nu își mai poate îndeplini complet funcțiile. Aceasta poate furniza mai puțin oxigen și nutrienți bebelușului, crescând, totodată, riscul de apariție a cheagurilor de sânge în interiorul ei. Depozitele de calciu pot duce la anihilarea unor porțiuni din placentă sau la înlocuirea acestora cu țesut fibros, care nu aduce beneficii copilului.
Descoperirea Placentei Îmbătrânite
În trecut, calcificările placentare puteau fi observate doar după naștere, prin analiza macroscopică a placentei de către medic. Astăzi, acestea sunt vizibile anterior nașterii cu ajutorul ecografiilor.
Procesul de acumulare a depozitelor de calciu în placentă este natural. Totuși, atunci când aceste depuneri apar mult mai devreme decât perioada în care fătul este pregătit pentru naștere (înainte de 37 de săptămâni), aceasta reprezintă o problemă și un semnal de alarmă că evoluția sarcinii poate fi pusă în pericol. Conform studiilor recente, placenta îmbătrânită din cauza stresului oxidativ poate fi chiar una dintre cauzele declanșării nașterilor înainte de termen.
Printre factorii responsabili de stresul oxidativ se numără:
- Toxinele și compușii poluanți la care mamele sunt expuse zilnic.
- Consumul de alcool în cantități mari.
- Un indice crescut al masei corporale.
- Alimentația neadecvată.
- Infecțiile contractate.
Studiile au mai relevat că o placentă îmbătrânită înainte de 32 de săptămâni poate crește riscul de dezlipire de placentă, sângerare masivă la naștere, hemoragie postnatală sau poate duce la un copil cu scor Apgar mic. De asemenea, o gravidă aflată între 28 și 36 de săptămâni de sarcină, cu o placentă de gradul trei de maturare, se poate confrunta cu placenta praevia, diabet, anemie severă sau presiune arterială crescută.
După săptămâna 37 de sarcină, orice calcificare a placentei nu mai este considerată la fel de gravă, deoarece fătul poate să se nască în orice moment.
Monitorizarea și Managementul Placentei Îmbătrânite
Una dintre soluțiile principale pentru gestionarea unei posibile îmbătrâniri premature a placentei este monitorizarea atentă prin intermediul ecografiilor. Aceasta trebuie să fie însoțită de controale regulate la medic și, dacă este necesar, de analize specifice, mai ales în cazul în care mama are antecedente medicale sau suferă de anumoi afecțiuni care, coroborate cu placenta îmbătrânită, pot afecta evoluția sarcinii.
Deși schimbările placentare care au loc spre finalul sarcinii sunt considerate normale, apariția acestora mai devreme decât ar fi normal poate ridica probleme. Unele studii sugerează că o placentă cu gradul III de maturare este alarmantă în special în cazul sarcinilor cu risc ridicat din cauza altor probleme medicale preexistente.
Săptămâna 37 de sarcină este un moment important, considerat adesea perioada optimă pentru o naștere naturală. Chiar dacă nașterea nu survine la termenul estimat, este important să nu se intre în panică, deoarece copilul se va naște atunci când este pregătit. În cazul apariției unor simptome neplăcute sau dacă medicul specialist constată necesitatea unei cezariene, va recomanda procedura adecvată.
Evoluția și Dezvoltarea Fătului la 37 de Săptămâni
În săptămâna 37 de sarcină, fătul poate măsura între 45 și 49 cm lungime (din creștet până în călcâi) și poate cântări între 2,9 și 3,2 kilograme. Plămânii și sistemul respirator sunt complet dezvoltați și pregătiți să facă față mediului extrauterin. Fătul continuă să facă exerciții de respirație prin inhalarea și expirarea lichidului amniotic. La ecografie, se poate observa fața copilului, care poate schița și transmite emoții.
Până la momentul nașterii, fătul va continua să ia în greutate, iar cantitatea de lichid amniotic începe să scadă, oferindu-i mai puțin spațiu de mișcare. Deși nu mai poate efectua mișcări ample, fătul se poate răsuci și rostogoli în uter. Peretele uterin devine mai subțire, permițând pătrunderea unei cantități mai mari de lumină, ceea ce poate influența programul de somn al copilului și poate contribui la reglarea ritmului său circadian.
Modificările Corpului Gravidei și Simptome Specifice la 37 de Săptămâni
La 37 de săptămâni de sarcină, abdomenul este voluminoas, dar este important de reținut că o mare parte din greutatea acumulată provine din uter, lichidul amniotic, făt, placentă și alte lichide necesare susținerii sarcinii. Durerile și crampele resimțite în zona abdomenului inferior sunt normale, organismul pregătindu-se pentru naștere.
Frecvența urinărilor poate crește, iar presiunea crescută din abdomen poate reprezenta un disconfort major până la naștere. Contracțiile Braxton Hicks se pot intensifica, dând impresia de contracții reale. Stările de oboseală se pot alterna cu momente de energie. Pot apărea nopți nedormite, dar și perioade mai liniștite.
Se poate elimina dopul de mucus, care a protejat copilul de bacterii, un semn că procesul nașterii este iminent. Eliminarea dopului de mucus poate fi însoțită de sângerări ușoare; dacă acestea nu sunt abundente și nu apar alte simptome neplăcute, nu este un motiv de îngrijorare. Cu cât fătul coboară mai mult, cu atât expulzia va avea loc mai curând.
Sfaturi și Recomandări pentru Săptămâna 37 de Sarcină
Săptămâna 37 de sarcină este momentul ideal pentru a avea pregătite camera copilului, curățenia generală în locuință și bagajul pentru maternitate, atât pentru mamă, cât și pentru bebeluș. Este recomandat să se ia doar strictul necesar, incluzând obiecte de îngrijire pentru mamă și copil, articole vestimentare și papuci confortabili.
Până la finalul sarcinii, vizitele la medic vor fi săptămânale. Ecografia va evalua poziția copilului, transformările la nivelul colului uterin și pregătirea acestuia pentru naștere. Este esențială continuarea administrării vitaminelor prenatale conform recomandărilor, menținerea unei diete sănătoase, hidratarea corespunzătoare și odihna.
Este importantă eliminarea stresului și a gândurilor negative, iar în caz de dificultate, se poate apela la sprijinul partenerului sau al persoanelor apropiate.
Sfaturi pentru Parteneri
Partenerul joacă un rol crucial în această perioadă. Colaborarea în finalizarea pregătirilor pentru naștere și oferirea de sprijin fizic, psihic și emoțional sunt esențiale. Participarea la cursuri speciale de îngrijire a nou-născutului poate contribui la pregătirea tatălui pentru noul rol.
Săptămâna 37 de sarcină reprezintă o perioadă de tranziție semnificativă. Este important ca ambii părinți să fie informați și să știe la ce să se aștepte, acordând o atenție sporită simptomelor care anunță travaliul și prezentându-se la maternitate în cazul apariției acestora, pentru o naștere în condiții de siguranță.