Epiziotomia reprezintă o intervenție chirurgicală efectuată în timpul nașterii naturale, constând în realizarea unei mici incizii pe perineu - zona dintre deschiderea vaginală și anus. Scopul principal al acestei proceduri este de a lărgi orificiul vaginal, facilitând astfel expulzia fătului și prevenind eventualele rupturi perineale necontrolate, care pot fi mai severe și mai greu de suturat.
Ce este Epiziotomia și De Ce Este Recomandată?
Epiziotomia este o procedură chirurgicală minoră, realizată în faza a doua a travaliului, atunci când medicul obstetrician consideră că este necesară pentru a preveni complicații mai grave sau pentru a asigura o naștere mai sigură. Incizia, de câțiva centimetri, poate fi efectuată pe linia mediană (spre anus) sau medio-lateral (cel mai frecvent).
Indicații Specifice pentru Epiziotomie
În ciuda faptului că practica epiziotomiei de rutină a devenit controversată, există situații în care aceasta este recomandată:
- Suferința fetală: Dacă bebelușul prezintă semne de suferință, cum ar fi o frecvență cardiacă anormală, și necesită o naștere rapidă, epiziotomia poate accelera procesul prin mărirea deschiderii vaginale.
- Nașteri asistate: Când este necesară utilizarea forcepsului sau a unui extractor cu vid pentru a ajuta la naștere, epiziotomia poate crea spațiu suplimentar pentru utilizarea sigură a acestor instrumente.
- Distocia de umăr: În cazul în care umerii bebelușului rămân blocați în spatele osului pelvin al mamei, intervenția poate oferi mai mult spațiu pentru manevrarea bebelușului și eliberarea obstrucției, reducând riscul de rănire.
- A doua etapă prelungită a travaliului: Dacă faza de împingere este prelungită și copilul nu progresează, se poate efectua o epiziotomie.
- Prevenirea rupturilor severe: Dacă medicul anticipează o ruptură perineală care s-ar putea extinde în rect (rupturi de gradul trei sau patru), o epiziotomie controlată poate duce la un rezultat de vindecare mai bun decât o ruptură necontrolată.
- Macrosomie fetală: Atunci când bebelușul este semnificativ mai mare decât media, poate exista temerea că perineul nu se va întinde suficient, necesitând intervenția.
Abordări și Controverse
În trecut, epiziotomia era considerată o metodă profilactică pentru a evita rupturile perineale necontrolate și pentru a scurta expulzia. Cu toate acestea, studii recente au demonstrat că rupturile naturale sunt adesea mai puțin severe, se vindecă la fel de repede sau chiar mai repede și cu mai puține complicații comparativ cu plaga rezultată în urma epiziotomiei. Din acest motiv, indicațiile s-au restrâns, fiind înlocuite de tehnici de profilaxie, precum exercițiile Kegel și masajul perineal.
Argumente Pro și Contra Epiziotomiei
Avantaje Potențiale:
- Scurtează timpul nașterii în anumite situații.
- Previne rupturile de perineu necontrolate și extinse.
- Poate proteja împotriva incontinenței urinare și anale (prin evitarea leziunilor musculare și ligamentare severe).
- Previne relaxările de planșeu pelvin.
Dezavantaje:
- Disconfort local ulterior.
- Posibile complicații infecțioase ale plăgii.
- Dureri în timpul actului sexual.
- Uneori, vindecare greoaie și vicioasă.
În prezent, se acceptă o incidență a epiziotomiei de maxim 30% din totalul nașterilor naturale, obiectivul fiind reducerea acestui procent în timp.
PERINEAL Massage to Prevent EPISIOTOMY or TEARING During CHILDBIRTH 🤰🏽
Cum se Realizează Epiziotomia
Procedura de epiziotomie se desfășoară sub anestezie locală sau regională (dacă a fost deja administrată anestezie epidurală), pentru a minimiza disconfortul pacientei. Procesul implică:
- Anestezia și igienizarea: Se administrează anestezicul local în zona ce urmează a fi incizată, iar perineul este igienizat cu soluții antiseptice pentru a reduce riscul de infecție.
- Efectuarea inciziei: Medicul folosește un bisturiu sau o foarfecă chirurgicală pentru a secționa perineul, de obicei atunci când 3-4 cm din capul bebelușului devin vizibili. Incizia poate fi:
- Mediană: Verticală, de la deschiderea vaginală spre anus. Aceasta prezintă un risc mai mare de extindere la sfincterele anale.
- Medio-laterală: Oblică, la un unghi de 45-60 de grade, evitând musculatura anală. Aceasta este cea mai frecventă tehnică.
- Suturarea plăgii: După naștere, medicul evaluează leziunea și suturează incizia cu fire chirurgicale resorbabile, care nu necesită îndepărtare.
Recuperarea după Epiziotomie
Recuperarea după o epiziotomie durează, în general, între 4 și 6 săptămâni, dar poate varia în funcție de extinderea inciziei și de starea generală a pacientei. Durerea și umflăturile în zona perineală sunt normale în primele zile.
Sfaturi pentru o Recuperare Eficientă:
- Igiena riguroasă: Spală zona perineală cu apă călduță și săpun lichid de curățare intimă după fiecare utilizare a toaletei și usucă prin tamponare ușoară.
- Comprese reci: Aplicarea de comprese reci (înfășurate într-un prosop) pe zona afectată poate ajuta la ameliorarea durerii și umflăturii.
- Managementul durerii: Medicul poate prescrie analgezice (precum paracetamol sau ibuprofen) pentru controlul durerii.
- Poziționarea: Așază-te cu atenție, încordând mușchii fesieri. Folosește o pernă sau un colac pentru a reduce presiunea pe zona afectată.
- Evitarea efortului: Evită ridicarea de greutăți și activitățile fizice intense.
- Hidratare și alimentație: Consumă suficiente lichide și o dietă bogată în fibre pentru a preveni constipația.
- Urinare: Picură apă călduță la nivelul vulvei în timpul urinării și clătește-te la final.
- Scaun: În timpul scaunului, poți preveni durerea prin apăsarea fermă deasupra cicatricei cu un tampon curat.
- Exerciții Kegel: După vindecarea completă, exercițiile pentru întărirea musculaturii pelviene sunt recomandate.
- Reluarea activității sexuale: Contactul sexual este, în general, recomandat după 6 săptămâni de la epiziotomie, când vindecarea este completă și confortul este restabilit.
Riscuri și Complicații
Deși epiziotomia poate fi benefică în anumite situații, ea prezintă și riscuri:
- Durere și disconfort: Pot persista săptămâni sau chiar luni, afectând activitățile zilnice și viața sexuală.
- Infecții: Există riscul de infecție la locul inciziei, manifestată prin durere crescută, umflătură, roșeață sau secreții purulente.
- Vindecare greoaie: Unele plăgi se pot vindeca lent sau vicios.
- Complicații pe termen lung: Pot include incontinență urinară sau fecală, dispareunie (durere în timpul contactului sexual) sau prolaps genital.
- Complicații la următoarea naștere: O epiziotomie anterioară poate influența modul în care decurge o naștere ulterioară.
Este esențial să discuți cu medicul obstetrician despre orice nelămurire și să semnalezi imediat orice semn de complicație, cum ar fi febra, durerea severă, sângerarea excesivă sau secrețiile purulente.
Mituri despre Epiziotomie
Există anumite concepții greșite despre epiziotomie:
- Mit: Epiziotomia previne incontinența urinară. Realitate: Deși poate preveni leziuni severe care duc la incontinență, nu o garantează.
- Mit: Epiziotomia este obligatorie la prima naștere. Realitate: Nu este o procedură de rutină și se efectuează doar la indicație medicală.
- Mit: Epiziotomia accelerează semnificativ nașterea. Realitate: Poate accelera procesul în anumite situații de urgență, dar nu este scopul său principal.
Epiziotomia rămâne o procedură utilă în anumite cazuri, dar utilizarea sa de rutină nu mai este susținută de cercetările medicale recente. Decizia de a efectua o epiziotomie trebuie luată doar atunci când există indicații clare, după o evaluare atentă a situației.