Infecțiile vaginale reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme ginecologice, afectând femei de toate vârstele. Deși majoritatea cazurilor răspund bine la tratamentele uzuale, unele paciente se confruntă cu episoade repetate, ceea ce le afectează semnificativ calitatea vieții.
Se consideră că o femeie suferă de infecții vaginale recurente atunci când apar cel puțin trei episoade într-un interval de 12 luni.
Infecţiile genitale reprezintă una din cele mai frecvente motive de prezentare la medicul ginecolog. În funcţie de localizare, infecţiile genitale se pot clasifica în infecţii de tract genital inferior şi de tract genital superior. Infecţiile genitale joase sunt împărţite în vulvovaginite şi cervicite.
Infecția vaginală se instalează atunci când este destabilizat echilibrul micromediului vaginal de către o bacterie, care afectează aciditatea pH-ului și implicit, scade numărul de lactobacili vaginali.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 90% din cazurile de infecții vaginale sunt diagnosticate cu vaginoză bacteriană (gardnerella vaginalis), tricomoniază (trichomonas vaginalis) și candidoză (candida albicans).
Doar medicul specialist îți poate spune cu precizie ce tip de infecție genitală ai dezvoltat, mai ales că majoritatea simptomelor sunt de multe ori aceleași.
Cauzele Infecțiilor Vaginale
Infecțiile vaginale pot fi cauzate de o varietate de factori, inclusiv:
- Raport sexual neprotejat cu parteneri care poartă bacterii.
- Variații hormonale, frecvente de-a lungul ciclului menstrual și în timpul sarcinii.
- Nivelul scăzut de estrogeni din timpul menopauzei, care poate determina o creștere a pH-ului vaginal.
- Utilizarea preparatelor intravaginale și a spermicidelor.
- Igiena intimă fie excesivă, fie necorespunzătoare.
- Utilizarea pilulelor contraceptive.
- Tratamentele cu antibiotic, care pot perturba echilibrul florei vaginale.
- Un sistem imunitar deficitar.
- Obezitatea.
- Diabetul zaharat.
- Parfumurile sau tampoanele incompatibile cu pH-ul vaginal.
- Schimbarea frecventă a partenerilor sexuali.
În anumite cazuri, agentul patogen poate fi transmis înainte și înapoi între parteneri.
Tipuri Comune de Infecții Ginecologice
Infecțiile vaginale se pot clasifica în mai multe categorii, în funcție de agentul patogen cauzator:
Infecții genitale fără transmisie sexuală:
Candidoza / Candida Albicans
Candidoza vulvo-vaginală este cea mai frecventă dintre infecțiile fungice, reprezentând aproximativ 30-35% dintre infecțiile vaginale. Nu te speria, 75% dintre femei fac o infecție vaginală cel puțin o dată în viață. Așa-numitul Candida albicans este o ciupercă ce trăiește în corpul uman și poate fi oricând activată. Un sistem imunitar sănătos ține sub control dezvoltarea excesivă a acestui fung. La persoanele cu un sistem imunitar slăbit, candidoza poate avea diverse localizări (bucală, cutanată).
Cum apare candidoza? Motivul principal pentru care se dezvoltă candidoza este sistemul imunitar deficitar. Un alt factor care determină apariția infecției vaginale este administrarea unui tratament cu antibiotic care interacționează cu flora saprofită, responsabilă cu menținerea echilibrului ciupercii în organism. O dată afectat echilibrul florei saprofite, ciuperca se dezvoltă în exces și favorizează apariția infecției. Alte motive din cauza cărora ne este depistată o candidoză sunt modificările hormonale de pe timpul sarcinii, tulburările endocrine și de tiroidă, diabet zaharat sau boli neoplazice.
Simptomele candidozei includ disconfort și durere în timpul actului sexual; modificarea secrețiilor vaginale (mai abundente, culoare și consistență diferită); roșeață; inflamația zonei genitale externe; usturime la urinare; arsuri și mâncărimi în zona vaginului.
Tratamentul candidozei se face, de regulă, prin administrarea pe cale intravaginală a tratamentului medicamentos, sub formă de ovule, dar și cu creme sau medicamente antimicotice administrate oral. Tipul de tratament este recomandat de medic în urma unui consult ginecologic și a unor investigații suplimentare.
Vaginita bacteriană
Gardnerella vaginalis este o infecție bacteriană vaginală care afectează trei din patru femei, cel puțin o dată în viață și, deseori, însoțește fie candidoza, trichomoniaza sau infecții ale tractului urinar. Bacteria Gardnerella vaginalis este cea mai frecventă cauză a vaginitei bacteriene la persoanele active sexual și cele care schimbă mai mulți parteneri. Aceasta substituie lactobacilii din flora vaginală, așa-zisele bacterii bune, cu bacterii patologice. Bacteriile patologice tipice vaginitei bacteriene pot apărea și în lipsa unei alte infecții vaginale și de cele mai multe ori organismul nu prezintă simptome.
Cum apare vaginita bacteriană? Principalele cauze ale afectării florei vaginale de către bacteria Gardnerella vaginalis sunt tratamentele cu antibiotice, un sistem imunitar scăzut, o viață sexuală activă, contact sexual cu parteneri noi sau parteneri multipli și în cazul unor variații hormonale.
Simptomele vaginitei bacteriene includ, în multe cazuri, pacienții infectați cu Gardnerella vaginalis sunt asimptomatici. Atunci când se manifestă, cele mai frecvente simptome sunt: modificarea secrețiilor vaginale (omogene, culoare gălbui-cenușie, miros neplăcut); înroșirea și umflarea vulvei; mâncărimi; dureri.
Tratamentul vaginitei bacteriene implică prescrierea de antibiotice potrivite sau tratament local pe bază de ovule intravaginale. Dacă nu este tratată la timp, infecția se va extinde și către tractul urinar, creând complicații pe timpul sarcinii precum naștere prematură, scăderea greutății copilului și chiar avort spontan. O vaginită bacteriană netratată te va predispune la contactarea altor tipuri de infecții vaginale.
Infecții cu transmisie sexuală (ITS):
Tricomoniaza
Trichomonas vaginalis este un parazit de dimensiuni mici care se transmite în principal prin contact sexual neprotejat, mai ales în cazul femeilor tinere cu viață sexuală activă. Tricomoniaza este depistată mai ales în cazurile unde nu există o educație sexuală solidă. Parazitul care declanșează trichomoniaza trăiește în interiorul uretrei și devine activ în momentul începerii vieții sexuale. Acesta afectează vaginul, cervixul uterin, uretra și vezica urinară.
Cum se contactează tricomoniaza? Tricomoniaza este o boală cu transmitere sexuală, iar parazitul este contactat de la un partener infectat prin contact sexual neprotejat. Este recomandat să folosești prezervativul la fiecare contact sexual pentru a evita să contactezi boala. Femeile însărcinate trebuie să se asigure că sunt sănătoase, întrucât în cazul prezenței parazitului la naștere fătul poate contacta tricomoniaza din pasajul vaginal al mamei.
Simptomele tricomoniazei includ secreții vaginale abundente și de culoare galben-verzui; mâncărime și disconfort; miros neplăcut; dureri în timpul actului sexual și/sau în timpul urinării; urinări frecvente; roșeață.
Tratamentul tricomoniazei presupune prescrierea de medicamente antiprotozoare, pe cale orală. Este important ca ambii parteneri purtători ai parazitului să fie tratați pentru a preveni reinfectarea. Pe timpul tratamentului este indicat să eviți contactele sexuale.
Chlamydia
Este o bacterie care provoacă boala numită chlamidioză. Deși este o infecție cu transmitere sexuală care poate determina complicații grave, în jur de 50% dintre bărbați și 75% dintre femei nu prezintă simptome. Chlamydia Trachomatis afectează în general populația tânără, sub 30 de ani, indiferent de sex. Se previne cu ajutorul prezervativului.
Cum contactezi chlamydia? Chlamydia, asemenea multor infecții vaginale, este o infecție cu transmitere sexuală, care se contactează prin contact sexual neprotejat.
Gonoreea
Infecția cu Neisseria gonorrhoeae, diplococ Gram-negativ, se transmite în principal prin contact sexual, frecvent este asimptomatică (infecția endocervicală asimptomatică în >80% din cazuri), cronică, cu potențial de reactivare la menstruă; uneori simptomele sunt predominant urinare.
Infecții cu Mycoplasma hominis și Ureaplasma urealyticum
Acești germeni procarioți, fără perete celular rigid, aparțin florei comensuale a tractului genital inferior la femeia activă sexual. Mecanismul prin care devin patogene nu este bine definit, dar viața sexuală dezordonată, promiscuitatea, nivelul socio-economic scăzut par a fi factori favorizanți. Clinic, se pot manifesta ca uretrite, vulvovaginite, skeenite, bartholinite, cervicite, cu tablou necaracteristic.
Simptomele Comune ale Infecțiilor Ginecologice
Simptomele cele mai frecvente ale infecțiilor intime includ:
- Modificarea secrețiilor vaginale: acestea devin mult mai abundente, își schimbă culoarea cu nuanțe spre gri, gălbui sau verzui și capătă un miros neplăcut (adesea descris ca miros de pește în cazul vaginozei bacteriene).
- Disconfort în zona genitală: cel mai des apar durerea, usturimile și mâncărimile vaginale (prurit), dar și iritare, umflare și înroșire a zonei intime. La unele femei pot apărea reacții neplăcute mai accentuate precum arsurile și durerile puternice, mai ales în timpul actului sexual și înainte de menstruație (dispareunie superficială).
- Nevoia de a urina des: în afara acestui disconfort apar durerea și usturimea la urinat (disurie). Urina poate să aibă în unele cazuri un miros deranjant și o culoare roșie, portocalie sau maronie.
Leucoreea sau „scurgerea vaginală” reprezintă una din principalele simptome ginecologice.
Leucoreea „fiziologică” sau secreția vaginală normală este albă, nemirositoare și este formată din apă (produs de secreție a epiteliului vaginal și/sau cervical), celule epiteliale vaginale și cervicale descuamate, flora bacteriană normală, electroliţi şi alţi compuşi chimici.
Rolul Florei Vaginale Normale
Vaginul are în mod normal o floră bacteriană benefică, dominată de lactobacili, care mențin pH-ul ușor acid și protejează împotriva agenților patogeni. Flora bacteriană vaginală normală formează biocenoza vaginală, considerată un ecosistem dinamic.
Condiţiile de dezvoltare a florei normale sunt reprezentate de pH-ul vaginal normal: 3,8 - 4,2 şi de temperatura normală. În condiţiile unei secreţii adecvate de estrogeni (la femeia de vârstă reproductivă), celulele epiteliale vaginale au un conţinut corespunzător de glicogen. Acesta este metabolizat de flora vaginală (în special de bacilii Doderlein-Lactobacillus acidophilus) în acid lactic, care menţine pH-ul vaginal în limite normale. Aceste valori de pH împiedică dezvoltarea bacteriilor şi protozoarelor patogene.
De asemenea, lactobacilii eliberează peroxid de hidrogen, care împiedică dezvoltarea germenilor anaerobi.
Pe lângă lactobacili, în secreţia vaginală normală mai apar în număr redus bacterii aerobe de tipul difteroizilor, streptococilor, stafilococilor sau anaerobi (peptococi, peptostreptococi, Bacteroides speciae), precum şi mycoplasme sau tulpini izolate de Candida.
Infecțiile Ginecologice în Timpul Sarcinii
Infecțiile vaginale sunt frecvente în rândul gravidelor, deoarece sarcina aduce modificări hormonale și imunologice care pot crea un mediu propice pentru dezvoltarea microorganismelor. Este important ca aceste infecții să fie recunoscute și tratate prompt, deoarece pot avea consecințe semnificative atât pentru mamă, cât și pentru făt.
Riscuri pentru mamă și făt:
- Pentru mamă: Infecțiile pot provoca inflamații și disconfort sever. În cazuri mai grave, infecțiile netratate (de exemplu, vaginoza bacteriană) pot duce la infecții ascendente, afectând uterul și colul uterin, ceea ce poate crește riscul de travaliu prematur.
- Pentru făt: Vaginoza bacteriană și alte infecții bacteriene cresc riscul de naștere prematură sau de rupere prematură a membranelor (ruperea apei înainte de termen). Infecțiile pot provoca o greutate scăzută la naștere, ceea ce poate afecta sănătatea pe termen lung a copilului. Tricomoniaza poate duce la transmiterea infecției către copil în timpul nașterii vaginale.
Importanța tratamentului în sarcină:
Tratamentul prompt și adecvat al infecțiilor vaginale în sarcină este crucial pentru prevenirea complicațiilor. Deoarece multe dintre simptomele infecțiilor vaginale pot fi ușoare sau nespecifice, este important ca gravidele să consulte medicul imediat ce observă schimbări la nivelul secrețiilor vaginale sau orice alt simptom neobișnuit. În timpul sarcinii, tratamentele sunt selectate cu mare atenție pentru a evita orice risc pentru făt. Medicamentele antifungice locale sunt adesea preferate pentru candidoză, iar antibioticele sigure pentru sarcină sunt prescrise în cazul vaginozei bacteriene sau al tricomoniazei.
Prevenirea Infecțiilor Ginecologice
Cel mai cunoscut mod prin care poți contacta o infecție vaginală este raportul sexual neprotejat, mai ales în cazul unor parteneri multipli. Infecțiile vaginale sunt des denumite infecții cu transmitere sexuală tocmai pentru că acesta este principalul motiv al îmbolnăvirii.
Fii precaută și însușește-ți aceste obiceiuri pentru a preveni apariția infecțiilor intime:
- Folosește-te de prezervativ în timpul actului sexual pentru a evita să transmiți și partenerului infecția, dar mai ales să nu preiei tu de la ceilalți bacterii.
- Fii disciplinată în privința igienei intime, dar nu exagera cu spălăturile intravaginale. Un lucru important este să ai grijă de igiena proprie înainte și după actul sexual. Nu te spăla cu apă foarte fierbinte!
- Folosește lenjerie intimă din materiale naturale (bumbac) și evită materialele sintetice care nu lasă pielea să respire.
- Evită îmbrăcămintea mulată. Umiditatea favorizează dezvoltarea bacteriilor, așa că nu sta în costum de baie timp îndelungat și ai grijă ce piscine publice frecventezi.
- O dietă echilibrată, bogată în legume, fructe și probiotice naturale (iaurt, kefir), susține imunitatea și flora vaginală.
- După folosirea toaletei, se recomandă ca zona genitală să fie ștearsă din față spre spate pentru a evita contaminarea vaginului cu germeni.
- Evită dusurile interne, deoarece pot modifica flora vaginală și pot răspândi infecția spre uter și trompele uterine.
- Evită utilizarea produselor pentru igiena intimă cu parfumuri sau substanțe iritante.
Ghid de sănătate intimă feminină | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Diana Gheorghiu
Diagnostic și Tratament
Indiferent de tipul de infecție, metoda de diagnosticare implică recoltarea unei probe de secreție vaginală și analiza acesteia în laborator. Înainte de a pune diagnosticul, medicul va pune întrebări despre istoricul medical al pacientei și va realiza examenul vaginal.
Este indicat un consult medical de urgență în următoarele cazuri:
- Apariția durerilor abdominale în abdomenul inferior.
- Febra mai mare de 38,5ºC.
- Prezența leucoreei.
- Simptome de infecție vaginală sau urinară la gravide.
- Prurit (mâncărimi).
- Dureri la urinare sau în timpul actului sexual.
- Menținerea simptomelor în timpul tratamentului.
- Recidiva simptomelor în intervalul de 2 luni de la episodul anterior.
Tratamentul infecțiilor vaginale se prescrie de medicul ginecolog după stabilirea diagnosticului. Acesta poate include medicamente antifungice, antibiotice, tratament local (ovule, creme) sau, în anumși cazuri, tratament oral.
Important de reținut! Cremele vaginale și ovulele vaginale au mai puține efecte secundare decât medicamentele cu administrare orală, deoarece sunt absorbite local și influențează numai regiunea genitală. Medicamentele orale pot determina apariția senzației de greață și a durerilor de cap sau dureri de abdomen.
În cazul utilizării cremelor vaginale și a ovulelor cu substanțe antifungice, nu se recomandă folosirea prezervativului sau a diafragmei ca metodă contraceptivă, deoarece uleiurile din compoziție pot afecta integritatea latexului.
Infecțiile genitale, în funcție de tipul lor, pot necesita și tratamentul partenerului sexual pentru a preveni reinfectarea.
Dacă observi modificări sugestive pentru o infecție, este necesar să efectuezi cât mai rapid un examen de secreție vaginală și să consulți un medic ginecolog.