Avortul: Cauze, Tipuri, Simptome și Implicații

Avortul reprezintă pierderea sau întreruperea sarcinii. Acesta poate fi spontan, atunci când sarcina este pierdută involuntar, sau programat (indus), atunci când procedura este aleasă în mod voit sau este necesară din punct de vedere medical.

În mod normal, aproximativ 10-20% din sarcini se termină cu avort spontan. Totuși, numărul real este mai mare, multe avorturi apărând devreme în sarcină, înainte ca femeia să realizeze că este însărcinată.

Tipuri de Avorturi

Definiția avortului și clasificarea acestuia diferă în funcție de modul în care a survenit și de stadiul clinic:

Clasificarea în funcție de evoluție:

• Amenințarea de avort: Se manifestă prin sângerare vaginală, dar colul uterin rămâne închis și nu se modifică. Adesea, aceste sângerări sunt rezultatul implantării ovulului fecundat în peretele uterin și sarcinile pot decurge fără probleme.
• Avortul inevitabil: Apare atunci când colul uterin începe să se dilate sau să se scurteze, iar contracțiile uterine devin sesizabile.
• Avortul incomplet: Se produce atunci când doar o parte din țesutul embrionar și placentar este eliminată, restul rămânând în uter. Acesta poate fi însoțit de sângerări și crampe persistente.
• Avortul complet: Se consideră complet atunci când întregul țesut embrionar și placentar a fost eliminat. Acest tip de avort apare frecvent înainte de săptămâna a 12-a de sarcină. Sangerările și durerile se opresc rapid. Un avort complet poate fi confirmat ecografic sau prin chiuretaj chirurgical.
• Avortul ratat (involuție): Apare atunci când embrionul a murit, dar nu a avut loc expulzia acestuia sau a țesutului placentar. Semnele pot include dispariția manifestărilor de sarcină și absența ritmului cardiac fetal.

Avortul Medicamentos și Avortul Chirurgical (Întrerupere de Sarcină)

În anumite situații, avortul este o decizie personală sau o necesitate medicală. Există două metode principale de întrerupere a sarcinii:

• Avortul medicamentos: Metodă utilizată pentru sarcini aflate în maximum săptămâna a 9-a de gestație. Aceasta implică administrarea a două pastile, la un interval de 72 de ore, și prezintă, în general, riscuri mai mici decât avortul chirurgical.
• Avortul chirurgical (chiuretaj prin aspirație): Procedura de aspirație a conținutului intrauterin, practicabilă până în săptămâna a 14-a de sarcină.

Decizia privind metoda de întrerupere a sarcinii se ia în funcție de vârsta gestațională și doar la recomandarea medicului ginecolog.

Simptome ale Avortului Spontan

Cele mai multe avorturi spontane apar înainte de săptămâna a 20-a de sarcină. Simptomele care pot indica un avort spontan includ:

• Sângerare vaginală: Poate varia de la câteva picături la o sângerare abundentă.
• Durere sau crampe abdominale.
• Durere la nivelul spatelui.
• Scurgeri vaginale de consistență diferită.

Cauze ale Avortului Spontan

Majoritatea avorturilor spontane sunt cauzate de anomalii genetice sau cromozomiale ale fătului, care apar întâmplător în timpul diviziunii celulare și nu sunt moștenite de la părinți. În cazuri mai rare, anumite afecțiuni ale mamei pot contribui la apariția avortului:

• Diabet zaharat necontrolat.
• Diferite infecții.
• Probleme hormonale.
• Probleme la nivelul uterului sau colului uterin.
• Afecțiuni tiroidiene.

Ce NU determină apariția avortului:

Activitățile de rutină, cum ar fi practicarea exercițiilor fizice, raporturile sexuale sau activitatea profesională (în absența expunerii la noxe sau radiații), nu reprezintă cauze ale avortului.

Factori de Risc în Avortul Spontan

Anumiți factori pot crește riscul de avort spontan:

• Vârsta: Femeile peste 35 de ani au un risc mai mare. La 45 de ani, riscul poate ajunge la aproape 80%.
• Avorturi în antecedente: Două sau mai multe avorturi consecutive cresc riscul.
• Afecțiuni cronice (ex: diabet zaharat).
• Patologii uterine sau cervicale (ex: malformații uterine, col uterin incompetent).
• Stil de viață nesănătos: Fumatul, consumul de alcool și droguri.
• Greutatea corporală: Atât greutatea subnormală, cât și obezitatea.
• Teste prenatale invazive: Anumite proceduri, precum amniocenteza sau biopsia de vilozități coriale, prezintă un risc.

Etica Avortului și Limite de Gestație

Decizia de întrerupere a sarcinii până în săptămâna a 14-a este, în general, considerată a fi a femeii gravide. După acest termen, avortul chirurgical este posibil doar în situații medicale specifice, precum:

• Starea de sănătate precară a mamei.
• Posibilitatea mare de existență a unor malformații sau dizabilități ale fătului.

În astfel de cazuri, medicul ginecolog evaluează riscurile și beneficiile înainte de a recomanda procedura.

Avortul la 20 de Săptămâni

Majoritatea avorturilor spontane au loc înainte de 20 de săptămâni de gestație. Pierderile de sarcină după săptămâna a 20-a sunt rare (aproximativ 2-3%) și se pot datora malformațiilor fetale, stilului de viață nesănătos al mamei sau infecțiilor/traumatismelor uterine (avort terapeutic).

Recuperare și Sarcini Viitoare

Recuperare Fizică:

Refacerea fizică durează, în majoritatea cazurilor, de la câteva ore la câteva zile. Menstruația revine, de obicei, după 4-6 săptămâni. Se recomandă evitarea contactului sexual timp de cel puțin două săptămâni după avort.

Sarcini Viitoare:

Posibilitatea unei noi sarcini apare odată cu următorul ciclu menstrual. Este esențială stabilizarea fizică și emoțională înainte de o nouă încercare de concepție. Majoritatea femeilor care au suferit un avort pot avea sarcini cu evoluție normală în viitor. Mai puțin de 5% dintre femei vor avea două avorturi consecutive, iar doar 1% vor avea trei sau mai multe. În cazul avorturilor multiple, este recomandată consultarea medicului ginecolog pentru identificarea unor posibile cauze (anomalii uterine, tulburări de coagulare etc.).

Vindecarea Emoțională

Vindecarea emoțională poate dura mai mult decât cea fizică. Avortul poate fi resimțit ca o pierdere profundă, generând emoții precum furie, vinovăție sau disperare. Acordarea timpului necesar pentru procesarea pierderii este esențială.

Prevenția

În majoritatea cazurilor, avortul spontan nu poate fi prevenit. Totuși, menținerea unei stări optime de sănătate, frecventarea consultațiilor prenatale și evitarea factorilor de risc (fumat, alcool) sunt metode profilactice utile.

Avortul, fie el spontan sau programat, poate avea un impact semnificativ asupra stării de sănătate fizice și mentale a femeii. Informarea corectă poate facilita recuperarea și poate contribui la restabilirea stării de bine după un astfel de eveniment.

tags: #in #perioada #posturilor #se #fac #intreruperi