Hernia inghinală la copii reprezintă o afecțiune frecventă în pediatrie, caracterizată prin ieșirea unui organ din cavitatea abdominală prin canalul inghinal. Această condiție are o bază congenitală, fiind legată de persistența unui canal embrionar care facilitează comunicarea dintre cavitatea abdominală și regiunea inghinală sau scrotală/labială în timpul vieții intrauterine.
Mecanismul de Apariție a Herniei Inghinale la Copii
Mecanismul prin care apare hernia inghinală la copil este unul congenital și este legat de persistența canalului peritoneo-vaginal. În perioada de dezvoltare intrauterină, testiculul (la băieți) coboară din abdomen în scrot prin canalul inghinal (peritoneo-vaginal). În mod normal, acest canal se închide complet la scurt timp după naștere, transformându-se într-un cordon fibros. Dacă închiderea nu se produce, rămâne o comunicare între cavitatea abdominală și regiunea inghinală sau scrotală, prin care pot aluneca organe, de regulă anse intestinale sau epiploon, iar la fete, ovarul sau o parte din intestin.
Hernia apare, așadar, nu din cauza "slăbirii musculaturii abdominale" (cum se întâmplă la adult), ci din cauza unei anomalii de dezvoltare embrionară. La fete, dacă acest canal peritoneo-vaginal nu se închide la naștere, prin el poate aluneca ovarul sau o parte din intestin.
Factorii predispozanți includ:
- Prematuritatea
- Greutatea mică la naștere
- Boli pulmonare cronice
- Afecțiuni care cresc presiunea intraabdominală
- Antecedente familiale (un părinte sau un frate a avut hernie inghinală)
- Fibroza chistică
- Displazie de șold
- În cazul băieților, necoborârea testiculelor
- Anomalii uro-genitale
- Sexul masculin (hernia inghinală este mai frecventă la băieți decât la fete, raportul fiind de 3:1)
Manifestările Herniei Inghinale la Copii
Hernia inghinală se manifestă sub forma unei tumefacții, o umflătură, sub piele, în regiunea inghinală sau scrotală (la băieți). Această umflătură are un caracter intermitent, apărând și dispărând, și poate varia în dimensiuni de la un moment la altul. Este, în general, nedureroasă atâta timp cât nu se complică.
Hernia se accentuează în timpul activităților care cresc presiunea intraabdominală, cum ar fi atunci când copilul tușește, plânge sau elimină scaun. Când copilul este relaxat sau doarme, volumul ei poate să scadă sau să dispară complet.
Principalele semne și simptome includ:
- Tumefacție (umflătură) în regiunea inghinală sau scrotală, care crește în dimensiuni în urma creșterii presiunii intraabdominale și dispare când copilul se relaxează.
- La fetite, poate apărea o umflătură în zona labială.
- Copilul poate prezenta durere în zona inghinală în timpul efortului fizic.
În cazul herniilor voluminoase sau a celor care nu dispar la relaxare, părinții pot observa că un testicul este mai mare decât celălalt, tocmai datorită prezenței umflăturii.
Tipuri de Hernii Inghinale în Funcție de Reducibilitate
Hernia Reductibilă (Reversibilă)
Aceasta este forma cea mai comună, unde umflătura inghinală apare și dispare. Ea se reduce sau dispare complet în abdomen, fie spontan, fie prin manevre ușoare efectuate de medic, atunci când copilul stă relaxat pe spate.
Hernia Incarcerată
Aceasta apare atunci când ansele intestinale sau alte organe devin blocate în sacul herniei, fără a mai fi posibilă reintroducerea lor în abdomen. O hernie care nu poate fi redusă se numește hernie încarcerată. Aceasta afectează între 9% și 20% dintre copiii sub 1 an. Bebeluşii, fetiţele şi copiii născuţi prematur au un risc mai mare de incarcerare.
Când hernia devine încarcerată, copilul poate prezenta:
- Un abdomen destins, rotund, mărit de volum
- Varsături
- Durere sau stare de irascibilitate
- Febră
- Zona locală - roșie sau decolorată
Hernia Strangulată
Aceasta este o formă gravă a herniei încarcerate, determinată de ischemia (întreruperea fluxului sangvin) a țesuturilor herniate. Aceasta poate duce la necroză (moartea țesutului) și, în cazuri grave, la stări septice amenințătoare de viață. Simptomele pot include:
- Varsături
- Dureri abdominale intense, irascibilitate, plans continuu, refuzul alimentației
- Întreruperea tranzitului intestinal pentru gaze și materii fecale
- Meteorism abdominal, abdomen destins și dureros la palpare
- Febră
- Durere inghinală intensă, cu senzație de tracțiune sau greutate la nivelul tumefacției
- Eritem sau decolorație tegumentară la nivelul sacului herniar
Diagnosticarea Herniei Inghinale la Copii
Diagnosticul herniei inghinale la copii este pus, de cele mai multe ori, clinic, în urma informațiilor oferite de părinți în timpul anamnezei și pe baza examinării realizate de medic.
Medicul chirurg pediatru va examina copilul, evaluând abdomenul, regiunea inghinală și organele genitale externe, efectuând manevre specifice pentru a determina dacă hernia este reductibilă sau nu.
În unele cazuri, medicul poate solicita investigații imagistice suplimentare, precum ecografia abdominală, pentru a vizualiza organele abdominale coborâte și pentru a identifica un orificiu inghinal lărgit. Totuși, ecografia nu este obligatorie în toate cazurile, deoarece diagnosticul este adesea evident clinic.
Medicul va diferenția hernia inghinală de alte afecțiuni cu manifestări similare, cum ar fi hidrocelul (care implică acumularea de lichid peritoneal în jurul testiculului) sau adenopatia inghinală (ganglioni limfatici măriți).
Tratamentul Herniei Inghinale la Copii
Tratamentul în cazul herniei inghinale la copii este, în prezent, unul singur: operația. Aceasta este indicată la scurt timp după diagnostic, din cauza riscului de complicații precum incarcerarea și strangularea.
Intervenția chirurgicală are scopul de a înlătura comunicarea dintre cavitatea abdominală și regiunea inghinală, prevenind astfel hernierea organelor.
Metode Chirurgicale
Operația se poate realiza prin mai multe moduri, prin abord deschis sau prin abord laparoscopic (minim invaziv).
- Chirurgia clasică presupune o incizie în pliul inghinal, prin care chirurgul reintroduce în abdomen ansa intestinală și refacere peretele slabit.
- Chirurgia laparoscopică utilizează micro-incizii la nivelul abdomenului și echipament specializat pentru a reduce hernia și a consolida ulterior peretele abdominal. Această metodă prezintă avantajul unei recuperări mai rapide și este adesea utilizată la copiii cu hernii inghinale bilaterale sau cu recidivă.
Intervenția chirurgicală durează în jur de 30-40 de minute și se efectuează sub anestezie generală. Spitalizarea este, de obicei, de o zi.
Recomandări Specifice
Discuția referitoare la momentul intervenției chirurgicale variază în funcție de patologie, sex, istoricul fiecărui pacient și prezența unor complicații anterioare.
- Recomandarea generală este ca hernia inghinală să se opereze la scurt timp după ce a fost diagnosticată.
- La fetițe, există o discuție specială vizavi de riscul de încarcerare a ovarului, a cărui viabilitate poate fi pusă în pericol. Prin urmare, hernia inghinală la fete se operează indiferent de vârstă, existând riscul pierderii complete a ovarului în cazul întârzierii tratamentului chirurgical.
- La băieți, hernia de mici dimensiuni are un procent mare de resorbție spontană până la vârsta de 9 luni. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, este necesară intervenția chirurgicală. Herniile voluminoase au indicație chirurgicală la orice vârstă.
- În cazul hidrocelului necomunicant, se poate aștepta până în jurul vârstei de 1-2 ani, deoarece în unele cazuri poate apărea remisia spontană.
- Dacă hernia este reductibilă (tumefacția inghinală apare și dispare), operația se face cu programare, mai ales la copiii peste un an.
- Este nevoie de intervenție de urgență dacă există suspiciune de hernie inghinală strangulată (tumefacția nu se poate reduce, este tare și dureroasă).
Hernie inghinală (2009)
Recuperarea Postoperatorie și Îngrijirea
Părinții se întreabă dacă intervenția este traumatizantă, dacă anestezia generală este sigură și dacă recuperarea este dificilă. Aceste îngrijorări sunt normale.
Datorită anesteziei generale, copilul nu își amintește experiența intervenției, iar aceasta nu este traumatizantă. Anestezia generală asigură, de asemenea, absenta durerii din timpul intervenției.
Recuperarea în cazul copiilor este, uneori, surprinzător de rapidă. Copiii își reiau mobilitatea chiar în ziua intervenției, iar a doua zi, de cele mai multe ori, se comportă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, părinții fiind cei care le temperează elanul.
La externare, părinților li se explică la ce trebuie să se aștepte:
- Regiunea operată se poate umfla sau învineți pentru câteva zile, dar fără un disconfort accentuat pentru copil.
- Plaga trebuie îngrijită corespunzător.
- În primele 2-3 săptămâni după operație, trebuie evitate traumatismele locale și efortul fizic susținut, mai ales la copiii mai mari.
Odată ce hernia s-a rezolvat, fie spontan, fie prin operație, este puțin probabil să reapară. Totuși, dacă intestinul a fost afectat, acest risc este ușor crescut.
