Perioada de nou-născut este o etapă crucială în viața unui copil, cuprinsă între naștere și vârsta de 28 de zile. Această perioadă scurtă este marcată de adaptarea organismului la un mediu complet nou, cu numeroase fenomene tranzitorii, dar și de posibile manifestări patologice. În primele patru săptămâni de viață pot fi identificate majoritatea malformațiilor congenitale și a defectelor genetice, unele dintre ele putând fi tratate pentru a preveni evoluția nefavorabilă.
Aspectul fizic al nou-născutului
Imediat după naștere, pielea nou-născutului este subțire, fragilă și prezintă o culoare roz-albăstruie, adesea acoperită de resturi de sânge și un strat grasicios, albicios, numit vernix caseosa, care a avut rol protector în viața intrauterină. Organizația Mondială a Sănătății recomandă amânarea primei băi a nou-născutului la cel puțin 6 ore după naștere, pentru a permite pielii să beneficieze de protecția vernixului.
Capul nou-născutului este mare în raport cu corpul, iar din cauza presiunii suferite în timpul expulziei, suturile craniene pot fi încălecate, conferind un aspect neregulat. Fontanela anterioară (zona moale din creștet) nu este atât de vulnerabilă pe cât pare, datorită oaselor nesuturate. Nasul poate fi turtit, iar bărbia asimetrică. Pleoapele sunt adesea umflate, iar pe albul ochilor (conjunctiva bulbară) se pot observa mici pete roșii, denumite hemoragii conjunctivale, care dispar rapid.
Sânii și organele genitale pot apărea tumefiate, ca urmare a hormonilor materni transmiși prin placentă. Fetițele pot prezenta scurgeri vaginale, uneori sanghinolente, iar la băieți, testiculii pot să nu fie încă coborâți în scrot, iar scrotul poate fi mare și tumefiat. Fimoza este, de asemenea, frecventă.
Părul nou-născutului poate varia ca și culoare și densitate, părinții cu păr închis la culoare putând fi surprinși de un copil cu păr blond sau roșcat. Culoarea părului se poate schimba în timp. Ochii multor copii cu ten deschis se nasc albaștri închis, dar își pot schimba nuanța în săptămânile sau lunile următoare. Copiii cu ten închis se nasc, de obicei, cu ochi închiși, a căror culoare nu se modifică semnificativ.
Tranziția din mediul lichid în cel uscat determină diverse reacții la nivelul pielii, precum pete roșii, descuamări sau erupții cutanate, care, în majoritatea cazurilor, nu au semnificație de boală. O erupție punctiformă, albă, asemănătoare unor "coșuri" mici, care apare la nivelul feței, este miliara nou-născutului și are o cauză hormonală.
Unii nou-născuți prezintă un puf fin pe corp, numit lanugo, mai dezvoltat la prematuri. Semnele din naștere sunt, de asemenea, frecvente: semne roșii (pete materne) pe pleoape, frunte, ceafă (care dispar după un an), semne în formă de căpșună (angiom) sau pata mongoloidă (o pată cafenie la baza coloanei vertebrale, de cauză ereditară). Semnificația acestora trebuie apreciată împreună cu pediatrul.
Dezvoltarea și adaptarea nou-născutului
Aparatul vizual
La naștere, culoarea ochilor este albastră la aproape toți copiii. Privirea încrucișată, sau strabismul, este normală până la vârsta de 3-4 luni, datorită imaturității mușchilor oculari. Aparatul vizual este complet dezvoltat în jurul vârstei de 2 ani. Dacă strabismul persistă după 6 luni, este recomandat un control oftalmologic, deoarece corecțiile și tratamentele aplicate înainte de 2 ani pot avea rezultate spectaculoase. Se pot prescrie ochelari speciali încă de la 6 luni.
Nou-născutul vede bine, dar nu transformă mental imaginea în obiecte decât după aproximativ 2 luni.
Cordonul ombilical
În uter, fătul se hrănește prin intermediul vaselor de sânge din cordonul ombilical, care leagă corpul mamei de ombilicul copilului. La naștere, cordonul se taie și nu necesită pansament sau tratament special, vindecându-se singur prin uscare. Bontul ombilical se detașează în jurul vârstei de 10 zile. Zona trebuie toaletată cu alcool sanitar la fiecare schimb de scutec și după baie, acordând o atenție deosebită șanțului de detașare, unde germenii pot prolifera. Iodul sau betadina nu sunt recomandate, deoarece iodul se absoarbe ușor prin pielea copilului.
Scaunele nou-născutului
În primele zile, nou-născutul poate avea până la 5 scaune pe zi, care pot fi lipicioase, apoase, verzui sau cu mucus. Acestea sunt considerate normale. Primele scaune sunt reprezentate de meconiu, o substanță verde-negricioasă. Ulterior, scaunele își modifică treptat consistența, numărul și culoarea, în funcție de alimentație.
Alimentația și greutatea
Scăderea fiziologică în greutate
Este normal ca nou-născuții să piardă în greutate în primele 2-3 zile de viață, pierzând până la 7-10% din greutatea de la naștere. Această scădere se datorează pierderilor de lichide prin urină, materii fecale, piele și respirație, în condițiile unui aport alimentar limitat de capacitatea gastrică redusă. După 3-4 zile, capacitatea gastrică crește, lactația se instalează, iar nou-născutul începe să ia în greutate. Recuperarea greutății de la naștere ar trebui să aibă loc în maxim 10-14 zile.
Dacă nou-născutul nu ia în greutate sau nu recuperează greutatea de la naștere în aproximativ două săptămâni, este necesară evaluarea medicului neonatolog sau pediatru. Cauzele pot fi hipogalactia (secreție lactată insuficientă), sugerea incorectă sau lipsa puterii de sugere a copilului.
Suplimentarea cu lapte praf este recomandată în cazuri de icter intens, întârzierea instalării lactației, deshidratare sau hipoglicemie neonatală (mai frecventă la copiii macrosomi, ai mamelor cu diabet sau cu întârziere de creștere intrauterină).
Alimentația la sân
Se recomandă alăptarea la cerere. Un nou-născut trebuie alăptat de cel puțin 8 ori pe zi, iar intervalul între mese nu ar trebui să depășească 3 ore. Statul prelungit la sân nu dăunează, dar este importantă o anumită ciclicitate: alăptare, digestie, odihnă. Compoziția laptelui matern variază, fiind mai apos la început (potolește setea) și mai gras ulterior (sățios).
Copilul poate plânge și din alte motive decât foamea: dureri abdominale, supraîncălzire, hăinuțe strâmte sau amorțirea membrelor. Alăptarea la cerere acoperă atât nevoia de foame, cât și pe cea de sete. Suptul de sete este scurt, în timp ce suptul de foame este mai prelungit și implică ambii sâni.
Un copil suge eficient dacă își termină masa în 15-20 de minute (maxim 40 de minute) și recuperează greutatea de la naștere în maximum 2 săptămâni. Mesele prelungite pot indica un aport insuficient.
Icterul neonatal
Icterul neonatal este o criză fiziologică, întâlnită la majoritatea nou-născuților. Apare datorită distrugerii unui număr mare de globule roșii după naștere, eliberând bilirubina, care conferă pielii și mucoaselor o colorație gălbuie. Icterul este considerat fiziologic tocmai pentru că este normal și se întâlnește frecvent. În caz de icter sever, hidratarea copilului prin alimentație adecvată ajută la eliminarea bilirubinei.
Pentru diagnosticarea icterului fiziologic se poate folosi un dispozitiv numit Bilicheck. Dacă nivelul bilirubinei este mare, se poate recurge la fototerapie. Un nivel de peste 20 mg/dl de bilirubină poate cauza afectare cerebrală.
Criza genitală
Criza genitală la nou-născuți, deși poate fi alarmantă, este o perioadă de tranziție și nu necesită tratament. La fetițe, se manifestă prin secreții vaginale lichide alb-roz și umflarea glandelor mamare. La băieți, se caracterizează prin edemul scrotului și al glandelor mamare. Aceste modificări dispar odată cu diminuarea nivelului de estrogeni din organism.
Îngrijirea nou-născutului
Igiena
Băița se poate face de 2-3 ori pe săptămână, însă zonele care se murdăresc frecvent (zona scutecului, mâinile) trebuie curățate zilnic. Ochii se curăță cu soluție salină și comprese curate, ștergând din interior spre exterior. Pentru urechi, se folosește doar partea exterioară, fără a introduce bețișoare în interior. Gurita nu se curăță cu glicerină, aceasta putând deshidrata mucoasa; se folosește doar în cazuri specifice, ca vehicul pentru alte substante.
Toaleta ochilor, nasului și gurii se face doar la nevoie. Bebelușul își curăță nasul prin strănut, eliminând secrețiile. Părintele intervine doar dacă apar blocaje sau respirație dificilă.
Somnul
Nou-născuții au nevoie de 14-17 ore de somn pe zi, în reprize de 2-3 ore. Recomandarea medicală actuală este ca somnul să se facă pe spate, pe o saltea fermă, fără perne, protecții laterale sau pături groase în zona feței, pentru a preveni sindromul morții subite la sugari. În primele luni, se poate opta pentru poziția laterală, dar susținută și controlată, pentru a evita riscul sufocării.
În perioadele de veghe, poziția pe burtă este recomandată pentru dezvoltarea musculaturii spatelui și a cefei.
Mediul
Temperatura optimă în cameră este între 20 și 22 de grade Celsius, putând fi ușor mai ridicată (până la 24 de grade) în primele două săptămâni de viață. Copilul trebuie îmbrăcat la fel ca un adult, cu un strat suplimentar dacă este mai răcoare. Paturile utilizate pentru învelit trebuie să permită trecerea aerului și să nu prezinte risc de sufocare.
Siguranța
Bebelușul trebuie supravegheat constant. Monitoarele de supraveghere și marsupiile pot fi utile pentru siguranța și confortul copilului.
Alte aspecte importante
Semne de alarmă
Părinții trebuie să fie atenți la semnele de alarmă care pot indica o problemă de sănătate: refuzul alimentației, vărsături frecvente, mirosuri neplăcute, febră, mișcări anormale, modificări ale scaunului sau urinei, un plans foarte ascuțit, slabit sau persistent. De asemenea, dacă bebelușul udă mai puțin de 6-8 scutece pe zi, pare letargic sau este greu de trezit pentru hrănire, este necesar un consult medical.
Pregătiri pentru acasă
La ieșirea din maternitate, este necesar să aveți pregătite haine de bumbac, scutece, produse de igienă și, eventual, lapte praf ca rezervă. Pentru transportul acasă, sunt necesare scoici auto sau cărucioare. Hainele bebelușului trebuie să fie din materiale naturale, organice, moi și confortabile, de dimensiuni potrivite, curățate corespunzător înainte de utilizare.
Scutecul - Tutorial - Igiena bebelusului - Curs de Puericultura pentru tătici
Este esențial ca părinții să aibă grijă și de propria stare de bine, fizică și psihică, pentru a putea oferi îngrijirea optimă copilului.