Dexametazona este un corticosteroid sintetic cu efecte antiinflamatorii, analgezice și antialergice, care deprimă sistemul imunitar. Datorită proprietăților sale, joacă un rol esențial în tratarea unei varietăți ample de afecțiuni, acționând similar hormonilor naturali produși de glandele adrenale.
Utilizarea dexametazonei în timpul sarcinii, în special în primul trimestru, necesită o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc pentru mamă și făt. Deși studiile pe animale au indicat o incidență crescută a palatelor despicate, relevanța pentru om a fost pusă la îndoială. De asemenea, s-a observat o scădere a greutății placentare și a greutății bebelușului la naștere, atât la animale, cât și la om, în urma unui tratament de lungă durată.
Cu toate acestea, utilizarea pe termen scurt a corticosteroizilor ante partum pentru prevenirea sindromului de detresă respiratorie la nou-născuți nu pare să reprezinte un risc semnificativ pentru făt sau nou-născut. Edemul pulmonar matern a fost raportat în cazuri de inhibare a contracțiilor uterine și supraîncărcare cu lichide.
În America, dexametazona este clasificată în categoria C a medicamentelor de sarcină. Această categorie include medicamente care, datorită efectelor lor farmacologice, au cauzat sau pot fi suspectate că produc efecte dăunătoare asupra fătului sau nou-născutului uman, fără a provoca neapărat malformații. Aceste efecte pot fi reversibile.
Indicații Generale ale Dexametazonei
Dexametazona sub formă de soluție injectabilă este indicată în situații acute în care terapia orală cu glucocorticoizi nu este posibilă, precum:
- Șoc hemoragic, traumatic, chirurgical sau de origine septică.
- Edem cerebral asociat cu neoplasm cerebral.
- Boli inflamatorii ale articulațiilor și țesuturilor moi, cum ar fi artrita reumatoidă.
Pentru administrare de scurtă durată, dexametazona este indicată în:
- Stări alergice acute severe, cum ar fi edem angioneurotic.
- Exacerbări acute ale unor boli cronice alergice, precum astmul bronșic sau boala serului.
Dozele mari de dexametazonă sunt destinate tratamentului complementar în stări de șoc, unde sunt necesare doze mari de corticosteroizi. Utilizarea în caz de șoc septic trebuie să fie asociată cu administrarea concomitentă a unui tratament cu antibiotice corespunzător și cu măsurile de susținere necesare.
DEXAMETAZONA Rompharm este indicat în tratamentul bolii cu coronavirus 2019 (COVID-19) la pacienții adulți și adolescenți (cu vârsta de 12 ani și peste, cu greutatea corporală de cel puțin 40 kg) care necesită oxigenoterapie suplimentară.
Dozaj și Administrare
Nota: Toate dozele sunt exprimate în mg fosfat de dexametazonă.
Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pe o perioadă de timp cât mai scurtă. Doza trebuie reevaluată frecvent pentru a stabili doza adecvată necesară menținerii sub control a activității bolii.
Dexametazona fosfat soluție injectabilă se poate administra intramuscular, ca injecție intravenoasă sau perfuzie intravenoasă, intraarticular sau sub formă de infiltrații în țesuturile moi.
Administrare Intravenoasă și Intramusculară
Doza administrată intravenos (i.v.) sau intramuscular (i.m.) de dexametazonă este variabilă și depinde de afecțiune și de răspunsul pacientului la tratament. Doza uzuală se încadrează, de obicei, între 0,4 și 24 mg pe zi. Durata terapiei depinde de răspunsul clinic al pacientului, iar imediat ce apare o ameliorare, doza trebuie ajustată la cea mai mică doză posibilă pentru a menține răspunsul clinic dorit. Întreruperea tratamentului trebuie să se facă treptat.
Șoc:
O singură administrare i.v. de 2 - 6 mg/kg corp, care se poate repeta la 2 până la 6 ore dacă șocul persistă. Terapia cu doze mari se continuă numai până când starea pacientului se stabilizează și, în mod obișnuit, nu mai mult de 48 - 72 de ore. Administrarea i.v. poate fi urmată de administrarea în perfuzie i.v. a 3 mg/kg corp timp de 24 ore.
Edem cerebral asociat cu neoplasm:
Doza inițială este de 10 mg i.v., urmată de 4 mg i.m. la fiecare 6 ore până când simptomele de edem scad (de obicei după 12 până la 24 de ore). După 2 până la 4 zile, doza trebuie redusă treptat și oprită după o perioadă de 5 până la 7 zile. La pacienții cu neoplasm recurent sau inoperabil, continuarea terapiei poate fi eficientă la doze de 2,0 mg i.m. sau i.v. de 2 - 3 ori pe zi.
Edem cerebral, forme severe care pun viața în pericol:
Se aplică o schemă de administrare a dozelor mari. Calea de administrare intravenoasă sau intramusculară pentru dexametazonă trebuie folosită numai când există situații de boli acute sau care pun în pericol viața pacientului. Terapia orală trebuie începută cât mai curând posibil.
Administrare Intraarticulară și Infiltrații în Țesuturile Moi
Doza variază în funcție de gradul inflamației, de mărimea și locația zonei afectate. Administrările se pot face o dată la 3 - 5 zile (pentru burse) până la o dată la 2 - 3 săptămâni (pentru articulații).
Copii
Dozele necesare sunt variabile și este posibil să fie necesară ajustarea lor în funcție de răspunsul individual. În mod uzual se administrează 0,20 mg/kg corp până la 0,40 mg/kg corp pe zi. Corticosteroizii pot determina încetinirea creșterii la nou-născuți, copii sau adolescenți, care poate fi ireversibilă. Tratamentul trebuie limitat la doze minime pentru perioade cât mai scurte de timp.
Cu scopul de a minimaliza supresia axei hipotalamo-pituitaro-adrenale și încetinirea creșterii, tratamentul trebuie limitat, unde este posibil, la terapie alternantă (doza zilnică dublă se administrează la fiecare 2 zile). Creșterea și dezvoltarea nou-născuților și a copiilor la care se administrează un tratament de lungă durată cu corticosteroizi trebuie atent monitorizate.
Vârstnici
Tratamentul la pacienții vârstnici, în special cel pe termen lung, trebuie planificat având în vedere consecințele grave ale administrării corticosteroizilor care apar la vârste înaintate, cum ar fi osteoporoza, hipertensiunea, hipokalemia, diabetul, predispoziția la infecții, subțierea și fragilitatea pielii. Este necesară supraveghere clinică atentă pentru a evita reacțiile ce ar putea pune în pericol viața pacienților.
Injectie in burta. Administrarea anticoagulantului. Clexane sau Fraxiparine - cum se face
Contraindicații
Dexametazona Krka nu trebuie administrată în următoarele cazuri:
- Hipersensibilitate la dexametazonă sau la oricare dintre excipienți.
- Infecții sistemice (cu excepția situației în care este utilizată terapia anti-infecțioasă specifică).
- Ulcer la stomac sau duoden.
- Administrarea de vaccinuri cu germeni vii.
Atentionări și Precauții
Pacienții și/sau însoțitorii lor trebuie atenționați de posibilitatea apariției reacțiilor adverse psihiatrice severe, care pot apărea la administrarea sistemică a corticosteroizilor. Acestea pot apărea în decurs de câteva zile sau săptămâni de la începerea tratamentului și pot crește la doze mari administrate sistemic.
Este necesară o atenție deosebită atunci când se utilizează corticosteroizi sistemici la pacienți cu antecedente personale sau familiale (rude de gradul 1) de tulburări afective severe, inclusiv afecțiuni depresive sau maniaco-depresive și psihoze anterioare la corticosteroizi.
Întreruperea bruscă a administrării corticosteroizilor după un tratament prelungit poate cauza insuficiență corticosuprarenaliană acută, hipotensiune arterială și moarte. Pot apărea, de asemenea, "simptome de sevraj", incluzând febră, mialgie, artralgie, rinită, conjunctivită, noduli cutanați dureroși și pruriginoși, pierdere în greutate.
Supresia Adrenalei
Insuficiența corticosuprarenaliană se dezvoltă în timpul unui tratament prelungit cu corticosteroizi și poate persista mai mulți ani după întreruperea tratamentului. Întreruperea corticosteroizilor trebuie să fie treptată pentru a evita insuficiența corticosuprarenaliană acută. Orice boală, traumatism sau procedură chirurgicală ce intervine în timpul terapiei de lungă durată necesită creșterea temporară a dozei.
Reacții Anafilactice
Reacții anafilactice severe au apărut după administrarea parenterală a corticosteroizilor, în special la pacienții cu antecedente de alergii. Trebuie luate măsuri de precauție adecvate înainte de începerea tratamentului.
Utilizarea Intraarticulară
Corticosteroizii administrați intraarticular sunt asociați cu un risc crescut de răspuns inflamator datorat inducerii în articulație a unei infecții bacteriene, prin injecție. Este necesară o atenție deosebită în cazul injecțiilor intraarticulare cu corticosteroizi; acestea trebuie făcute în condiții aseptice.
Susceptibilitatea la Infecții
Suprimarea răspunsului inflamator și a funcției imune crește susceptibilitatea la infecții și severitatea acestora. Manifestarea clinică a infecțiilor poate fi atipică, astfel încât boli severe cum ar fi septicemia sau tuberculoza pot evolua fără semne evidente, fiind diagnosticate doar în stadii avansate.
Varicela prezintă un interes deosebit deoarece această afecțiune minoră poate fi fatală la pacienții imunosupresați. Pacienții (sau părinții copiilor) fără un istoric definit de varicelă ar trebui sfătuiți să evite contactul direct cu persoane bolnave de varicelă sau herpes zoster. Imunizarea pasivă cu Imunoglobulină Varicela Zoster (VZIG) poate fi necesară.
Vaccinurile vii atenuate nu trebuie administrate la persoane cu răspuns imun diminuat. Răspunsul anticorpilor la alte vaccinuri poate fi diminuat.
Precauții Specifice
Este necesară o monitorizare atentă a pacienților cu următoarele afecțiuni:
- Insuficiență hepatică, insuficiență renală cronică, insuficiență cardiacă congestivă, hipertensiune arterială, epilepsie, migrenă.
- Osteoporoză, deoarece corticosteroizii cresc excreția de calciu. Femeile în perioada post-menopauză prezintă un risc aparte.
- Tuberculoză latentă, deoarece corticosteroizii pot determina o reactivare a bolii.
- Hipotiroidism sau ciroză, deoarece acești pacienți pot dezvolta un răspuns exagerat la corticosteroizi.
- Amoebiază latentă, deoarece corticosteroizii pot determina o reactivare.
- Herpes simplex ocular, deoarece corticosteroizii pot determina perforații corneene.
Dexametazona se administrează, de asemenea, cu precauție la pacienții cu diabet zaharat, tulburări afective, glaucom, ulcer peptic sau pacienți cu istoric de miopatie indusă de corticosteroizi.
Sindromul de Liză Tumorală
În experiența post-comercializare, a fost raportat sindromul de liză tumorală (SLT) la pacienții cu neoplazii hematologice după utilizarea dexametazonei în monoterapie sau în asociere cu alte substanțe chimioterapeutice.
Tratamentul Infecției cu Coronavirus 2019 (COVID-19)
Corticosteroizii sistemici nu trebuie întrerupți la pacienții care sunt deja tratați din alte motive cu corticosteroizi sistemici, dar care nu necesită oxigen suplimentar.
Dexametazona și Copiii
Dexametazona a fost utilizată în afara indicațiilor autorizate pentru a trata și preveni bolile cronice de plămâni la nou-născuții prematuri. Studiile clinice au arătat beneficii pe termen scurt prin reducerea utilizării dispozitivelor pentru respirație artificială, dar nu există beneficii pe termen lung pentru reducerea incidenței bolilor cronice de plămâni sau a mortalității. Dovezile disponibile sugerează evenimente adverse asupra dezvoltării neurologice, de lungă durată, în cazul administrării precoce a tratamentului la nou-născuții prematuri cu boala pulmonară cronică.
Există o îngrijorare privind siguranța administrării la nou-născuții prematuri, iar raportul risc/beneficiu trebuie evaluat pentru fiecare pacient în parte.
Pentru o doză maximă unică de medicament (420 mg fosfat de dexametazonă pentru o persoană de 70 kg), conținutul de sodiu este de până la 14,5 mmol (334 mg). Acest aspect trebuie avut în vedere în tratarea pacienților cu dietă hiposodată.
Interacțiuni Medicamentoase
Medicamentele inductoare ale enzimelor hepatice, precum barbituricele, efedrina, rifampicina, rifabutina, carbamazepina, fenitoina, primidona și aminoglutetimida, pot intensifica metabolismul corticosteroizilor, diminuând efectele terapeutice ale acestora. Eficacitatea anticoagulantelor cumarinice poate fi intensificată de tratamentul concomitent cu corticosteroizi.
Corticosteroizii pot afecta toleranța la glucoză, de aceea poate fi necesară modificarea dozelor pentru medicamentele hipoglicemiante (inclusiv insulina).
Incidenta ulcerațiilor gastro-intestinale crește la pacienții care primesc...