Avortul în România: Cauze, Consecințe și Perspectiva Creștină

Statisticile indică o realitate alarmantă pentru România, fiind singura țară din lume în care numărul avorturilor oficiale înregistrate între anii 1958 și 2014 depășește numărul locuitorilor în viață. Dacă luăm în considerare și avorturile neoficiale, realizate "la negru", cifra devine și mai impresionantă. România se situează pe primul loc în Europa și pe locul al doilea la nivel mondial în ceea ce privește numărul de avorturi pe cap de locuitor, un indicator clar al faptului că protejarea vieții copiilor nenăscuți nu reprezintă o prioritate națională.

Timp de zeci de ani, femeile din România s-au confruntat cu o alegere dificilă între a fi sau a nu fi mame, între a da sau a lua viața unui copil. Această decizie, adesea luată fără o conștientizare deplină a implicațiilor spirituale, poate fi percepută ca o alegere între binecuvântare și blestem. Pe de o parte, binecuvântarea de a naște și de a oferi vieții o șansă, împlinind astfel voia divină, iar pe de altă parte, blestemul provocat de avort, oprirea unei vieți care poate conduce la nefericire și povara unei conștiințe pătate. Magnitudinea acestei tragedii, pierderea a peste 20 de milioane de copii creați de Dumnezeu și eliminați prin avort, impune o reevaluare a tăcerii și o apărare a celor "foarte neînsemnați", dar cu mare preț în ochii lui Dumnezeu.

Perspectiva Divină Asupra Avortului

Scrierile biblice subliniază valoarea intrinsecă a vieții umane încă din stadiul incipient de dezvoltare. Psalmul 139:13-16 afirmă: "Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele."

Această perspectivă biblică contravine ideii că un făt ar fi un simplu ghem de țesut ce poate fi eliminat la discreția mamei. Dumnezeu este prezentat ca țesând o ființă în mod minunat în timpul sarcinii. Mai mult, în Ezechiel 16:38, Dumnezeu menționează o judecată pentru femeile "ucigătoare de copii".

Procesul complex de formare a omului este brutal întrerupt prin avort. Dacă Dumnezeu recunoaște o persoană încă din stadiul de embrion, atunci din punct de vedere spiritual, avortul este considerat o crimă și un păcat, chiar dacă este legal în România. De asemenea, sângele nevinovat vărsat prin milioanele de avorturi atrage consecințe spirituale, inclusiv la nivel național. Numeri 35:33 avertizează: "Să nu pângăriți țara unde veți fi, căci sângele celui nevinovat pângărește țara."

Este Vinovat Cel Încă Nenăscut?

Ca și creștini, nu suntem chemați să judecăm femeile care recurg la avort, ci să acționăm pentru prevenirea acestui păcat și pentru restaurarea societății prin dragoste.

Cauzele Avorturilor în România

În ciuda faptului că 98% dintre români se declară creștini, iar toate confesiunile creștine definesc avortul ca fiind păcat, studiile relevă o realitate contraintuitivă. Un studiu din 2007 (Barometrul de Opinie Publică) a constatat că 50% dintre românce au efectuat cel puțin un avort, iar alte studii indică faptul că o femeie din patru cu vârsta peste 33 de ani a recurs la avort (studiu 2012, Institutul pentru Politici Publice).

Motivele care determină o femeie să întrerupă o sarcină sunt diverse:

• Dorința de a avea o viață sexuală activă fără consecințe sau teama de a-și rata personal și profesional.
• Absența unui partener stabil în cazul unei relații ocazionale, determinând viitoarea mamă să creadă că nu poate crește singură copilul.
• Incapacitatea financiară de a întreține un copil, indiferent dacă femeia este căsătorită sau nu.
• Presiuni sociale și familiale, precum rușinea de a rămâne însărcinată în afara căsătoriei, presiunile familiei sau stigmatul social din comunitate.
• Presiunea partenerului sau a soțului, care poartă o responsabilitate egală în decizia avortului.

În România post-comunistă, statisticile arată că, în lupta dintre starea materială, carieră, reputație și copil, cel din urmă pierde cel mai adesea, ducând la pierderea vieții sale. Mama rămâne marcată de această decizie pe tot parcursul vieții.

Există și situații în care mama, deși nu dorește să păstreze copilul, decide să-l abandoneze după naștere. Aceasta este o opțiune substanțial mai bună decât avortul, dar implică, de asemenea, consecințe negative pentru copil pe termen lung.

Istoricul Avorturilor în România

Din punct de vedere legislativ, avortul a fost legal la cerere în România între anii 1957 și 1966, în perioada comunistă. În acest interval, 70-80% din sarcini se terminau prin avort.

În 1966, ca parte a politicii demografice a regimului Ceaușescu, menită să crească populația României, a fost adoptatDecretul 770, care a interzis avortul. Această măsură a dus la apariția generației "decrețeilor", copiii născuți între 1967 și 1989.

În perioada 1967-1989, avorturile nu au dispărut, ci au migrat în ilegalitate. Cifrele oficiale indică peste 10.000 de femei decedate din cauza condițiilor improprii în care se efectuau avorturile ilegale, numărul real fiind probabil mult mai mare.

Generația "decrețeilor", formată din peste 2 milioane de copii, a ajuns astăzi să conducă societatea românească. Mulți dintre aceștia sunt oameni împliniți, provenind din familii fericite. Totuși, mulți au fost copii nedoriți, lăsați să trăiască din teama pedepsei legale sau a riscului ca mama să decedeze în urma unui avort clandestin.

Cei mai puțin norocoși, sau cei cu dizabilități, au crescut în condiții grele, adesea abandonați în orfelinate cu condiții mizere. Notorii sunt orfelinatele comuniste de la Siret și Cighid, unde copiii cu dizabilități erau ținuți înfometați, bătuți și în mizerie. Imediat după Revoluție, aceste instituții au fost subiectul unor reportaje TV care au șocat Europa.

Consecințele acestor politici se resimt și astăzi în viețile a mii de adulți români.

După Revoluție, avortul a fost din nou legalizat. Numai în 1990, au fost înregistrate 990.000 de avorturi în spitalele de stat, 70-75% din sarcini terminându-se prin avort, similar cu perioada de dinaintea decretului din 1966. Procentul a scăzut ușor în ultimii 25 de ani, România continuând să ocupe un trist loc întâi în Europa la acest capitol.

Lecția fundamentală din istoria recentă a României este că nicio lege nu poate rezolva o problemă a inimii, ci doar poate limita efectele. Deși numărul avorturilor oficiale a scăzut drastic după decretul din 1966, a crescut numărul avorturilor ilegale, realizate în condiții precare, și implicit, numărul deceselor materne. De asemenea, deși a crescut numărul copiilor născuți vii, a crescut dramatic și numărul copiilor abandonați și instituționalizați.

Problema fundamentală nu poate fi rezolvată doar prin legislație, ci prin dragoste, prin răscumpărarea divină, prin înțelegerea și aplicarea principiilor lui Dumnezeu referitoare la viață, relații, familie și conduită sexuală.

Abandonul Copiilor

Alături de problema avortului, se impune abordarea și a situației copiilor abandonați. Aceștia nu ajung să fie avortați, dar nici nu sunt doriți de părinții lor, ajungând în grija statului. În prezent, aproximativ 1200 de copii sunt abandonați anual de mamele lor în spitale, principalul motiv invocat fiind starea financiară precară.

Soluțiile pentru acești copii sunt limitate: mulți ajung în centre de plasament (orfelinate) până la vârsta de 18 ani, după care trebuie să se descurce pe cont propriu. Unii nu reușesc, ajungând pe stradă sau trăind în condiții de subzistență, perpetuând astfel cercul vicios al sărăciei și sarcinilor neplanificate.

Cei mai norocoși dintre copiii abandonați ajung în case de tip familial sau sunt adoptați. Din 2001, strategia statului vizează dezvoltarea centrelor de tip familial, în detrimentul centrelor de plasament mari, acestea din urmă demonstrând rezultate mai bune în cazul copiilor aflați sub protecția statului. Cu toate acestea, trauma abandonului este greu de depășit.

Răspunsul Creștinilor la Problema Avortului și Abandonului

Iacov 1:27 afirmă: "Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume." Creștinii sunt chemați să fie "sare și lumină", aducând speranță chiar și în cele mai întunecate locuri. Indiferent de confesiune, creștinii se implică practic în abordarea acestor probleme prin diverse moduri:

1. Prin rugăciune: Comunități și organizații creștine se roagă constant pentru salvarea copiilor nenăscuți, pentru decizii pro-viață ale femeilor însărcinate și pentru restaurarea femeilor care au recurs la avort.
2. Promovarea vieții: Creștinii conștientizează opinia publică cu privire la sacralitatea vieții, explicând consecințele spirituale ale avortului.
3. Medici pro-viață: Apare un grup de medici ce susțin valoarea vieții, oferind consiliere și sprijin femeilor însărcinate pentru a renunța la avort.
4. Consiliere: Organizații creștine oferă consiliere pentru femeile care au făcut avort, ajutându-le în procesul de vindecare spirituală și psihologică.
5. Proiecte sociale: Organizații creștine implementează centre și programe de asistență pentru femeile cu sarcină nedorită, oferind consiliere și sprijin financiar. Există case maternale pentru mame și nou-născuți cu risc de abandon, case familiale, centre de plasament și centre de zi pentru copiii abandonați.
6. Legislație pro-viață și pro-adopție: Creștinii implicați în viața civică militează pentru legi care să protejeze viața și familia, precum și pentru facilitarea adopției.
7. Adopția: Considerată o cale de restaurare pentru copiii nedoriți, adopția oferă o alternativă morală și o nouă șansă.
8. O alternativă morală: Creștinii promovează castitatea și relațiile sexuale în cadrul familiei, ca alternativă la imoralitatea și relațiile sexuale extraconjugale, considerate cauze majore ale sarcinilor nedorite.

Fiecare persoană poate contribui prin informare, rugăciune, susținerea mișcărilor pro-viață, implicarea în voluntariat, participarea la marșuri pentru viață, ajutorarea orfanilor, luarea în considerare a adopției sau căutarea restaurării spirituale în cazul celor care au făcut avort.

Avortul: Tipuri, Proceduri și Consecințe

Avortul, fie el spontan sau provocat, este un subiect sensibil cu impact emoțional major. Este esențială diferențierea între:

• Avortul spontan: Pierderea sarcinii înainte de a 20-a săptămână de gestație. Aproximativ 10-20% dintre sarcini se termină astfel, frecvent în primele etape, uneori fără simptome evidente. Poate fi cauzat de anomalii cromozomiale, afecțiuni materne preexistente (diabet, probleme tiroidiene, infecții), vârsta maternă înaintată, stil de viață (fumat, alcool, droguri) sau traume fizice.
• Avortul provocat (la cerere sau terapeutic): Întreruperea voluntară a sarcinii.

Metode de Avort Provocat

• Avortul medicamentos: Administrarea de pastile pentru întreruperea sarcinii până în săptămâna a 9-a de gestație. Este o procedură sigură, cu un risc scăzut de complicații (infecții, avort incomplet). Efectele adverse comune includ sângerări puternice și dureri, greață, diaree, oboseală.
• Avortul chirurgical: Realizat prin aspirație (săptămânile 5-12) sau prin combinație de aspirație, dilatare și chiuretaj (săptămânile 12-14). Este o metodă sigură, cu risc foarte scăzut de complicații precum infecții, perforări sau hemoragii intense.

În cazul unei sarcini nedorite, este recomandată consultarea medicală pentru stabilirea metodei cele mai potrivite.

Recuperarea Fizică și Sarcinile Următoare

Recuperarea fizică după un avort variază în funcție de metoda utilizată și starea generală de sănătate. Se recomandă evitarea efortului fizic intens și a contactului sexual timp de aproximativ două săptămâni, precum și o igienă intimă riguroasă.

Este esențial un control medical de urmărire pentru a asigura recuperarea completă. Reluarea activităților zilnice se face treptat, cu o alimentație echilibrată.

Sarcinile următoare după un avort pot necesita o atenție sporită. Medicii recomandă, în general, o perioadă de așteptare de două până la șase luni înainte de a încerca o nouă concepție, pentru refacerea corpului și a ciclului menstrual.

Înainte de a planifica o nouă sarcină, este recomandat un control medical complet, inclusiv analize hormonale și ginecologice. Suplimentarea cu acid folic și o alimentație echilibrată sunt esențiale. Sprijinul emoțional din partea partenerului și a familiei, precum și consilierea psihologică, sunt de mare ajutor în pregătirea pentru o viitoare sarcină.

tags: #despre #avort #cauze #consecinte #librarie