Limba reprezintă instrumentul fundamental al comunicării, prin intermediul căruia ne exprimăm sentimentele și socializăm. Este cea mai distinctivă trăsătură a speciei umane, iar datorită caracterului său special, este o datorie și o responsabilitate să o păstrăm și să o transmitem din generație în generație. Prima înțelegere a lumii de către un copil, percepția sa asupra existenței, precum și învățarea conceptelor și a abilităților, încep cu limba maternă.
Limba maternă are un impact profund în formarea copilului, jucând un rol important în conturarea gândirii, emoțiilor și spiritualității sale, deoarece cea mai esențială etapă a vieții, copilăria, este petrecută sub influența ei. Atunci când o persoană vorbește limba maternă, se creează o legătură directă între inimă, creier și limbă. Un copil își exprimă primele sentimente, bucurii, temeri și primele cuvinte prin intermediul limbii materne.
Limba maternă este limba pe care o folosim pentru a gândi, a visa și a simți emoții, oferind totodată baza pentru învățarea unei alte limbi. Dacă limba maternă este promovată în mediul educațional, de exemplu, printr-un program de educație bilingvă, conceptele, limbajul și abilitățile de alfabetizare pe care copiii le dobândesc în limba majoritară pot fi transferate în limba de acasă. Bilingvismul conferă copiilor avantaje lingvistice semnificative, deoarece aceștia asimilează rapid abilitățile de conversație în primii ani de școală.
Cunoștințele și abilitățile de alfabetizare ale copiilor se transferă între limbi, de la limba maternă către limba pe care copilul o învață la școală. Copilul se va familiariza cu nuanțele unei limbi, va învăța cum să o asimileze și să o folosească, ceea ce îi va permite să învețe cu ușurință o a doua limbă. Ambele limbi se completează reciproc atunci când mediul educațional permite accesul copiilor la studierea lor.
Păstrarea limbii materne în străinătate și beneficiile bilingvismului
Păstrarea limbii materne într-o țară străină nu este un proces spontan. Dimpotrivă, este o realizare care necesită angajament și determinare, în special din partea familiei. Este recomandat ca limba țării gazdă să fie lăsată pe seama interacțiunilor sociale exterioare, iar părinții să comunice cu copiii exclusiv în limba maternă. Utilizarea cărților, desenelor animate, filmelor, serialelor și melodiilor în limba maternă contribuie la consolidarea acesteia. Copiilor le place să audă povești din copilăria părinților, despre sărbătorile din țară sau întâmplări de la bunici. De asemenea, este benefic să trimiteți copiii la cursuri și alte activități de învățare în limba maternă și să comunicați profesorilor așteptările dumneavoastră în acest sens.
Poetul Nichita Stănescu a subliniat importanța limbii prin versurile: „Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are!”. Se poate învăța o limbă străină la orice vârstă, iar multilingvismul contribuie la întârzierea afecțiunilor asociate cu înaintarea în vârstă.
Viorica Marian, psiholingvistă și profesoară la Northwestern University, SUA, a cercetat modul în care limba ne modelează realitatea. Cu ocazia Zilei Limbii Române, s-au discutat aspecte legate de limbă, politizarea sa, inteligența artificială și conceptul de "dor", considerat de mulți intraductibil.
Nuanțele limbii și conceptul de "dor"
Există o tendință ca unele popoare să considere limba lor superioară, mai frumoasă sau cu cuvinte unice, netraductibile. Un exemplu frecvent invocat este cuvântul românesc „dor”. Viorica Marian subliniază că vorbitorii multor limbi manifestă această credință în superioritatea propriei limbi. Deși recunoaște frumusețea poeziei în diverse limbi, precum arabă, persană, japoneză, chineză, spaniolă sau engleză, afirmă că nu se poate stabili o ierarhie a limbilor. Calitatea percepută a poeziei este influențată de nivelul de cunoaștere a limbii respective, de vocabular și de familiaritatea cu nuanțele gramaticale.
Limba română este descrisă ca fiind o limbă frumoasă, bogată și dulce, un motiv de mândrie națională, având poeți remarcabili. Cuvântul „dor” este considerat special, cu nuanțe specifice poporului român. Totuși, acest sentiment nu este exclusiv românesc; alte limbi pot avea termeni similari, chiar dacă denumirile diferă. Modul în care numim un concept influențează percepția și experiența noastră. Limbajul pe care îl folosim modelează modul în care percepem lumea, simțim și experimentăm realitatea interioară și emoțiile.
Eminescu afirma că „nu suntem noi stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră”. În cartea sa, Viorica Marian citează pe filosoful Ludwig Wittgenstein: „limba e o închisoare”, deoarece limitarea exprimării prin cuvinte ne poate restrânge experiența. Întrebarea fundamentală rămâne: dacă nu putem pune un gând în cuvinte, îl avem cu adevărat? Care este relația dintre limbă și gând, și care dintre ele influențează pe cealaltă?
Limbajul ca instrument politic și social
Limba a fost adesea utilizată ca armă politică, exemplul „limbii moldovenești” ca limbă de stat în Moldova sau interdicțiile impuse minorității maghiare de a vorbi limba în comunism fiind relevante. Influența limbii asupra societăților este un fenomen istoric. Situația din Moldova, unde limba română cu alfabet latin a fost impusă cu alfabet chirilic, reprezintă un experiment social al Uniunii Sovietice menit să influențeze identitatea națională. Manipularea limbii pentru scopuri politice a existat, continuă să existe și va exista, nu doar în spațiul sovietic, ci și în alte contexte, precum diferențierea lingvistică dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord.
Politicianii folosesc limbajul pentru a manipula voturi, chiar și în cazul vorbitorilor monolingvi. Specialiștii în crearea discursurilor politice analizează modul în care diferite cuvinte, sunete și tehnici de manipulare a limbajului influențează reacțiile, voturile, sentimentele și gândurile publicului. Aceleași strategii pot fi folosite de părinți pentru a influența copiii sau de politicieni pentru a atrage votanți.
3 trucuri din psihologie pentru manipularea conversației
Accentul și discriminarea lingvistică
Persoanele care provin din regiuni precum Moldova se confruntă uneori cu presiunea de a vorbi fără accentul specific, considerat a fi un impediment. Viorica Marian regretă experiențele de discriminare bazate pe dialect și accent, subliniind că nu există o limbă sau un dialect superior altuia. Atitudinile față de anumite dialecte sunt influențate de prejudecățile sociale față de grupul care le vorbește. Discriminarea nu vizează dialectul în sine, ci grupul social asociat cu acesta.
Se recomandă ca persoanele care se simt stingherite sau nesigure din cauza modului în care vorbesc să acorde mai puțină importanță opiniilor celorlalți. Acest lucru nu exclude efortul de a-și îmbunătăți cunoștințele lingvistice și vocabularul, dar accentul principal trebuie pus pe acceptarea de sine. Chiar și laureații Premiului Nobel pot avea accente, demonstrând că acestea nu sunt un impediment în calea succesului.
George Bernard Shaw, prin piesa „Pygmalion”, a ilustrat cum schimbarea accentului poate influența statutul social. Deși este important să vorbim frumos și corect, nu trebuie să uităm că accentul bunicilor noștri nu îi face pe aceștia mai prejos.
Diversitatea lingvistică în Statele Unite și în lume
În Statele Unite, la începutul secolului XX, imigranților li se impunea adesea să învețe engleza și să renunțe la limba maternă. Astăzi, situația este mai nuanțată. Familiile cu un nivel socio-economic și educațional ridicat înțeleg valoarea multilingvismului și încurajează copiii să învețe limbi străine, considerând că aceasta le deschide oportunități sociale, culturale și economice.
Pe de altă parte, în clasele sociale inferioare și mijlocii, mai ales dacă limba maternă nu este considerată prestigioasă, se poate manifesta descurajarea vorbirii acesteia, prin inducerea ideii că bilingvismul este dăunător dezvoltării. Această concepție este greșită.
Viorica Marian a primit sfaturi medicale contraproductive, personalul medical recomandându-i să le vorbească copiilor doar în engleză. Acest sfat este considerat periculos, deoarece limitează inputul lingvistic bogat pe care un părinte îl poate oferi în limba sa maternă, afectând dezvoltarea cognitivă a copilului. O expunere la un mediu stimulativ, cu o varietate de inputuri vizuale, auditive și tactile, este esențială pentru dezvoltarea creierului.
Avantajele bilingvismului și multilingvismului
Beneficiile bilingvismului și multilingvismului sunt numeroase, incluzând o diversitate neuronală crescută a creierului, de la copilărie până la bătrânețe. Unul dintre cele mai notabile efecte este că persoanele bilingve sau multilingve dezvoltă Alzheimerul sau alte forme de demență cu 4-6 ani mai târziu decât persoanele monolingve. În țările unde se vorbesc mai multe limbi, incidența acestor afecțiuni este mai scăzută.
Creierul bilingv este constant antrenat să jongleze cu mai multe limbi, să inhibe limba neutilizată și să faciliteze pe cea folosită. Acest exercițiu cognitiv permanent contribuie la îmbunătățirea funcției cognitive generale.
Vârsta optimă pentru învățarea limbilor străine
În trecut, se considera că creierul adultului nu este capabil să învețe o altă limbă și că există o vârstă critică pentru achiziția lingvistică. Deși creșterea într-un mediu multilingv de la o vârstă fragedă oferă avantaje, și învățarea în copilărie este diferită de cea din clasă, niciodată nu este prea târziu pentru a învăța o nouă limbă și a beneficia de pe urma cunoașterii acesteia.
Creierul continuă să creeze conexiuni sinaptice și neurale indiferent de vârstă, iar învățarea limbilor străine aduce beneficii. Există o vârstă după care, dacă se învață o limbă, este posibil să apară un accent, deoarece sistemul articular este influențat de vârstă. Deși nu este imposibil să se schimbe accentul, este mai dificil decât în copilărie.
Cea mai bună vârstă pentru a învăța mai multe limbi este de la naștere, în copilărie. A doua cea mai bună vârstă este "acum", momentul prezent. Un studiu cu peste un milion de participanți a concluzionat că se poate învăța o limbă până la nivel de fluență la orice vârstă.
Inteligența artificială și viitorul limbilor
Ascensiunea inteligenței artificiale (IA) ridică întrebări despre viitorul limbilor străine și al profesioniștilor din domeniu. Pe termen scurt, IA aduce beneficii semnificative multilingvismului, facilitând traducerea instantanee a textelor scrise și permițând comunicarea în timp real prin căști, chiar și în țări străine. Aceasta ușurează viața și oferă acces la informație și comunicare globală.
Pe termen lung, însă, riscurile ar putea depăși beneficiile. Evoluția rapidă a IA face dificilă prezicerea consecințelor. Se anticipează o accelerare a dispariției limbilor. Dintre cele peste 7.000 de limbi vorbite în lume, câteva dispar anual. Modelele lingvistice mari, bazate pe volume mari de date online (cum ar fi cele pentru engleză, germană, japoneză, spaniolă, chineză), sunt mai puternice decât cele bazate pe limbi cu baze de date reduse (precum hawaiana). Se preconizează că limbile dominante vor sufoca limbile minoritare, similar cu buruienile care sufocă plantele mici.
Această tendință poate fi comparată cu legenda Turnului Babel, unde diversitatea lingvistică a apărut ca o consecință a intervenției divine. În textele religioase, aceste istorii sunt adesea alegorii menite să fie înțelese de mintea umană. Așa cum realitatea este filtrată prin limbaj, spiritualitatea și religia sunt, de asemenea, filtrate prin cuvintele textelor sacre.
Pervertirea limbii române prin influențe străine
Există voci care susțin că limba română, în diversele sale stadii istorice și forme de dezvoltare, nu mai este necesară, ignorând contribuția unor personalități precum Neacșu din Câmpulung, cronicarii, Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu sau Mircea Eliade. Unii, chiar dacă folosesc limba română, o pervertesc prin preluarea incorectă a expresiilor din alte limbi, în special din engleză.
Exemple frecvente includ traducerea greșită a expresiei „to pay a tribute” ca „a plăti tribut”, în loc de „a aduce omagiu” sau „a aduce prinos”. De asemenea, adjectivul englezesc „pathetic” este tradus greșit prin „patetic”, în loc de „jalnic”, deși „patetic” în română înseamnă „plin de patos” sau „plin de sentiment”.
Pervertirea superlativului românesc după modelul englezesc este un alt fenomen. Expresii precum „al treilea cel mai mare oraș” sunt contrare naturii limbii române, care are două forme de superlativ (relativ și absolut) ce nu se folosesc simultan. În limba română, se spune fie „al treilea oraș ca mărime”, fie „cel mai mare oraș”. Combinarea lor este un nonsens.
Cuvântul englezesc „location”, preluat din franceză cu sensul de „închiriere” sau „taxă de închiriere”, este tradus incorect în română ca „locație” în sensul de „loc”. Deși în latina târzie sensul era de sumă pentru închiriere, dicționarele francez-române arată clar că „location” se traduce prin „închiriere” sau „taxă de închiriere”. Utilizarea cuvântului „loc” moștenit din latină este suficientă și corectă.
Traducerile din italiană pot fi, de asemenea, capcane. De exemplu, „gară” (preluat din franceză) se numește în italiană „stazione”, dar mulți traduc prin „stație”, fără a specifica „de cale ferată”. În italiană, „stație” se numește „fermata” (oprire), iar „stazione” se referă cel mai adesea la gară.
Adjectivul italian „morbido” (moale) a fost tradus greșit prin „morbid” în contextul „pelle morbida” (piele moale).
Cauzele pervertirii limbii
Ignoranța este o cauză majoră. Limbile străine nu mai sunt învățate sistematic, ci mai degrabă „după ureche”, prin simpla auzire, iar scrierea se învață de pe dispozitive mobile. Această abordare „fără profesor” nu duce la o cunoaștere solidă a limbii.
Complicarea gramaticilor, influențată de curente moderne și postmoderne, precum „gramatica structurală” bazată pe teoriile lui Ferdinand Saussure, Lucien Ternière și Noam Chomsky, se concentrează pe capacitatea generală de comunicare prin semne, mutând accentul de pe vorbire și scriere pe un sistem abstract de reguli. Învățarea unei limbi necesită reguli inteligibile și concrete, nu subtilități teoretice abstracte.
Primele gramatici ale limbilor europene, modelate după latina clasică, au avut ca scop simplificarea și uniformizarea limbajului, nu complicarea acestuia. Limbile literare, apărute la sfârșitul Evului Mediu și în Renaștere, au fost create pentru a facilita comunicarea scrisă și vorbită corectă și uniformă.
În ultimul secol, s-au produs pervertiri ale normelor lingvistice bine stabilite. Această „reînnoire deconstructivistă” aplicată fără discernământ riscă să facă operele literare clasice, scrise cu ajutorul gramaticilor tradiționale, neinteligibile pentru generațiile viitoare. Reducerea complexității gramaticilor duce la o cunoaștere mai slabă a limbilor.
Textele lui Shakespeare, de exemplu, sunt „traduse” pentru publicul contemporan prin simplificare, un proces inadmisibil, deoarece textul unui scriitor este sacru. Complicarea gramaticilor ne îndepărtează de esența limbii, confundând filosofia limbajului cu realitatea acestuia. Filosofia limbii este necesară unei elite intelectuale, în timp ce realitatea limbii este relevantă pentru întreaga lume.
Inteligența artificială contribuie, de asemenea, la aceste capcane, oferind soluții rapide, cum ar fi traducerea automată. Oamenii ajung să creadă că nu mai este necesară învățarea temeinică, deoarece instrumentele digitale pot traduce orice. Aceasta este o iluzie care răspunde orgoliului și nevoilor practice de comunicare, dar finețea limbajelor și literaturilor se pierde. Traducerea automată a poeziilor sau prozei semnate de mari autori produce rezultate catastrofale, deoarece aceste creații includ nu doar semne, ci și sentimente, emoții și figuri de stil.
Dezinteresul și importanța limbii literare
Dezinteresul față de limbă este o altă cauză a pervertirii acesteia. Mulți români consideră că simplul fapt de a fi vorbitori nativi de română este suficient pentru a vorbi și scrie corect. Deși limba maternă se dobândește din copilărie și dezvoltă un „simț al limbii”, acesta nu garantează utilizarea corectă a limbii literare.
Graiele locale (muntenesc, oltenesc, bănățean, ardelean, moldovean, jargon bucureștean etc.) reprezintă o bogăție lingvistică, cu un tezaur de cuvinte și expresii autentice, istorice. Aceste graiuri nu trebuie abandonate, dar comunicarea corectă și unitară a tuturor românilor, indiferent de regiune sau de locul unde se află în lume, se realizează prin limba română literară, limba-model, învățată în mod uniform la școală.
Limba română literară este cea mai importantă creație spirituală a poporului român. Ea nu este opera unui singur individ, ci rezultatul muncii tuturor înaintașilor, și trebuie lăsată generațiilor viitoare mai frumoasă și mai interesantă. Limba română nu intră în noi automat; trebuie să o modelăm în mințile și sufletele noastre.
Lingviștii și institutele de cercetare filologică veghează, „curăță” limba de impurități, ne-vorbe și sensuri nepotrivite. Este esențial să ne prețuim limba, studiind-o cu seriozitate. De asemenea, anunțurile publice, inscripțiile, titlurile conferințelor, numele firmelor și alte forme de comunicare publică din România ar trebui realizate în limba română. Deși globalizarea și limba engleză ca limbă secundară sunt realități, limba română nu trebuie neglijată. Orice comunicare destinată publicului din România ar trebui să fie, în primul rând, în limba română.