Colpita, cunoscută și sub denumirea de vaginită sau vulvovaginita, reprezintă o inflamație sau infecție a mucoasei vaginale și vulvare. Aceasta este o afecțiune ginecologică frecventă, care afectează un număr semnificativ de femei de-a lungul vieții. În timpul sarcinii, modificările fiziologice specifice pot crește incidența colpitei, însă este esențial de subliniat că, în majoritatea cazurilor, aceasta nu afectează sarcina sau dezvoltarea fătului.
Cauzele Colpitei în Sarcină
Cea mai comună cauză a colpitei, inclusiv în timpul sarcinii, este determinată de o ciupercă, cel mai frecvent din genul Candida Albicans. Această ciupercă face parte din flora vaginală normală la aproximativ 30-40% dintre femei, fără a provoca simptome. În sarcină, modificările hormonale și imunitare pot favoriza o înmulțire excesivă a acestei ciuperci, ducând la apariția infecției.
Alte cauze posibile ale colpitei includ:
- Vaginoza bacteriană: Aceasta apare atunci când echilibrul florei bacteriene normale din vagin este perturbat, permițând multiplicarea excesivă a anumitor bacterii anaerobe.
- Tricomoniaza: O infecție cu transmitere sexuală cauzată de parazitul Trichomonas vaginalis.
- Vaginita atrofică: Determină de scăderea nivelului de estrogen, specifică perioadei de menopauză, dar care poate apărea și în anumite condiții în timpul sarcinii.
- Vaginita neinfecțioasă (iritativă sau alergică): Cauzată de reacții la produsele de igienă intimă, spermicide, diafragme sau alte substanțe iritante.
- Cervicita: Inflamația colului uterin, care poate fi infecțioasă sau neinfecțioasă și poate fi asociată cu vaginite.
Este important de menționat că o mare parte dintre aceste infecții sunt cauzate de microorganisme care fac parte din flora normală, tratamentul nefiind necesar dacă pacienta nu prezintă simptomatologie clinică.

Simptomele Colpitei în Sarcină
Simptomele colpitei pot varia în funcție de cauza specifică, dar cele mai frecvente includ:
- Scurgeri vaginale anormale: Acestea pot fi mai abundente, cu o culoare diferită (albicioasă, gălbuie, verzuie, gri) și pot avea un miros neplăcut (adesea descris ca un miros de pește în cazul vaginozei bacteriene). În cazul candidozei, secrețiile sunt de obicei groase, albe, cu aspect de brânză de vaci.
- Mâncărimi (prurit) și arsuri: Senzații intense de disconfort în zona genitală.
- Iritație și roșeață: Inflamația mucoasei vaginale și vulvare.
- Senzație de arsură la urinare (disurie): Poate apărea, mai ales dacă infecția afectează zona uretrală.
- Durere sau disconfort în timpul actului sexual (dispareunie).
În unele cazuri, colpita poate fi asimptomatică, diagnosticul fiind stabilit în urma unui control ginecologic de rutină.
Diagnosticul Colpitei în Sarcină
Diagnosticul colpitei se bazează pe:
- Anamneza medicală: Medicul va discuta cu pacienta despre simptome, istoricul medical și factorii de risc.
- Examenul clinic ginecologic: Medicul va examina zona genitală și va preleva probe din secreția vaginală.
- Analize de laborator:
- Examenul microbiologic al secreției vaginale: Permite identificarea microorganismelor cauzatoare (ciuperci, bacterii, paraziți).
- Cultură fungică și fungigramă: Pentru a identifica specia de ciupercă și sensibilitatea acesteia la antifungice.
- Testarea pH-ului vaginal: Un pH crescut (peste 4.5) poate indica vaginoză bacteriană sau tricomoniază.
- Microscopie pe lamă: Pentru identificarea rapidă a anumitor tipuri de celule (ex. "clue cells" în vaginoza bacteriană) sau microorganisme.
- Teste suplimentare: În cazuri complexe sau dacă se suspectează infecții cu transmitere sexuală (Chlamydia, Mycoplasma), se pot efectua teste moleculare (PCR) sau culturi specifice.

Afectarea Sarcinii și a Fătului
În marea majoritate a cazurilor, candidoza vaginală nu afectează sarcina sau dezvoltarea normală a fătului. Există, totuși, posibilitatea ca mama să transmită Candida albicans bebelușului în timpul nașterii. Aceasta poate duce la o formă ușoară de candidoză orală (stomatită candidozică) sau candidoză inghinală la nou-născut, afecțiuni ușor de tratat.
Infecțiile vaginale netratate, în special vaginoza bacteriană, pot fi asociate cu un risc crescut de complicații în sarcină, cum ar fi:
- Ruptura prematură a membranelor
- Naștere prematură
- Greutate mică la naștere a copilului
- Corioamniotită
De aceea, este crucial ca orice simptom de infecție vaginală să fie investigat și tratat prompt de către medicul specialist.
Tratamentul Colpitei în Sarcină
Tratamentul colpitei în sarcină trebuie **prescris întotdeauna de medicul ginecolog**, deoarece siguranța mamei și a fătului este prioritară. Există opțiuni de tratament sigure și eficiente pentru gravide.
Antifungice Topice
Antifungicele topice, precum cele din clasele imidazolilor (ex. clotrimazol, miconazol) și triazolilor, sunt considerate terapia de elecție în timpul sarcinii. Acestea se administrează sub formă de creme locale sau supozitoare intravaginale (ovule) și au o durată medie de tratament de 7 zile. Studiile au demonstrat că utilizarea antifungicelor topice nu crește riscul de avort spontan sau de malformații fetale, deoarece absorbția lor sistemică este minimă și nu ajung la făt în cantități semnificative.
Alte Opțiuni de Tratament
- Nistatina: O altă alternativă sigură, disponibilă sub formă topică, cu o absorbție sistemică neglijabilă.
- Tratament oral: Medicamentele antifungice orale, cum ar fi fluconazolul, sunt utilizate în cazuri specifice, ca terapie de linia a II-a. Dozele mari de fluconazol oral au fost asociate cu un risc crescut de malformații majore la făt, de aceea administrarea lor se face cu mare precauție și doar sub strictă supraveghere medicală.
- Probiotice vaginale: Acestea au un rol important în restabilirea echilibrului florei vaginale normale și sunt frecvent recomandate, în special după tratamentul cu antifungice.
Pentru vaginoza bacteriană sau tricomoniază, medicul poate prescrie antibiotice sau antiprot
Solutii in vaginoza si candidoza vaginala | dr. Silviu Istoc
Prevenirea Colpitei în Sarcină
Respectarea unor reguli de igienă intimă poate contribui la prevenirea apariției sau recidivei colpitei în sarcină:
- Lenjerie intimă curată și lejeră: Preferabil din bumbac, care permite pielii să respire.
- Igiena corectă: Ștergerea dinspre față spre spate după utilizarea toaletei.
- Evitarea produselor iritante: Săpunuri parfumate, geluri de duș agresive, spray-uri și deodorante vaginale.
- Evitarea dușurilor vaginale: Acestea perturbă flora vaginală normală.
- Păstrarea zonei genitale uscate.
- Evitarea hainelor strâmte (pantaloni mulati, colanți).
- Alimentație echilibrată: Reducerea consumului de alimente procesate și bogate în zahăr, care pot favoriza dezvoltarea ciupercilor.