Caracteristicile Jocului la Sugari și Copii Mici

Jocul reprezintă ocupația naturală și oportună a copilului în primii săi ani de viață. Numeroase teorii asupra jocului subliniază importanța acestuia, sub diversele sale forme, în dezvoltarea copilului. Valoarea funcțională a jocului rezultă din faptul că copilul se transpune simbolic în rolurile adultului, pe care le imită, de unde și importanța îmbogățirii impresiilor copiilor despre viața și activitatea oamenilor dintr-o sferă largă de domenii profesionale, accesibile înțelegerii copilului preșcolar.

Copilul nu se joacă de-a ce nu a văzut sau nu a auzit. Modelele de urmat pe care copilul le transpune în joc sunt viața și preocupările adulților din anturajul copilului (părinți, bunici, vecini, prieteni, educatoare). Stimulările intelectuale implicate în joc sunt necesare pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.

Infografic cu etapele de dezvoltare ale jocului la sugari și copii mici

Rolul Grădiniței în Dezvoltarea prin Joc

Grădinița, prin ansamblul activității educaționale desfășurate cu copiii, are o importantă contribuție în dezvoltarea personalității fiecărui copil. Jocul este unul dintre cele mai eficiente mijloace din procesul instructiv-educativ din grădiniță, ocupând, de-a lungul unei zile, spațiul cel mai mare. Jocul este considerat activitatea fundamentală a copiilor de 3 - 7 ani, având o contribuție decisivă în dezvoltarea intelectuală, fizică, morală, estetică a preșcolarilor.

La această vârstă, jocul constă în reflectarea și transformarea pe plan imaginar a lumii înconjurătoare. Pentru copil, jocul nu constituie o simplă distracție, ci, prin joc, copilul cunoaște și descoperă lumea și viața, care îi devine, astfel, accesibilă. Subliniind valoarea cognitivă a jocului didactic, loan Cerghit releva că prin el „...copilul imaginează, re-joacă o lume reală în scopul de a cunoaște mai bine, de a-și lărgi orizontul de cunoaștere, de a-și forma anumite deprinderi”.

Evoluția Conținutului Jocurilor

Pe măsură ce copilul înaintează în vârstă, conținutul jocurilor se extinde, cuprinzând și relațiile sociale dintre oameni, diferite aspecte din viața adulților. Începând cu vârsta preșcolară, copilul imită în jocurile sale, într-un mod specific, viața și activitatea adulților, cu toate că priceperile și deprinderile lui sunt limitate. Contradicția dintre dorințele copiilor și posibilitățile lor este rezolvată pe calea jocului, jocul fiind forma de activitate prin care copilul își realizează tendințele și dorințele nerealizate încă.

Ilustrație cu copii jucându-se în aer liber

Beneficiile Jocului asupra Dezvoltării

Dezvoltare Fizică

Jocurile, în general, iar cele de mișcare în special, constituie principalul instrument pentru realizarea obiectivelor educației fizice. În timpul jocului, copilul aleargă, sare, se târăște, aceste acțiuni ducând la fortificarea și dezvoltarea organismului. Mișcările cerute în joc creează condiții favorabile pentru desfășurarea optimă a proceselor metabolice, accelerează și intensifică funcțiile aparatelor respirator și circulator. Astfel, jocul este însoțit de o stare de veselie și de bună dispoziție.

Dezvoltare Cognitivă

Prin joc se produc schimbări în conținutul și structura proceselor cognitive; pe de o parte, prin joc copilul dobândește noi cunoștințe despre mediul înconjurător, i se formează diverse acțiuni mintale și repercusiuni importante asupra dezvoltării percepțiilor, memorării, generalizării, abstractizării. Pe de altă parte, jocul favorizează dezvoltarea aptitudinii imaginative a copilului, a capacității de a crea sisteme de imagini generalizate, precum și de a efectua diverse combinații mintale cu imaginile respective.

Jocul este forma de activitate în cadrul căreia se face trecerea, în etape, de la acțiuni practice spre acțiuni mintale. Jocul îi oferă copilului posibilitatea de a reconstrui, de a reproduce într-o formă intuitiv-activă, o serie de acțiuni din realitatea obiectivă. Cu cât preșcolarul este mai mic, cu atât influența jocurilor asupra proceselor sale cognitive este mai mare. Prin joc, copilul vine în contact cu obiectele, învață să perceapă și să observe însușirile acestora.

Schemă care ilustrează legătura dintre joc și dezvoltarea cognitivă

Dezvoltare Emoțională și Socială

În strânsă unitate cu educația fizică și intelectuală, prin joc se realizează și obiectivele educației morale. Prin joc copiii își însușesc nu numai cunoștințe despre obiecte și fenomene din natură, că își formează și reprezentări și noțiuni despre relațiile sociale, trăiesc variate emoții și sentimente morale și își dezvoltă elemente ale calităților de voință și caracter. Reprezentările și noțiunile morale ale copiilor se formează și prin relații de joc.

Pe lângă alte influențe formative, jocul constituie și un mijloc foarte important de educație estetică a preșcolarilor. În timpul jocului se dezvoltă atât emoțiile și sentimentele estetice, cât și gustul pentru frumos. Influența formativă a educației estetice se diferențiază în funcție de natura jocului. În jocurile cu subiecte din basme și povestiri, prin interpretarea diferitelor roluri, copiii trăiesc variate emoții estetice.

Tipuri de Jocuri și Clasificarea Lor

Deși nu s-a reușit o clasificare a jocului unanim acceptată, în literatura de specialitate se disting mai multe categorii:

Jocuri de Creație (Simbolice)

În jocurile de creație sau simbolice, copilul este „autorul jocului”, cel care alege tema și stabilește regulile jocului. În grădiniță, jocul de creație se materializează prin jocul de rol și jocul de construcție. În cadrul jocului de rol, copiii au ocazia de a se transpune în diferite roluri ale persoanelor din societate - mama, tata, copilul, educatoarea, polițistul, pompierul, medicul etc. sau în roluri ale personajelor din povești reale sau imaginare. În ceea ce privește jocurile de construcții, educatoarea oferă copiilor sugestii, teme sau copiii pot opta, liber, vis-à-vis de ceea ce vor să construiască. Toate aceste jocuri de creație contribuie la dezvoltarea creativității copilului sub diverse forme.

Jocuri de Mișcare

Jocurile de mișcare, pornind de la anumite mișcări și anumite reguli, sunt cele care satisfac în cea mai mare măsură nevoia de mișcare, de exteriorizare a copiilor. Aceste jocuri sunt, în general, iubite și dorite de către majoritatea copiilor datorită modului în care se desfășoară, fiind antrenante, distractive, competitive și relaxante. Jocurile de mișcare pornesc de la niște reguli stabilite în prealabil de către conducătorul jocului - educatoarea sau un copil - acestea având rolul de a reglementa desfășurarea jocului, de a preciza mișcările și de a înfrâna acțiuni nepotrivite.

  • Jocuri de mișcare cu subiect: „Să vină, să vină la minge!”, „Lupul și oile”, „Cățelușul ciufulit”, „Păsărică mută-ți cuibul!” etc.
  • Jocuri hazlii: „Cine l-a chemat pe cățel?”
  • Jocuri cu text și cânt: „Animalele la sfat”, „Hai păpușo!”, „Bate vântul frunzele” etc.
  • Jocuri fără subiect: „Cine sare mai departe?”, „Atinge ținta!” etc.

Jocuri Didactice

Jocurile didactice sunt atent gândite de către educatoare, astfel încât să implice prin joc dezvoltarea copilului din punct de vedere socio-emoțional și cognitiv. Acestea constau în îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv, corelarea acestora ducând la obținerea unor rezultate notabile în dezvoltarea psihică a copiilor. Jocul didactic face apel atât la cunoștințele elevilor, cât și la coeziunea grupului, având în vedere comunicarea între elevi, ordinea și disciplina.

Importanța jocului în educația timpurie

Jocul ca Oportunitate de Dezvoltare și Adaptare

Jocul este o activitate conștientă cu un puternic caracter universal și complex, întâlnit la toate vârstele, ce are ca scop dezvoltarea esențială a personalității umane. Jocul oferă copilului posibilitatea de a anticipa și de a exersa în mod fictiv lumea înconjurătoare, satisfăcându-i dorințele și determinându-l să se afirme voluntar și conștient. Gross afirmă că jocul este un „exercițiu pregătitor” pentru viața de adult, prin care copilul se antrenează și se pregătește pentru evenimentele vieții.

Jean Chateau (1967) este de părere că „un copil care nu vrea să se joace este un copil a cărui personalitate nu se afirmă, care se mulțumește să fie mic și slab, o ființă fără mândrie, o ființă fără viitor”. Jocul are și un caracter compensator, creând soluții pentru rezolvarea conflictelor, asigurând dimensiunea ludică prin eliberarea stresului, a oboselii sau a plictiselii.

Deoarece omul nu poate trăi fără a socializa, jocul devine un agent important de socializare, oferindu-i copilului posibilitatea de a iniția discuții, de a-și dezvolta capacitatea de comunicare cu ceilalți. Prin cooperare, copiii își modelează comportamentul în raport cu ceilalți, se completează și se corectează în diverse situații. Jocurile colective au o influență puternică și oferă spirit de disciplină în realizarea sarcinilor.

Aspecte Negative și Provocări în Jocul Contemporan

Un aspect negativ din perspectiva evoluției jocului este că astăzi, uneori, este preferat jocul pasiv (de ex. statul în fața televizorului sau jocul la calculator) în detrimentul jocurilor active. Producția industrială a jucăriilor vizează stimularea imaginației la copil, dar nu proiectează doar jucării cu destinație explicită sau cu unică funcționalitate. Au fost inventate păpuși demontabile cărora li se pot face toalete diferite sau li se pot asambla diverse piese.

Clasificarea jucăriilor zilelor noastre este foarte greu de realizat. După E. A. Atkin, există „jucării originare” care, în forme diferite, există în întreaga istorie a copilăriei, precum:

  • Jucării sonore: moriști, zbârnâitori, clopoței, zdrăngănitori etc.
  • Jucării dinamice: zmeul, sfârleaza, mingea, cercul etc.
  • Jucării arme: arc, săgeată, bumerang, pușcă, pistol, tanc etc.
  • Frânghia sau, mai nou, balonul lunguieț, din care se fac figurine mai mult sau mai puțin complicate.

Jucăria este, pentru activitatea ludică din grădinița de copii, un mijloc didactic. De aceea, este necesar să se sublinieze că alegerea „materialelor de joc” trebuie să țină cont de specificul vârstei și de obiectivele educaționale.

În ciuda numeroaselor sale beneficii, statisticile arată că timpul în care copiii ajung să se joace a scăzut mult în ultimii ani. Programul încărcat al fiecărei familii, mai puține locuri de joacă afară, creșterea utilizării telefoanelor și a timpului petrecut în fața ecranului sunt printre principalele motive.

Imagine comparativă: jocuri tradiționale vs. jocuri digitale

tags: #caracteristicile #joccului #la #sugar