Această publicație este adresată părinților și viitorilor părinți în ceea ce privește dezvoltarea motrică normală a bebelușilor și a copiilor mici. Atrage atenția asupra acelor semne îngrijorătoare care pot împiedica dezvoltarea motrică normală. Replici de genul: “lasă că își revine odată cu vârsta”, sau “este leneș/ gras și de aceea nu face o mișcare sau alta” sunt greșite fundamental, deoarece încă din primele zile, săptămâni sau luni de viață, bebelușii își pot pierde posibilități fantastice de recuperare.
Dezvoltarea Motrică: Etape Cheie în Primul An de Viață
Primul an din viața unui copil este o perioadă crucială pentru dezvoltarea creierului, a corpului și a metabolismului. Indiciile că un bebeluș se dezvoltă normal din toate punctele de vedere sunt împărțite pe patru etape de vârstă: de la 0 la 3 luni, de la 4 la 6 luni, de la 7 la 9 luni și de la 10 la 12 luni. În primul an de viață, bebelușii învață cele mai multe lucruri, iar specialiștii sunt de părere că întârzierile de dezvoltare care sunt observate acum au cele mai mari șanse să fie îndreptate. Chiar și așa, trebuie să știm că dezvoltarea oricărui copil se face în strânsă legătură cu dezvoltarea sistemului nervos, dar depinde atât de factorul genetic, cât și de mediul social în care crește (un copil stimulat, ajutat să învețe, să descopere, iubit, va avea mereu o dezvoltare mai bună decât unul care este lipsit de ajutor).
De aceea, dacă bebelușul nu se înscrie în reperele vârstei lui „ca la carte“, nu înseamnă că acesta este un semnal de alarmă și trebuie să fugim la medic. Și, totuși, care sunt acele semne de alarmă care ne spun că ceva nu este în regulă în dezvoltarea bebelușului?
Dezvoltarea de la Naștere la 3 Luni: O Prelungire a Perioadei Intrautere
În primele zile de viață, bebelușul își păstrează încă poziția flexată pe care a avut-o în burtica mamei, ceea ce este normal. Doarme mult și se trezește doar pentru a mânca. Uneori, adoarme și în timpul mesei. Mișcările lui sunt necoordonate, involuntare, bebelușul mișcându-se spre stimuli cu tot corpul. Pus pe burtă, își menține capul ridicat, sprijinindu-se pe antebrațe. Deși doar câteva secunde, această abilitate va crește. După primele 4 săptămâni, te poate privi în ochi. Se numește contact vizual.
Repere Normale de Dezvoltare (0-3 luni)
- Menține capul ridicat în poziția pe burtică, sprijinindu-se pe antebrațe.
- Începe să facă contact vizual după primele 4 săptămâni.
- Mișcări necoordonate, involuntare.
- Membrele în flexie și palmele închise în pumn.
Semne de Alarmă (0-3 luni)
Anumite întârzieri în dezvoltare ar trebui să ne trimită la medic, dacă nu au fost observate deja de neonatolog ori de medicul de familie. Iată ce semne ar trebui să ne trimită spre doctor dacă nu apar până la vârsta de 3 luni:
- Bebelușul nu-și poate susține capul ridicat sau o face cu greutate.
- Piciorușele lui sunt încordate și le mișcă foarte puțin.
- Pumnișorii bebelușului sunt încă strânși, iar mânuțele le mișcă foarte puțin.
- Când stă pe spate, nu ridică nici brațele, nici picioarele.
- Nu urmărește cu privirea, nu poate susține un contact vizual.
- Își ține capul întors spre dreapta sau spre stânga oricum ar fi ținut, chiar și la sân (torticolis).
Torticolisul este o afecțiune care implică scurtarea musculaturii gâtului, determinând bebelușul să mențină capul înclinat într-o direcție și rotat în direcția opusă. Se clasifică în: congenital (fiind prezent de la naștere) și postural (dobândit după naștere). De cele mai multe ori, poziționările prelungite pe o singură parte sau prezența plagiocefaliei (cap aplatizat) determină apariția acestuia. Este de reținut că torticolisul poate determina apariția plagiocefaliei, dar și invers. Când această contractură musculară este prezentă, bebelușului îi va fi greu să își întoarcă activ capul spre partea unde mușchiul SCM (sternocleidomastoidian) este scurtat. Nu trebuie confundat cu posibilitățile reduse ale nou-născutului de a-și menține capul pe mijloc, putând, totuși, să își întoarcă liber capul în ambele direcții.
Este de preferat ca, în situația în care bebelușul este diagnosticat cu torticolis, kinetoterapia să înceapă cât mai devreme posibil. Specialiștii spun că în această perioadă (6-8 săptămâni) se recomandă efectuarea consultului ortopedic și a ecografiei de șold pentru depistarea precoce a unei eventuale displazii de șold.
Dezvoltarea de la 4 la 6 Luni: Perioada Mișcărilor Diferențiate
Între 4-6 luni, un bebeluș se va ridica de pe spate prin lateral, sprijinindu-se pe palme. Cele mai importante momente ale acestei perioade sunt antrenamentul pentru poziția în șezut și diversificarea alimentației. Este de preferat ca bebelușul să ajungă singur în poziția așezat, fără a fi poziționat între perne. El se va ridica de pe spate prin lateral și își va sprijini corpul pe palme. Repetând această mișcare, el va ajunge să îndrepte spatele, căzând des într-o parte sau alta în căutarea echilibrului.
Repere Normale de Dezvoltare (4-6 luni)
- Se ridică de pe spate prin lateral, sprijinindu-se pe palme.
- Antrenament pentru poziția în șezut.
- Începe diversificarea alimentației.
- Poate să se rostogolească de pe spate pe burtică.
- Începe să prindă obiecte.
Semne de Alarmă (4-6 luni)
Dacă până la această vârstă nu apar achizițiile pe care ar fi trebuit să le facă în etapa precedentă, acesta este, în sine, un semnal de alarmă. Semnele de întârziere în dezvoltarea neuromotorie ale acestei perioade sunt:
- Nu fixează și nu poate urmări cu privirea o jucărie.
- Nu întoarce capul după sunete.
- Nu râde și nu gângurește.
- Are dificultăți în a-și ține capul ridicat.
- Nu întinde mâna după jucăriile aflate aproape de el.
- Nu se rostogolește de pe spate pe burtică.
- Își mișcă puțin sau foarte puțin mâinile și piciorușele.
- Este deseori iritat și plânge mult.
Dacă până la începutul lunii a șasea nu inițiază rostogolirea, dacă nu reușește să prindă obiecte și asimetriile persistă (capul întors într-o singură parte) - acestea ar fi semnele de îngrijorare pe care ar trebui să le verificăm la un specialist. Rostogolirea, spre exemplu, de pe spate pe burtică îl ajută pe copil să-și dezvolte mișcarea de masticație. Așa se dezvoltă musculatura masticației!
Suprastimularea și lipsa stimulării pot fi factori la fel de nocivi în această perioadă. Suprastimularea la această vârstă este legată strict de expunerea la TV, tabletă, telefon, ceea ce duce la o slabă dezvoltare a creierului, aceasta fiind vârsta când un bebeluș are nevoie să descopere folosind toate cele 5 simțuri - văz, auz, simț, miros, gust. Lipsa stimulării este atunci când, pentru a se ocupa de alte treburi, părinții îl lasă pe bebeluș să petreacă prea mult timp într-un dispozitiv gen scoică, leagăn, care nu vor face decât să-i limiteze mișcările și, implicit, dezvoltarea motorie.
Dezvoltarea de la 7 la 9 Luni: De la Mișcări Grosiere, la Mișcări de Finețe
Mai independent în mișcări, bebelușul capătă o mai mare posibilitate de mișcare. Mișcările grosiere, în care sunt implicate grupele de mușchi necesare în mișcarea brațelor, a picioarelor, a capului și a trunchiului, sunt completate de acum de mișcările fine, de precizie, realizate cu ajutorul mușchilor mici de la nivelul mâinilor. Apucarea bucăților mici, folosind degetul mare și pe cel arătător, reprezintă cea mai importantă achiziție a perioadei.
Repere Normale de Dezvoltare (7-9 luni)
- Se poate târî și merge în patru labe.
- Stă singur în funduleț.
- Transferă jucăriile dintr-o mână în cealaltă.
- Apucă obiecte mici folosind degetul mare și arătătorul (pensă).
- Începe să se deplaseze pentru a explora mediul.
Semne de Alarmă (7-9 luni)
Nu vă îngrijorați dacă copilașul nu are toate aceste achiziții și nu comparați cu alți copii, deoarece fiecare are ritmul său de dezvoltare; sunt copii care nu vor merge de-a bușilea, ci se vor ridica direct în picioare fără a exista vreo problemă în acest sens. Totuși, conform specialiștilor, următoarele semne reprezintă întârzieri în dezvoltarea bebelușilor în perioada 7-9 luni:
- Folosește predominant doar un picioruș.
- Nu poate să stea în funduleț.
- Nu transferă jucăriile dintr-o mână în cealaltă.
- Nu se deplasează pentru a explora mediul atunci când este așezat pe podea.
- Se sperie de sunetele de zi cu zi.
- Nu pare interesat de interacțiunea cu ceilalți.
- Nu menține contactul vizual în timpul interacțiunii.
- Nu răspunde la sunete sau voci.
Un joc simplu care îl va ajuta să-și îmbunătățească echilibrul și tonusul muscular: pune bebelușul în funduleț pe o masă. Așază-te în spatele lui, susținându-l de la nivelul bazinului. Dezechilibrați-l stânga-dreapta, încât bebelușul să fie nevoit să-și folosească mânuțele pentru a se sprijini. Apoi ajutați-l să revină în poziția inițială. Jucați timp de 3-5 minute acest joc, de câteva ori pe zi.
Copilul trebuie sprijinit să descopere mișcările pe care nu le face încă și ajutat să facă singur, spun specialiștii. Efectuarea unor exerciții de tonifiere a musculaturii împreună cu un kinetoterapeut ar putea fi în beneficiul amândurora, și copil, și părinte. Un specialist poate explica mișcările de care are nevoie bebelușul pentru stimularea ridicării de pe spate în șezut singur-singurel.
Dezvoltarea de la 10 la 12 Luni: Pregătirea Mersului Independent
Toți bebelușii de 9 luni trebuie să fie capabili să stea în funduleț nesusținuți. Dacă nu se întâmplă acest lucru, atunci trebuie să consultați un medic pediatru pentru o evaluare complexă și, eventual, un consult neurologic dacă acesta se impune. Aceasta este perioada când, unii dintre bebeluși, mai sprinteni, se ridică singuri, ținându-se de mobilă.
Repere Normale de Dezvoltare (10-12 luni)
- Stă în șezut nesusținut.
- Se ridică în picioare sprijinindu-se de mobilă.
- Poate merge de-a bușilea sau în patru labe.
- Unii fac primii pași cu sprijin.
- Arată cu degetul spre obiecte.
- Spune primele cuvinte (mama, tata, papa).
Semne de Alarmă (10-12 luni)
Următoarele semne în comportamentul bebelușului tău ar trebui să te determine să ceri părerea unui specialist, medicului pediatru sau unui kinetoterapeut:
- Nu poate sta încă în șezut.
- Nu inițiază ridicarea în picioare.
- Încă are un control slab al capului când stă în poziție verticală.
- Nu reacționează când este strigat.
- Nu arată părți importante ale corpului, nu face „pa“, nu aplaudă și nu spune mama, tata, papa.
- Respinge alimentele solide, preferând doar laptele.
- Nu prezintă interes pentru jucării sau le manevrează cu dificultate.
Când vine vorba de dezvoltarea armonioasă a copiilor, părinții sunt cel mai adesea îngrijorați de asimetriile cutiei craniene (plagiocefalie) sau ale gâtului și trunchiului, de malpozițiile piciorușelor (Talus valgus, Metatarsus adductus), de întârzierile în dezvoltarea neuro-psiho-motorie, de tonusul muscular scăzut (hipotonie) sau, din contră, de tonusul muscular crescut (hipertonie).
Ce Înseamnă Când Bebelușii Aruncă Lucruri?
Dacă ai căutat pe Google de ce aruncă bebelușii lucruri în timp ce ai ridicat aceeași linguriță pentru a 47-a oară, ești în companie bună. De cele mai multe ori, este vorba despre învățare. Bebelușii aruncă pentru a testa cauza și efectul, pentru a explora texturile și sunetele, și pentru a comunica atunci când cuvintele încă nu sunt disponibile.
De ce Aruncă Bebelușii?
- Învățarea Cauză-Efect: Un motiv important pentru care bebelușii aruncă lucruri este simplu: le plac rezultatele. Dacă scapi o jucărie, produce un sunet. Dacă arunci un biscuțel, tu apari ca prin magie. Aceasta este învățarea cauzei și efectului în timp real. Spre sfârșitul primei copilării, mulți bebeluși pot transfera obiecte dintr-o mână în cealaltă și le pot lăsa intenționat, ceea ce face ca „aruncatul jucăriilor” să pară o superputere.
- Explorarea Senzorială și Comunicare (Mâncarea): Aruncatul mâncării de către bebeluși ține adesea mai mult de senzație, nu de lipsă de respect. Fructele de pădure umede pocnesc. Gustările crocante sar. Sosul alunecă. E ca un mic laborator de știință. Alteori, aruncatul mâncării de către bebeluș este o formă de comunicare: „Am terminat”, „Nu-mi place”, „Sunt copleșit(ă)” sau „Vreau să mă privești”.
- Curiozitate și Dorința de Atenție: Unii părinți jură că e pură curiozitate, alții simt că este dorință de atenție.
- Frustrare: Dacă nu pot face o jucărie să funcționeze, nu pot ajunge la tine sau nu sunt confortabili, aruncatul este cea mai rapidă resetare.
Când te confrunți cu de ce bebelușii aruncă lucruri, scopul tău nu este să „câștigi”. Scopul este să înveți.
Strategii pentru Părinți
- Pentru Mese: Pregătește din timp curățenia: un covoraș, un șervețel și o încheiere calmă. Aruncatul mâncării de către bebeluș poate însemna „am terminat”, „prea mult” sau „textura aceasta e ciudată”. Spune regula, ia obiectul la nevoie și redirecționează către un joc de aruncat sigur.
- Jocuri de Aruncat Sigure: Dacă bebelușul tău se află într-o etapă în care „aruncă și privește”, poate fi de ajutor să oferi obiecte sigure și rutine previzibile în timpul jocului și al hrănirii. Un prosop de bucătărie foarte absorbant este de mare folos.
Nu. Dacă te grăbești, se poate transforma într-un joc de „părintele aduce înapoi”.
Importanța Tummy Time
Tummy time este acel timp pe care bebelușul îl petrece pe burtică atunci când este treaz. În primele luni de viață este important ca în această perioadă să fie supravegheat de un adult de încredere. Tummy time se recomandă să fie început încă din prima săptămână de viață, prin sesiuni scurte de 3-5 minute în care bebelușul să fie poziționat pe burtică de mai multe ori pe zi.
Alegeți o perioadă în care bebelușul este în toane bune, relativ odihnit și hrănit (deși e bine ca după masă să îi dați un răgaz în care poate fi ținut la verticală). Un motiv destul de frecvent pentru care părinții evită tummy time este aparentul disconfort al bebelușului, care se soldează mai mereu cu plâns. Chiar dacă ne doare să îi vedem cum plâng, rațiunea și discernământul trebuie să câștige, însă asta nu înseamnă că îi punem pe burtă și îi lăsăm să urle până se face vânăt. Chiar vă încurajez să găsiți acel echilibru între a-l ține suficient de mult încât să devină rezilient cu blândețe, dar a opri exercițiul înainte ca acesta să devină un chin și bebelușul să asocieze tummy time cu ceva neplăcut.
Cum să Practici Tummy Time
- Primele Săptămâni: Puneți bebelușul pe pieptul vostru în timp ce voi stați fie întinși complet, fie la un unghi de 30⁰. Vorbiți-i blând, mângâiați-l, ca să vă simtă aproape și să audă o voce familiară.
- Suport: Puneți un sul (un prosop rulat) sub axilele bebelușului, pentru că îl ajută să își susțină capul.
- Suprafața: Așezați bebelușul pe o salteluță de joacă, fie pe pat, însă pe măsură ce crește e bine să vă mutați pe jos, dacă vă permite locația.
- Stimulare: Dacă vedeți că începe să se agite și pare să devină inconfortabil, puteți încerca să îi distrageți atenția, schimbând tonul vocii. Pe măsură ce crește, plasați în fața lui obiecte tot mai interesante. Pentru a-l stimula să întindă mâna după obiecte, puteți să îi atârnați anumite jucării sau alte lucruri interesante (de exp, o eșarfă colorată) după care el să se întindă.
Când bebelușul va ajunge să meargă de-a bușilea (în jurul vârstei de 8 luni), nevoia de tummy time va scădea considerabil, practic și-a atins scopul.
Dezvoltarea la Vârsta de 1 An
La 1 an, copiii demonstrează anumite abilități fizice și mentale. Aceste abilități se numesc repere de dezvoltare. La vârsta de 1 an, copiii sunt mari plimbăreți. Cei mai mulți merg, sprijinindu-se de ceva sau de cineva. Mulți stau în picioare singuri, fără să se țină de nimic, iar câțiva chiar merg deja, fără niciun ajutor. Cu toate acestea, un număr considerabil de copilași de 12 luni nu se grăbesc să facă primii pași, preferând să meargă în continuare de-a bușilea. Nu e absolut nicio problemă, dacă un bebe la 1 an nu merge încă. Are timp să recupereze. Indiferent cum se deplasează bebe la 1 an, cu siguranță nu stă locului!
Abilități Cognitive și de Comunicare la 1 An
Când vine vorba despre dezvoltarea cognitivă, bebe la 1 an are privirea ageră și devine foarte curios. În a 12-a lună de viață, micuții au vederea mai clară ca niciodată și sunt capabili să identifice o față cunoscută de la 6 metri distanță. Este posibil să observați că și coordonarea mână-ochi se îmbunătățește. De asemenea, bebe la 1 an are capacitatea de a se concentra asupra detaliilor mici.
În ceea ce privește comunicarea, veți observa cât de multe lucruri poate transmite bebe la 1 an fără să rostească mai mult de unul până la cinci cuvinte recognoscibile. Va trage în bucătărie, atunci când vrea să bea ceva, arată cu degetul spre jucăria pe care o vrea de pe raft, maraie sau dă din cap ca răspuns la întrebări și va împinge picioarele spre ușă, atunci când vrea să se joace afară.
Somnul și Alimentația la 1 An
Pentru o dezvoltare armonioasă, bebe la 1 an trebuie să doarmă 11-14 ore pe zi. Aceasta este durata recomandată de experții Fundației Americane pentru Somn. E important de menționat că bebe la 1 an încă mai poate avea nevoie de două reprize de somn în timpul zilei, cu o durată totală de 2-3 ore. Unii prichindei însă pot face trecerea la o singură pauză de somn diurn. Ghidați-vă după semnele pe care le transmite copilul, urmăriți-i starea de spirit și nivelul de energie.
Deoarece i s-au îmbunătățit considerabil abilitățile motorii, bebe la 1 an poate manipula mai ușor bucățile mici de mâncare. În plus, devine mai priceput și în a duce o lingură la gură. Drept urmare, nu doar că va mânca mai bine, dar va da pe jos mai puțin. La vârsta de 1 an, alimentele solide încep să devină sursa principală de nutriție, iar masa cu alimente solide ar trebui să fie oferită, în mod ideal, înainte de orice masă cu lapte. Bebe la 1 an ar trebui să mănânce trei mese de hrană solidă în fiecare zi. Legat de mesele de lapte, acestea pot varia ca număr, de la două în sus.
Când să Soliciti Ajutor Medical la 1 An
Este firesc să existe diferențe între copii și ritmul lor de dezvoltare. Totuși, dacă bebe la 1 an nu poate sta în picioare fără ajutor, nu poate să apuce obiecte sau să arunce obiecte, e cazul să vă puneți întrebări suplimentare și să anunțați medicul pediatru. Alte motive întemeiate de îngrijorare sunt lipsa reacției când este strigat pe nume, lipsa gangurelilor și a interesului de a învăța cuvinte simple, lipsa gesturilor de tipul salutului cu mâna sau scuturarea capului, în semn de refuz.
Solicitați ajutor medical de urgență în cazurile în care copilul prezintă o simptomatologie gravă: are febră înaltă, este letargic, are buze învinețite, nu a făcut pipi de mult timp, vomită în jet. În general, la această vârstă, orice semn de boală, fie că vorbim de o infecție respiratorie sau de altă natură, fie că vorbim de o alergie, trebuie raportat medicului.