Urmări psihologice ale avortului

Avortul, indiferent de motivele pentru care este practicat, are implicații profunde asupra stării psihice a femeilor. Aceste consecințe pot varia de la tulburări emoționale ușoare până la afecțiuni psihice severe, inclusiv sindromul de stres posttraumatic și depresie.

Complicații fizice și medicale ale avortului

Pe lângă impactul psihologic, avortul poate fi asociat cu o serie de complicații fizice și medicale:

• Hemoragie uterină: Pierderea de sânge poate varia de la 100 la 1000 ml.
• Perforația uterină: O complicație rară, dar periculoasă, ce poate apărea în timpul procedurilor chirurgicale precum histerometria, dilatarea sau chiuretajul.
• Leziunea colului uterin: Frecventă în timpul chiuretajului, poate fi o complicație serioasă.
• Embolism letal: Risc de trombi sanguini, aer sau lichid amniotic care ajung în circulația sanguină.
• Infecții: Adesea asociate cu retenția de țesuturi fetale, avortul infectat poate evolua spre avort septic sau toxico-septic, cu potențial fatal.
• Sângerări vaginale: Apariția sângerărilor este normală, dar sângerările abundente pot indica perforarea uterină sau a colului uterin, necesitând transfuzie de sânge.
• Complicații ale anesteziei: În cazuri excepționale, anestezia poate provoca infarct miocardic sau convulsii, cu risc vital.
• Transmiterea infecțiilor: Instrumentarul nesterilizat poate duce la infecții grave, precum sepsisul.
• Efecte secundare pe termen lung: Imposibilitatea de a concepe, creșterea riscului de cancer mamar (riscul se dublează după un singur avort și crește proporțional cu numărul acestora), dereglări hormonale, leziuni cervicale.
• Lacerarea cervicală: Aproximativ 1% dintre avorturile din primul trimestru pot cauza leziuni cervicale care necesită sutură și pot duce la complicații în sarcini ulterioare (incompetență cervicală, naștere prematură).
• Sarcina ectopică: Avorturile multiple cresc semnificativ riscul de sarcină extrauterină, care poate duce la infertilitate și pune viața în pericol.
• Dezvoltarea anormală a placentei: Deteriorarea uterină poate crește riscul de deces perinatal, sângerări abundente la naștere și malformații congenitale.
• Boala inflamatorie pelvină (BIP): Poate pune viața în pericol și crește riscul de infertilitate și sarcini ectopice.
• Endometrita: Inflamația mucoasei uterine, mai frecventă la adolescente, cu un risc crescut de apariție după avort.
• Malformații congenitale: Leziunile cervicale și uterine asociate avortului cresc riscul de naștere prematură și dezvoltare anormală a placentei, cauze ale malformațiilor la nou-născuți.
• Complicații imediate: 10% dintre femeile operate prezintă complicații imediate, 2% dintre acestea fiind deosebit de grave.

Urmări psihologice ale avortului

Impactul psihologic al avortului este complex și se manifestă prin diverse simptome și tulburări:

Sindromul de stres posttraumatic (PTSD)

Avortul poate declanșa o reacție de stres posttraumatic, caracterizată prin:

• Renașterea evenimentului traumatic: Amintiri invazive, "flashback"-uri, vise sau coșmaruri legate de avort.
• Anestezie psihică și detașare emoțională: Sentiment de amorțeală emoțională, insensibilitate față de mediul înconjurător și detașare de ceilalți.
• Evitarea situațiilor declanșatoare: Tendința de a evita activități sau locuri care ar putea reaminti de traumatism.
• Simptome asociate: Insomnie, anxietate, depresie, idei suicidare.

Perioada de latență între traumatism și apariția tulburării poate varia de la săptămâni la luni, iar evoluția este adesea fluctuantă, cu tendința spre vindecare în majoritatea cazurilor.

Depresia și tulburările anxioase

Depresia este una dintre cele mai frecvente consecințe psihologice ale avortului, manifestându-se prin:

• Sentiment de inutilitate și incapacitatea de a se bucura de viață.
• Framântări legate de moralitatea și corectitudinea deciziei.
• Scăderea stimei de sine și sentimentul de inhibiție.
• Anxietate, coșmaruri, vise legate de copii.
• Izolare socială și distanțare de prieteni și familie.
• Tulburări de alimentație și de somn.
• Gânduri suicidare.
• Hiperagitație, indiferență, apatie, crize de plâns.
• Promiscuitate sexuală, relații abuzive.
• Neîncredere în bărbați.

Sentimentul de vinovăție și remușcări

Multe femei resimt un acut sentiment de vinovăție, considerând că evenimentele negative ulterioare sunt o consecință directă a avortului. Aceste sentimente pot persista ani de zile și pot fi exacerbate de comparații cu prietenii care au familii sau de nașterea unui copil cu probleme.

Sindromul "aniversării"

Unele femei experimentează o deteriorare a stării emoționale în perioada aniversării avortului sau a datei la care copilul ar fi trebuit să se nască, marcând o luptă continuă cu pierderea.

Impactul asupra vieții sexuale

Frica de a rămâne din nou însărcinată și de a retrăi drama avortului poate duce la respingerea contactelor intime, fie conștient, fie inconștient.

Alte manifestări psihologice

• Șoc și negare: Reacții inițiale de apărare a psihicului în fața traumei.
• Furie: Expresia frustrării și a sentimentului de nedreptate ("De ce mie?").
• Tristețe și dezamăgire: Sentimentul pierderii oportunității de a da naștere unui copil viu.
• Frică: Teama de consecințe, de o nouă sarcină sau de judecata celorlalți.
• Neajutorare și singurătate: Sentimentul de a fi singură și neputincioasă în fața durerii.
• Pierderea identității: Pierderea conceptului de "mamă" și confruntarea cu o nouă realitate.
• Dezamăgiri ale concepției despre viață și moarte: Reflecții profunde asupra sensului vieții.

Perspectiva medicală și psihologică

Studiile recente subliniază importanța abordării psihologice a femeilor care suferă un avort. Un studiu publicat în Psychiatry and Clinical Neurosciences a analizat 19 cazuri, comparând efectele avortului cu cele ale aducerii pe lume a unui copil. Rezultatele indică faptul că avortul poate duce la depresie, tulburări anxioase și stres posttraumatic.

Un studiu realizat pe 60 de femei, dintre care jumătate au solicitat avort și jumătate au pierdut sarcina din alte cauze, a evidențiat diferențe semnificative în ceea ce privește distresul emoțional și durerea legată de pierdere. Femeile care au pierdut sarcina au prezentat niveluri mai ridicate de distres și durere, în timp ce femeile care au solicitat avortul au raportat mai frecvent sentimente de evitare, culpă și rușine.

În ciuda unor opinii care contestă existența "sindromului post-avort", cercetări mai noi, inclusiv un studiu sistematic al Academy of Medical Royal Colleges din Anglia, au analizat rezultatele pe termen lung ale avorturilor induse asupra sănătății mintale. Aceste studii sugerează că experiențele femeilor care fac avort sunt diverse și depind de contextul socio-economic, religios și cultural.

Din punct de vedere medical, se recomandă consilierea psihologică înainte și după avort. Proiecte legislative propun obligativitatea participării la ședințe de consiliere și o perioadă de reflecție de 5 zile înainte de intervenție.

Urmări asupra familiei și societății

Complicațiile fizice și psihice ale avortului la părinți pot duce la dereglări ale relațiilor familiale. La nivel societal, avortul, prin reducerea natalității și impactul asupra sănătății indivizilor, are consecințe semnificative.

Unii autori au denumit "sindromul supraviețuitorului" afecțiunile nervoase sau psihice ale copiilor născuți în familii unde au avut loc avorturi, aceștia simțindu-se vinovați pentru supraviețuirea lor în detrimentul fraților.

Perspectiva religioasă și legală

Din punct de vedere religios, Scripturile nu condamnă explicit avortul, dar consideră fetusul ca având valoare, a cărei importanță crește pe parcursul sarcinii. În România, avortul este permis până la 12 săptămâni, iar Biserica Ortodoxă recunoaște prioritatea vieții mamei în cazuri de pericol real.

Legislația privind avortul variază de la o țară la alta. În România, se discută despre introducerea unor măsuri de consiliere obligatorie și perioade de reflecție înainte de avort.

Este important de menționat că, în ciuda unor studii care asociază avortul cu riscuri pentru sănătatea mintală, alte cercetări, inclusiv cele ale Organizației Mondiale a Sănătății și studii internaționale extinse, nu au găsit dovezi științifice solide care să susțină existența unui "sindrom post-avort" universal sau o legătură directă între avort și cancerul de sân.

tags: #avortul #urmari #psihologice