Concediul și indemnizația de creștere a copilului reprezintă un set de drepturi acordate părinților naturali, adoptivi sau tutorilor legali, cu condiția ca aceștia să fi realizat venituri impozabile timp de cel puțin 12 luni în cei doi ani anteriori nașterii copilului, preluării tutelei sau adopției. Drepturile aferente sunt reglementate de Ordonanța de Urgență nr. 111/2010 și de acte normative ulterioare, care stabilesc condițiile de acordare, durata concediului și măsurile de protecție socială pentru părinți.
Legislația abordează specific situațiile în care se nasc doi sau mai mulți copii, precum și cazurile în care părinții intră succesiv în concediu pentru mai mulți copii, oferind protecție suplimentară. Astfel, atunci când se naște al doilea copil, iar părintele se află deja sau a fost recent în concediu de creștere, indemnizația poate fi menținută la nivelul celei anterioare, dacă sunt respectate termenele legale.
Concediul Prenatal
Concediul prenatal reprezintă perioada de concediu medical acordată înainte de nașterea copilului, fiind opțional. Mamele pot începe concediul prenatal, în general, în jurul săptămânii 28 de sarcină. Totuși, medicul poate recomanda intrarea mai devreme sau mai târziu, în funcție de evoluția sarcinii.
Acest tip de concediu este reglementat prin lege și are rolul de a proteja sănătatea mamei și a copilului, asigurând o perioadă de recuperare și pregătire pentru naștere. Durata concediului prenatal, în România, poate începe cu 63 de zile înainte de data estimată a nașterii.
Concediul prenatal este considerat prima parte a concediului de maternitate și are scopul de a-i oferi viitoarei mame timpul necesar pentru a se pregăti de venirea bebelușului și a se odihni în ultimele săptămâni de sarcină. Momentul ideal pentru a începe concediul prenatal este, de regulă, în a șaptea lună de sarcină, mai exact de la 28 de săptămâni, oferind posibilitatea de a intra în concediu cu 63 de zile calendaristice înainte de data estimată a nașterii.
Este important de reținut că momentul exact în care se poate intra în concediul prenatal poate varia ușor, în funcție de recomandările medicului și de starea de sănătate a gravidei. Unele femei preferă să înceapă concediul mai devreme, în timp ce altele aleg să continue să lucreze până aproape de termen.
Pe lângă importanța legată de sănătatea fizică, concediul prenatal are și un rol psihologic semnificativ, contribuind la reducerea stresului și la pregătirea mamei pentru nașterea unui copil. Pentru a beneficia de concediu prenatal, angajata trebuie să fie înscrisă într-un sistem de asigurări sociale și să prezinte un certificat medical care confirmă sarcina.
În România, femeile însărcinate au dreptul la concediu pentru sarcină și lăuzie pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizația de maternitate. Concediul pentru sarcină (prenatal) se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naștere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naștere. Cele două concedii se pot compensa între ele, dar durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie trebuie să fie de 42 de zile calendaristice.
În cazul în care sarcina este mult mai avansată sau apar complicații, angajata poate solicita concediul prenatal mai devreme, dar trebuie să obțină acordul medicului specialist, care va emite un aviz în acest sens. De asemenea, concediul prenatal poate fi solicitat și în caz de complicații în timpul sarcinii, cum ar fi afecțiuni care impun repaus la pat sau tratamente specifice.

Concediul de Maternitate
Concediul de maternitate se întinde pe o perioadă totală de 126 de zile calendaristice. Din acestea, cel puțin 42 de zile trebuie luate postnatal (după naștere), iar restul de zile până la 126 se pot acorda în perioada prenatală (înainte de naștere). Acest beneficiu poate fi aprobat doar la recomandarea medicului.
În conformitate cu legislația, durata totală a concediului de maternitate (prenatal și postnatal) este de 126 de zile calendaristice. Această perioadă este împărțită, în general, astfel: 63 de zile pentru concediul prenatal (înainte de data nașterii) și 63 de zile pentru concediul postnatal (după naștere). Totuși, legislația oferă flexibilitate în modul de utilizare a zilelor de concediu prenatal, permițând:
- Utilizarea tuturor celor 63 de zile înainte de naștere.
- Începerea concediului prenatal mai târziu și transferarea zilelor rămase către perioada concediului postnatal.
- Renunțarea completă la concediul prenatal și utilizarea tuturor celor 126 de zile după naștere.
O condiție importantă este ca durata minimă obligatorie a concediului postnatal să fie de cel puțin 42 de zile calendaristice. Această flexibilitate permite ajustarea perioadei de concediu în funcție de nevoile personale și de starea de sănătate, asigurând protecția necesară mamei și copilului în perioada critică de după naștere.
Concediul de maternitate este reglementat de Ordonanța de urgență nr. 158/2005, care stabilește că asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină și lăuzie pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, beneficiind de indemnizație de maternitate. Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naștere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naștere. Aceste perioade se pot compensa.
De drepturile prevăzute beneficiază și femeile care nu se mai află, din motive neimputabile lor, în una dintre situațiile prevăzute de lege, dacă nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calității de asigurat. Faptul că pierderea calității de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauză se dovedește cu acte oficiale. În situația copilului născut mort sau în situația în care acesta moare în perioada concediului de lăuzie, indemnizația de maternitate se acordă pe toată durata acestui concediu.
Concediul medical pentru maternitate se acordă numai pentru sarcină, și nu pentru afecțiunile care pot interveni pe parcursul sarcinii, fără legătură cu aceasta. Certificatul de concediu medical pentru lăuzie se eliberează de medicul curant obstetrică-ginecologie din unitatea sanitară unde a născut femeia sau de medicul de familie, pentru perioade de cel mult 30/31 de zile calendaristice. Prelungirea concediului medical pentru lăuzie până la durata maximă prevăzută de lege se face de medicul de familie.
În situația în care survine decesul mamei, la naștere sau imediat după aceasta, tatăl beneficiază de restul concediului neefectuat de către mamă, în condițiile Legii concediului paternal nr. 210/1999. Certificatul medical este eliberat de medicul de specialitate obstetrică-ginecologie sau de medicul de familie, după caz.
Indemnizația de Creștere a Copilului și Indemnizația de Maternitate
Indemnizația de creștere a copilului este un beneficiu social acordat integral de statul român, iar în această perioadă, contractul de muncă al părintelui este suspendat. Legea stabilește un plafon minim și unul maxim: indemnizația nu poate fi mai mică decât valoarea obținută prin aplicarea coeficientului de 2,5 la Indicatorul Social de Referință (ISR) și nu poate depăși 8.500 de lei pe lună.
În media lunară folosită pentru calcul intră doar veniturile supuse impozitului pe venit: salarii, venituri din activități independente sau drepturi de autor, conform Codului Fiscal. Indemnizația se suspendă doar dacă părintele obține venituri care depășesc limita prevăzută de lege.
Persoanele care se întorc mai repede la serviciu nu pot fi concediate de angajator pe toată perioada în care beneficiază de stimulentul de inserție. Această măsură reprezintă o motivație pentru proaspeții părinți care doresc să devină activi profesional înainte de finalizarea concediului.
În 2025-2026, în majoritatea județelor există posibilitatea depunerii dosarului online, prin platformele digitale ale DGASPC sau prin sistemele puse la dispoziție de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.
În mod normal, unei persoane care primește indemnizație de creștere a copilului și obține venituri suplimentare în perioada respectivă i se poate suspenda dreptul la acest beneficiu. Totodată, dacă indemnizația calculată pentru al doilea copil este mai mică decât cea obținută în primul, solicitantul are dreptul de a primi aceeași sumă ca în concediul anterior.
Calculul indemnizației pentru concediul prenatal în 2025 se face conform OUG nr. 158/2005, fiind 85% din media veniturilor brute lunare obținute în ultimele 6 luni din cele 12 luni anterioare lunii de începere a concediului. Calculul se bazează pe veniturile pentru care s-au plătit contribuții.
Exemplu de calcul: Dacă media veniturilor brute lunare a fost de 5.000 lei, indemnizația de prenatal se calculează astfel: 5.000 lei x 85% = 4.250 lei. Din această sumă se scade 25% (CAS), rezultând o valoare netă de 3.187,5 lei.
Pentru a putea primi indemnizația de prenatal, trebuie îndeplinite condiții precum:
- Un stagiu de cotizare de cel puțin 6 luni în ultimele 12 luni anterioare datei de începere a concediului.
- Prezentarea unui certificat medical care să ateste sarcina.
- Domiciliul sau reședința pe teritoriul României.
Indemnizația aferentă concediului prenatal este acoperită integral de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Angajatorul plătește indemnizația lunar și ulterior solicită recuperarea sumelor de la Casa de Asigurări de Sănătate.
În cazul persoanelor fizice autorizate (PFA), acestea pot beneficia de indemnizație dacă au încheiat un contract de asigurare cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate. Indemnizația se calculează ca 85% din media veniturilor asigurate în ultimele 6 luni, dar nu poate depăși valoarea a 12 salarii minime brute pe țară.

Acte Necesare și Drepturi/Obligații
Pentru a beneficia de concediul prenatal, sunt necesare următoarele documente:
- Certificat medical eliberat de medicul de familie sau medicul specialist obstetrician-ginecolog, care să ateste starea de sarcină și să recomande acordarea concediului prenatal.
- Cerere adresată angajatorului pentru acordarea concediului prenatal.
- Copie după cartea de identitate.
- Adeverință de la angajator, care să confirme veniturile salariale din ultimele 6 luni din cele 12 luni anterioare datei probabile a nașterii.
După pregătirea actelor, acestea trebuie depuse la angajator cu cel puțin 30 de zile înainte de data estimată pentru începerea concediului. Angajatorul este obligat să aprobe cererea și să transmită documentele către Casa de Asigurări de Sănătate.
În anumite situații speciale, pot fi necesare documente suplimentare, cum ar fi certificatul de încadrare în grad de handicap, documentație medicală suplimentară pentru sarcini cu risc, sau documente care atestă perioadele de asigurare efectuate în străinătate.
Drepturi și Obligații pentru Angajată și Angajator
Angajata însărcinată are obligația de a anunța angajatorul în scris despre sarcină și de a prezenta documentele doveditoare. Pe perioada în care continuă să lucreze, poate beneficia de avantaje suplimentare, precum:
- Program de lucru flexibil sau redus, fără diminuarea salariului.
- Posibilitatea de a lucra de acasă, dacă natura activității permite.
- Pauze suplimentare pentru odihnă sau consultații medicale.
- Adaptarea locului de muncă pentru a evita efortul fizic excesiv.
- Scutirea de la efectuarea orelor suplimentare sau a turelor de noapte.
Angajatorul are obligația legală de a evalua riscurile de la locul de muncă și de a lua măsuri pentru protejarea sănătății angajatei și a fătului. Aceste măsuri pot include:
- Modificarea temporară a sarcinilor de serviciu.
- Transferul temporar pe un alt post de lucru, care nu implică riscuri, cu menținerea salariului.
- Acordarea concediului de risc maternal, în cazul în care nu pot fi asigurate condiții de muncă adecvate.
Numeroase companii oferă beneficii suplimentare voluntare, precum:
- Acces gratuit la servicii de consiliere și suport psihologic.
- Carduri cadou.
- Abonamente la clinici private pentru monitorizarea sarcinii.
- Cursuri de pregătire pentru naștere și îngrijirea nou-născutului.
- Pachete cu produse necesare pentru sarcină și îngrijirea nou-născutului.
Aceste beneficii suplimentare nu pot înlocui drepturile legale, ci vin în completarea acestora.
Ep. 3: Drepturile angajatorilor (Drepturile și obligațiile salariaților/angajatorilor)
Diferența dintre Concediul Prenatal și Concediul de Risc Maternal
În timp ce concediul prenatal se acordă tuturor femeilor însărcinate în ultimele luni de sarcină pentru pregătirea nașterii și odihnă, concediul de risc maternal se acordă doar în situații specifice, când condițiile de muncă pot pune în pericol sănătatea mamei sau a fătului.
Principalele diferențe sunt:
- Scopul și motivul acordării: Prenatal - pregătirea nașterii și odihnă; Risc maternal - protejarea sănătății în condiții de muncă riscante.
- Perioada de acordare: Prenatal - de regulă, începând cu luna a 7-a de sarcină, 63 de zile; Risc maternal - oricând în sarcină, maximum 120 de zile.
- Condiții de eligibilitate: Prenatal - stagiu minim de cotizare de 6 luni; Risc maternal - fără stagiu minim de cotizare.
- Indemnizația acordată: Prenatal - 85% din media veniturilor din ultimele 6 luni; Risc maternal - 75% din media veniturilor din ultimele 10 luni.
- Procedura de obținere: Prenatal - la cererea angajatei, pe baza certificatului medical; Risc maternal - pe baza evaluării riscurilor de către angajator și recomandării medicului de medicină a muncii, doar dacă eliminarea riscurilor nu este posibilă.
Angajatorul are obligația legală de a evalua riscurile la locul de muncă și de a lua măsuri pentru a proteja sănătatea angajatei și a fătului. Aceste măsuri pot include modificarea temporară a sarcinilor, transferul pe un alt post de lucru sau acordarea concediului de risc maternal.
Contractul de muncă rămâne valabil pe durata concediului de maternitate, iar angajatorul nu poate dispune încetarea acestuia sau măsuri unilaterale care ar afecta statutul profesional al angajatei. După finalizarea concediului, angajata are dreptul legal de a reveni în același post sau într-o funcție echivalentă.
Concediul de maternitate este un drept esențial pentru femeile însărcinate, oferind protecție și timp pentru pregătirea nașterii. Este important ca femeile să fie informate despre condițiile și procedurile necesare pentru a beneficia de acest concediu, iar angajatorii să respecte aceste drepturi.
