Adoptarea este o operațiune juridică fundamentală prin care se creează o legătură de filiație între adoptator și adoptat, stabilind astfel noi legături de rudenie între copil și familia adoptatoare. Această procedură, deși complexă, reprezintă o expresie a generozității și solidarității umane, oferind copiilor lipsiți de ocrotire părintească șansa la o viață stabilă și un mediu propice dezvoltării.
Dispoziții generale privind adopția
Adoptarea este reglementată de Codul Civil, care stabilește cadrul legal pentru crearea legăturii de filiație și rudenie. Celeritatea în îndeplinirea actelor procedurale este esențială pentru a asigura bunăstarea copilului. În cazul adopției internaționale, condițiile, procedura și efectele asupra cetățeniei copilului sunt stabilite printr-o lege specială.
Persoanele care pot fi adoptate
În principiu, pot fi adoptate persoanele minore. Cu toate acestea, legea permite adoptarea persoanei care a dobândit capacitate deplină de exercițiu, dacă aceasta a fost crescută de către cel care dorește să o adopte în timpul minorității sale. Adopția fraților, indiferent de sex, de către persoane sau familii diferite este permisă doar dacă servește interesul superior al acestora. Este interzisă adopția între frați.
Persoanele care pot adopta
Anumite categorii de persoane nu pot adopta. Acestea includ persoanele care nu au capacitate deplină de exercițiu, precum și persoanele cu boli psihice și handicap mintal. Adoptatorul trebuie să fie cu cel puțin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul. În cazuri temeinice, instanța de tutelă poate încuviința adopția chiar dacă diferența de vârstă este mai mică de 18 ani, dar nu mai puțin de 16 ani. Îndeplinirea acestor condiții este atestată de autoritățile competente, conform legislației specifice.
Consimțământul la adopție
Consimțământul părinților firești sau, după caz, al tutorelui este esențial pentru adopție. Acesta trebuie dat liber, necondiționat și numai după ce părțile au fost informate corespunzător despre consecințele adopției, inclusiv încetarea legăturilor de rudenie cu familia de origine. Consimțământul poate fi revocat în termen de 30 de zile de la exprimare. În situații excepționale, instanța de tutelă poate trece peste refuzul părinților, dacă acesta este abuziv și adopția este în interesul superior al copilului. Soțul celui care adoptă trebuie, de asemenea, să își dea consimțământul, cu excepția cazului în care lipsa discernământului îi împiedică manifestarea voinței. Consimțământul dat în baza unor promisiuni sau foloase nu este valabil.
Dacă unul dintre părinții firești este necunoscut, mort sau incapabil să își manifeste voința, consimțământul celuilalt părinte este suficient. De asemenea, părinții decăzuți din drepturile părintești sau cărora li s-a interzis exercitarea acestora păstrează dreptul de a consimți la adopția copilului. În cazul în care o persoană căsătorită adoptă un copil, consimțământul soțului este necesar, iar consimțământul părinților firești nu mai este obligatoriu.
Efectele adopției
Adopția produce efecte juridice de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost încuviințată. Prin adopție, se creează drepturi și îndatoriri între adoptat și adoptator, similare celor dintre copil și părinții firești. Legăturile de rudenie ale adoptatului încetează cu părintele firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul, în cazul adopției de către soțul părintelui firesc. Dacă adoptatorul este decăzut din drepturile părintești, instanța poate institui tutela sau alte măsuri de protecție, ascultând obligatoriu copilul. Adoptatul va purta numele familiei adoptatoare, iar în cazul neînțelegerii între soți, instanța va hotărî. Pe baza hotărârii definitive, se întocmește un nou act de naștere, în care adoptatorii sunt trecuți ca părinți.
Informațiile referitoare la adopție sunt confidențiale.
Efectele adopției explicate | Vivianne Arriola
Încetarea adopției
Adopția poate înceta prin desfacere, anulare sau constatare a nulității. Desfacerea adopției poate avea loc în cazuri specifice, inclusiv atunci când copilul necesită o măsură de protecție și desfacerea este în interesul său superior. De asemenea, adopția poate fi desfăcută la cererea adoptatorului, după ce adoptatul a dobândit capacitate deplină de exercițiu, sau la cererea adoptatului, dacă adoptatorul s-a făcut vinovat de anumite fapte. Acțiunile pentru nulitatea adopției pot fi formulate în anumite termene, iar instanța poate respinge cererea dacă menținerea adopției este în interesul celui adoptat.
În cazul desfacerii adopției, adoptatul redobândește numele și, după caz, prenumele avut înainte de adopție. Copilul este întotdeauna ascultat în aceste proceduri.
Procedura de adopție în România
Adopția este o procedură legală complexă, reglementată de Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, precum și de alte convenții internaționale. Pentru a adopta un copil, persoana sau familia trebuie să obțină un atestat de aptitudine pentru adopție, eliberat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) sau de un organism privat autorizat (OPA).
Etapele procesului de adopție:
-
Atestatul de aptitudine pentru adopție:
Persoanele interesate trebuie să se adreseze DGASPC pentru o procedură de informare prealabilă și evaluare. Nu pot adopta persoanele cu boli psihice, handicap mintal, condamnate definitiv pentru anumite infracțiuni sau decăzute din drepturile părintești. Pot adopta atât familiile căsătorite, cât și persoanele singure. Cuplurile de sex opus care trăiesc în relație stabilă și au contribuit la creșterea copilului pot, de asemenea, adopta.
Documentele necesare pentru obținerea atestatului includ:
- Copie acte de identitate
- Declarație privind domiciliul efectiv
- Copie certificat naștere
- Copie certificat căsătorie/hotărâre de divorț
- Documente privind locuința
- Cazier judiciar
- Adeverințe de venit
- Certificat medical și evaluare psihiatrică
- Declarații specifice pentru soțul neasociat sau alte persoane din gospodărie.
Etapa de pregătire include cursuri de formare, cu o durată de maximum 90 de zile. Evaluarea socială și psihologică implică întâlniri cu asistenți sociali și psihologi.
-
Potrivirea practică a adoptatorilor cu copilul adoptabil:
După obținerea atestatului, persoana/familia este înscrisă în Registrul Național pentru Adopții. Copiii adoptabili sunt asociați cu adoptatorii potriviți, luând în considerare criterii precum vârsta, sexul, starea de sănătate și numărul de copii pe care familia îi poate îngriji. Se acordă prioritate rudelor copilului sau persoanelor cu care acesta a locuit.
În această etapă au loc întâlniri între copil și familia adoptatoare, sub supravegherea specialiștilor, pentru a facilita acomodarea reciprocă. Se întocmește un raport de potrivire.
-
Încredințarea copilului în vederea adopției:
Instanța judecătorească dispune încredințarea copilului la domiciliul adoptatorilor pentru o perioadă de minimum 3 luni. Pe durata încredințării, copilul și familia beneficiază de monitorizare și servicii de sprijin. Adoptatorii pot beneficia de un concediu de acomodare de maximum 1 an.
-
Încuviințarea adopției:
După finalizarea perioadei de încredințare, adoptatorul solicită instanței încuviințarea adopției. Prin hotărârea judecătorească definitivă, adoptatorul dobândește drepturi și obligații părintești, iar rudenia copilului cu părinții biologici încetează. Se emite un nou certificat de naștere.
Copiii greu adoptabili și adopția persoanelor majore
Copiii greu adoptabili sunt cei pentru care nu s-a găsit o familie potrivită într-un interval de 9 luni de la declararea adoptabilității. Pentru aceștia, există o secțiune specială în Registrul Național pentru Adopții, cu profiluri detaliate. Persoanele majore pot fi adoptate doar dacă îndeplinesc anumite condiții, inclusiv o diferență de vârstă de minimum 18 ani și dacă au fost crescute de adoptator în timpul copilăriei.
Efectele psihologice ale adopției
Adoptarea este un proces complex, cu impact psihologic variat asupra copiilor. Aceștia pot manifesta sentimente de abandon, dificultăți în dezvoltarea identității, stimă de sine redusă, risc crescut de tulburări emoționale sau comportamentale. Consilierea psihologică și psihoterapia de familie sunt esențiale pentru a depăși aceste provocări.
Modificările legislative au vizat simplificarea procedurilor, reducând perioada necesară pentru ca un copil să devină adoptabil în cazul în care părinții sunt necunoscuți sau nu se interesează de soarta sa timp de un an. Durata concediului de acomodare pentru adoptatori a fost, de asemenea, extinsă la doi ani, pentru a se alinia la concediul de creștere a copiilor pentru părinții naturali.
tags: #adoptare #bebelus #din #maternitate