Pulsul arterial reprezintă o manifestare periferică a activității mecanice cardiace. Acesta constă într-o undă expansivă periodică, sincronă cu ejectia ventriculară, care se percepe la palparea unei artere pe un plan dur, reprezentat de structurile anatomice subiacente. Principalele artere la nivelul cărora poate fi determinat pulsul sunt: artera radială, artera ulnară, artera brahială, artera temporală, artera femurală, artera tibială posterioară și artera dorsală a piciorului.
Valorile care definesc intervalul biologic de referință ale pulsului arterial sunt cuprinse între 60 și 90 de bătăi pe minut (bpm). Determinările de peste 100 bpm sunt definitorii pentru tahicardie, iar cele sub 60 bpm sunt asociate bradicardiilor.
Valori Normale ale Pulsului
Valorile fiziologice ale pulsului variază în conformitate cu vârsta și pot fi clasificate după cum urmează:
| Vârsta | Valoare puls (bpm) |
|---|---|
| Nou-născut | 100-160 |
| 1-3 luni | 70-170 |
| 6-12 luni | 80-140 |
| 1-3 ani | 80-130 |
| 3-5 ani | 80-120 |
| 6-10 ani | 70-110 |
| 11-14 ani | 60-105 |
| >15 ani | 60-100 |
Sportivii de performanță asociază în mod fiziologic valori mai scăzute ale pulsului, care se încadrează în intervalul 40-60 bpm. La persoanele de sex masculin, media valorilor pulsului se situează, de regulă, între 70 și 72 bpm, iar la cele de sex feminin aceasta este de aproximativ 78-82 bpm.
La femei, fluctuațiile hormonale fiziologice și stilul de viață constituie principalii factori implicați în reglarea ritmului cardiac. Este de menționat faptul că după menopauză, pulsul persoanelor de sex feminin tinde să se apropie de media înregistrată la bărbați.
Pulsul Cardiac în Sarcină
Modificările fiziologice ale sistemului circulator care apar în perioada de sarcină (inima unei gravide pompează cu 30% până la 50% mai mult sânge) cresc ritmul cardiac până la o medie de 90 bpm în repaus și depășesc această valoare în condiții de efort fizic.
Modele ale ritmului cardiac fetal: constatări normale și anormale, COTLETĂ DE VIȚEL - Asistență medicală maternă | @LevelUpRN
Ce Afecțiuni Poate Ascunde un Puls Mare (Tahicardie)?
Principalele cauze de creștere a pulsului arterial includ:
- Sindromul febril
- Efortul fizic
- Stresul psihic
- Dezechilibrele hidroelectrolitice
- Consumul de cafea
- Alcoolul
- Substanțele ilicite
În anumite situații, accelerarea pulsului se poate manifesta în contextul unor patologii specifice, care, de regulă, includ:
- Tulburările psihice (schizofrenie, tulburări anxioase)
- Hipertiroidism
- Anemie
- Scleroza aortică
- Arterioscleroza
- Boli pulmonare
- Hipertensiune arterială
- Malformații cardiace congenitale
- Tulburări de ritm cardiac
- Insuficiență cardiacă
Tipuri de Tahicardie
Tulburarea de ritm cardiac care implică creșterea numărului de bătăi cardiace pe minut și implicit a pulsului peste valoarea de 100 se numește tahicardie și poate fi clasificată după cum urmează:
Tahicardia Supraventriculară
În cazul tahicardiei supraventriculare, creșterea pulsului peste 100 bpm se datorează generării unor semnale electrice anormale la nivelul atriilor. Creșterea frecvenței contracțiilor cardiace are ca urmare umplerea ineficientă a camerelor inimii, cu diminuarea volumului de sânge ejectat în timpul sistolei. Acest tip de tahicardie este întâlnit în special la persoanele de sex feminin, sugari și copiii de vârstă mică.
Tahicardia Sinusală
Această tulburare de ritm cardiac are ca principală cauză disfuncția nodului sinusal, care reprezintă pacemakerul fiziologic al inimii. Tahicardia sinusală implică o creștere a frecvenței cardiace cu păstrarea eficientă a contractilității miocardului (inima se contractă corespunzător).
Tahicardia Ventriculară
În tahicardia ventriculară, creșterea numărului de bătăi pe minut se datorează apariției unor semnale electrice anormale emergente la nivel ventricular și afectează umplerea cu sânge a camerelor inimii, ca urmare a reducerii timpului alocat diastolei.
Pulsul Mare Fără Probleme de Sănătate
Pulsul arterial crescut, care nu se datorează unor afecțiuni clinice subiacente, apare, de regulă, ca urmare a consumului de cafea, privării de somn, în timpul sarcinii și în condiții de efort fizic susținut.
Cum Măsurăm Corect Pulsul?
Artera la nivelul căreia se palpează pulsul este aleasă în conformitate cu o serie de factori, care se referă, în principal, la:
- Vârsta pacientului
- Indicele de masă corporală al acestuia
- Contextul clinic (în cazul necesității resuscitării cardiace; evaluare periodică a semnelor vitale; evaluare pentru determinarea bolii arteriale periferice)
Este de menționat faptul că pulsul arterial trebuie determinat bilateral, pentru a identifica eventuale diferențe ce pot apărea între membrele superioare și inferioare și care pot avea importanță clinică pentru medic.
La nivelul membrelor superioare, artera brahială și radială sunt cel mai frecvent palpate pentru evaluarea pulsului. Artera radială este palpata, de regulă, în timpul examenului clinic de rutină la adult, datorită accesibilității crescute și confortului pe care îl asociază această manevră pentru pacient. Determinarea pulsului la nivelul arterei brahiale este utilizată în mod uzual la sugari și copii mici.
La nivelul membrelor inferioare, pulsul este determinat, în general, la nivelul arterei femurale, tibiale posterioare și arterei dorsale a piciorului, implicând mai rar artera poplitee.
Determinarea corectă a pulsului arterial periferic se efectuează în conformitate cu o serie de criterii obligatorii, care trebuie să includă artera la nivelul căreia se efectuează palparea, calitatea și simetria celor 2 vase. Respectarea acestor criterii permite clinicianului să observe cu acuratețe eventuale diminuări în amplitudinea pulsului și/sau asimetrii, care pot fi sugestive pentru progresia anumitor patologii arteriale periferice sau cardiace.
În afara metodei manuale de evaluare a parametrului, ecografia Doppler și arteriografia constituie alte modalități de evaluare ale pulsului arterial, ultrasonografia fiind deosebit de utilă datorită caracterului său neinvaziv și posibilității acesteia de a fi repetată ori de câte ori este nevoie.
Pulsul Poate Varia în Funcție de Momentul Zilei?
Frecvența cardiacă este influențată de nivelul de:
- Activitate fizică
- Consum de alimente și cafea
- Stres
- Alternanța veghe-somn (scade în mod fiziologic în timpul repausului nocturn)
- Consum de lichide
- Durere sau de conjuncturi care predispun la apariția fricii și/sau furiei
Ce Facem în Cazul unui Puls Mare?
Principalele recomandări pentru prevenirea unui puls arterial crescut includ:
- Practicarea exercițiilor fizice regulate
- Renunțarea la fumat
- Consumul moderat de cafea
- Hidratarea corespunzătoare
- Adoptarea unei diete alimentare echilibrate, săracă în colesterol
- Respectarea unui program de somn regulat
Simptome și Semne de Alarmă ale Pulsului Mărit
Principalele manifestări clinice care pot însoți creșterea pulsului și care indică necesitatea prezentării cât mai rapide la medic includ:
- Senzația de amețeală sau de lipotimie iminentă (pierderea stării de conștiență)
- Durerea în piept
- Palpitațiile
- Dificultățile de respirație
Când Este Cazul să Facem o Vizită Medicului
Medicul de familie este cel care, de regulă, îndrumă pacientul către un consult cardiologic extins pe baza unei trimiteri, în vederea investigării suplimentare în cazul pacienților cu puls crescut clinic manifest. În situațiile în care creșterea pulsului este însoțită de manifestări clinice care determină pacientul să apeleze la serviciul de ambulanță, acesta va fi stabilizat de către personalul din cadrul departamentului de primiri urgențe și îndrumat ulterior către cardiologie, în cazul în care există suspiciunea unei patologii a sistemului cardiovascular.
Afecțiunile tiroidiene care determină creșterea pulsului arterial sunt îndrumate către endocrinologie. Tulburările psihice care pot genera creșterea numărului bătăilor cardiace pe minut sunt manageriate de către medicul psihiatru (care poate elibera prescripție medicală pentru preparate farmacologice).
Ce Analize și Investigații se Fac în Caz de Puls Mare?
În cadrul departamentului de primiri urgențe, pacienții cu puls arterial elevat pot beneficia de o serie de investigații de laborator de bază, care, de cele mai multe ori, cuprind:
- Enzime cardiace (CK, CK-MB, LDH, Troponină)
- Hemoleucograma
- Glicemie și ionogramă
- Electrocardiograma (ECG)
- Ecocardiograma și angio-CT pulmonar în cazul în care se suspicionează o embolie pulmonară.
În condiții de ambulator, etiologia care stă la baza creșterii numărului de bătăi cardiace/minut poate fi evidențiată cu ajutorul investigațiilor de laborator extinse (hormoni tiroidieni, troponină înalt sensibilă), Holter ECG pentru monitorizarea activității electrice cardiace pentru cel puțin 24 de ore, ecocardiogramei, testului de efort pe covor rulant (bandă de alergat) sau cicloergometru (bicicletă) și testului mesei înclinate (tilt test).
Tratament pentru Puls Mare
Managementul terapeutic al pulsului arterial crescut este etiologic (vizează cauza care îi determină apariția) și poate implica:
- Administrarea de tratament farmacologic, care poate consta în beta-blocante, anticoagulante și antiaritmice.
- Cardioversie pentru corectarea aritmiilor severe.
- Efectuarea de manevre vagale de către personalul medical instruit pentru încetinirea frecvenței cardiace.
- Ablație prin radiofrecvență, crioablatie sau camp pulsat pentru distrugerea focarelor ectopice.
- Implantarea unui defibrilator cardiac (pentru corectarea tulburărilor de ritm cardiac) sau pacemaker (asigură menținerea unui ritm cardiac constant).
- Psihoterapie, medicație psihotropă pentru ameliorarea tulburărilor mentale și/sau emoționale.
Principalele complicații care pot apărea ca urmare a pulsului arterial crescut includ lipotimia cu risc de accidentare a pacientului, constituirea de trombi intravasculari, insuficiența cardiacă, accidente ischemice în diferite teritorii, cardiomiopatie și, în cazuri severe, stop cardiac.