Dezvoltarea puilor de Rottweiler de la naștere la vârsta adultă

Înțelegerea transformării uimitoare prin care trece un cățel de la naștere și până la vârsta de adult te va ajuta să faci alegerile corecte, pentru a-i oferi echilibrul nutrițional potrivit fiecărui stadiu de dezvoltare.

Dezvoltarea puilor de Rottweiler

Perioada neonatală (0-3 săptămâni)

Imediat după naștere, un pui trebuie îndrumat să sugă. În primele ore și zile, mama transmite puilor anticorpi și nutrimente importante, care contribuie la dezvoltarea sănătoasă a acestora.

Comportament

La naștere, ochii cățeilor sunt închiși, deci aceștia nu pot vedea. Cățeii își găsesc, însă, drumul către mamă și frații de cuib folosindu-și mirosul și pipăitul în obținerea căldurii, îngrijirii și hranei. Cățeii își vor petrece majoritatea timpului dormind în acest stadiu incipient.

Dezvoltare

La naștere, un cățel ar trebui să aibă în jur de 1-5% din greutatea preconizată pentru vârsta adultă. Datorită suportului nutrițional provenit de la mamă, cățeii încep rapid să câștige în greutate. Greutatea câștigată de cățel în primele zile depinde de talia rasei. În mod normal, un cățel va câștiga aproximativ 2-4 g pe zi pentru fiecare kilogram de greutate corporală la vârsta de adult a rasei respective.

Ochii cățeilor încep să se deschidă la 10-14 zile de la naștere, și, în cea de-a treia săptămână, urechile încep treptat să atingă gradul maxim de dezvoltare. Ambele simțuri vor fi slabe la început, dar se vor îmbunătăți în timp.

Mediul înconjurător

La cățeii nou-născuți, mecanismele de reglare a temperaturii corpului nu sunt pe deplin dezvoltate; de aceea, în primele ore, este esențial ca aceștia să aibă un mediu potrivit. Cutia de fătare trebuie să aibă o temperatură între 29,5 și 32°C. După aceea, temperaturile pot fi scăzute treptat până la aproximativ 26,7°C, după șapte până la zece zile. Cutia folosită pentru fătare trebuie să se afle, de asemenea, într-o zonă bine aerisită - nici prea închisă, nici expusă curenților de aer.

Deși cățeii își vor petrece tot timpul în apropierea mamei și a cuștii sau țarcului de fătare în această perioadă, atingerea frecventă și delicată a oamenilor îi va ajuta să facă față mai eficient stresului și contactului cu oamenii mai târziu în viață.

Sănătate

Provocarea majoră pentru căței la naștere este căpătarea autonomiei în ceea ce privește respirația, temperatura și hrănirea, pentru a supraviețui acestui moment foarte critic. Pentru a-i sprijini, este important să pregătești corect cutia de fătare. Aproape imediat după naștere, crescătorul va cântări cățeii pentru a-și face o idee despre starea lor generală și a determina dacă există căței care nu au greutatea așteptată la naștere. Greutatea la naștere și rata de creștere în primele 48 de ore sunt parametri esențiali prin care crescătorii pot determina starea cățeilor și îi pot identifica pe cei expuși riscului de mortalitate neonatală.

Un crescător responsabil se va asigura că toți cățeii merg la medicul veterinar în primele zile de viață. Medicul veterinar va verifica starea generală de sănătate și dacă există defecte din naștere. Spre sfârșitul acestei perioade, este recomandat să începi tratamentele de deparazitare.

Nutriție

Este important ca un cățel să sugă cât mai curând posibil după naștere. În loc de lapte, cățeii primesc colostru, o substanță produsă de mamă în primele zile după fătare, care susține și îmbunătățește sistemul imunitar al acestora.

După naștere, puii vor continua să se bazeze pe mama lor pentru proteinele importante pe care trebuie să le sintetizeze. Pe măsură ce cresc, aceștia pot începe să manifeste interes pentru hrana mamei lor. Odată cu introducerea hranei solide, începe procesul de înțărcare.

nou-nascuti Rottweiler in cuib

Înțărcarea (4-8 săptămâni)

Înțărcarea este o perioadă crucială în viața unui cățel, deoarece marchează momentul în care acesta începe să își câștige independența. În acest stadiu, hrana trebuie adaptată corespunzător sistemului digestiv al cățelului.

Comportament

Cățeii fac primii pași și încep să se lupte în joacă cu frații lor, putând chiar exersa mârâitul și datul din coadă pe măsură ce încep interacțiunile sociale.

Dezvoltare

Ochii și urechile lor funcționează acum într-o oarecare măsură, iar puii încep să reacționeze la lumină și sunet.

Mediul înconjurător

Dezvoltarea mentală și fizică a unui cățel este facilitată de mediul înconjurător complex. Un crescător responsabil va oferi cățeilor, în această etapă, un nivel din ce în ce mai ridicat de interacțiune cu oamenii, numeroase jucării, stimuli auditivi și de alte tipuri.

Sănătate

Puii ar trebui să înceapă acum să elimine urina și fecalele fără ajutorul mamei lor. Dacă acest lucru nu se întâmplă până la sfârșitul acestei etape, este recomandată o vizită la medicul veterinar.

Nutriție

În perioada înțărcării, mama încă asigură toate cerințele nutriționale ale puilor. Marea majoritate a substanțelor nutritive provin din lapte; în acest stadiu, însă, cățeii încep să manifeste interes pentru hrana mamei lor. Cei mai mulți vor putea de acum să bea apă din castron.

Perioada de juniorat a cățelului (după vârsta de 8 săptămâni)

Puii încep să învețe să trăiască împreună cu restul familiei. Comportamentele învățate în această etapă vor avea un impact imens asupra vieții cățelului.

Comportament

Aceasta este etapa în care structura, activitatea și stabilirea clară a limitelor sunt esențiale. La această vârstă, cățeii au o capacitate naturală de învățare, deci este important ca lecțiile învățate în această perioadă să fie respectate, iar dresajul și lărgirea cercului social trebuie să continue. Acest lucru va ajuta cățelul să devină un câine adult încrezător, cu un comportament corect.

Dezvoltare

Creșterea în înălțime a unui cățel și dezvoltarea masei musculare a acestuia are loc în mare parte între șase și nouă luni, în funcție de dimensiunea rasei. Dinții de lapte sunt înlocuiți cu dinți permanenți, iar blana de adult înlocuiește blana de cățel. Între șase și 12 luni, cățelul va începe să ridice piciorul sau după caz, să aibă primul ciclu de călduri.

Mediul înconjurător

Asigură-i cățelului locuri destinate hrănirii și dormitului, dar și numeroase jucării cu care să se joace, și vei facilita înțelegerea regulilor de bază ale casei. Explorarea mai multor medii în aer liber și expunerea la noi experiențe vor stimula învățarea, vor spori încrederea în sine a cățelului și vor genera o legătură mai puternică între acesta și proprietar.

Sănătate

Acesta este un moment bun pentru a începe să stabilești un program de activitate și mișcare adaptat stadiului de dezvoltare al cățelului. Formarea unor obiceiuri bune va contribui la dezvoltarea cățelului și îi va asigura un viitor sănătos. Discută cu medicul veterinar despre programul de vaccinare și despre posibilitatea sterilizării cățelului.

Nutriție

Aceasta este o etapă esențială în dezvoltarea fizică a cățeilor; prin urmare, este crucial să te asiguri că aceștia mănâncă hrană concepută pentru a răspunde nevoilor acestei etape de dezvoltare. Aceste diferențe sunt deosebit de importante în perioada de creștere a cățeilor. Câinii diverselor rase ajung adulți la vârste diferite.

pui Rottweiler jucandu-se

Trecerea la vârsta adultă (12-24 luni)

Procesul de dezvoltare al cățeilor diferă în funcție de talia rasei. Până la opt sau nouă luni, cățeii de talie mare și foarte mare experimentează o creștere rapidă a scheletului; după această vârstă se dezvoltă cu preponderență mușchii, până la atingerea greutății unui câine adult. (aceștia vor avea o creștere de 70 ori greutatea de la naștere pentru rasele mari și de 100 de ori greutatea de la naștere pentru rasele foarte mari).

Nutriție

Pe măsură ce cățelul se apropie de vârsta de adult, nevoile sale nutriționale se schimbă.

Caracteristicile rasei Rottweiler

Câinii Rottweiler (sau „Rotties”) sunt mari, compacți și sunt cunoscuți pentru blana lor complet neagră, cu pete ruginii bine definite. Sunt niște câini solizi și puternici pentru dimensiunea lor. De asemenea, comparativ cu dimensiunea, Rottweilerii sunt foarte agili, putând alerga și sări cu ușurință.

Temperament și comportament

  • Nivel de energie: Mediu.
  • Potrivit pentru: Stăpâni experimentați, calmi, fermi și responsabili.
  • Temperament: Calm, încrezător și curajos.
  • Instinct de protecție: Este un paznic înnăscut, instinctiv protector față de familia sa.
  • Relația cu străinii: Este natural rezervat și prudent.
  • Agresivitate: Agresivitatea nejustificată este rezultatul unei selecții proaste, lipsei de socializare, unui dresaj incorect sau abuzului. Sunt protectori din naștere.
  • Relația cu copiii: Pot fi companioni excelenți pentru copii dacă sunt crescuți împreună și dacă atât câinele, cât și copiii sunt învățați să se respecte reciproc.

Îngrijire și întreținere

  • Spațiu: O casă cu o curte bine îngrădită este ideală.
  • Sensibilitate la căldură: Blana neagră și masa corporală îl fac vulnerabil la supraîncălzire.
  • Îngrijire și periaj al blănii: Necesită îngrijire și periaj al blănii o dată pe săptămână. Blana scurtă necesită un periaj săptămânal.
  • Cantitate de salivă: Scăzută.
  • Rasă non-hipoalergenică.
  • Câine comunicativ și vocal: Câine de pază.

Dresaj și socializare

Pentru un Rottweiler, dresajul și socializarea nu sunt opționale, ci obligatorii. Dresajul trebuie început de la o vârstă fragedă, folosind metode bazate pe respect și întărire pozitivă. Rottweilerul are nevoie de un lider calm, ferm și consecvent. Nu răspunde bine la metode dure sau la stăpâni indeciși.

Este o cerință legală impusă de OUG 55/2002 pentru toate rasele considerate periculoase, indiferent de temperamentul individual al câinelui.

Nutriție

Adulții: Se recomandă hrănirea de două ori pe zi pentru a reduce riscul de torsiune gastrică. Recomandări: Alegeți mărci super-premium (ex: Royal Canin Rottweiler, Eukanuba, Acana). Sfat pentru prevenirea torsiunii gastrice: Nu hrăniți câinele niciodată imediat înainte sau după o sesiune de exerciții intense.

Sănătate și dezvoltare

Creștere îndelungată. Vârf de putere și energie. Risc crescut de probleme articulare și cancer.

câine Rottweiler adult

Nașterea la câini

Chiar dacă ești un crescător cu vechime sau urmează să asisti la prima fătare a cățelei, nașterea unor cățeluși este o experiență cu totul specială. Dar cum are loc mai exact fătarea la câini și cum pot oamenii să ajute cățeaua în această etapă a vieții sale?

Perioada de gestație și semnele nașterii

Perioada de gestație a unei cățele durează în medie 63 de zile. Dar și cele între 57 și 72 de zile sunt complet normale și nu sunt motiv de îngrijorare - cu condiția ca starea generală a cățelei să fie bună. Dacă e așa, nu ar trebui să intervii în procesul natural al gestației și al nașterii. Cățeaua simte exact când lucrurile devin serioase și știe cel mai bine ce să facă.

Finalul perioadei de gestație la câini poate fi observat atât din punct de vedere fizic, cât și comportamental. Cea mai sigură metodă de a determina nașterea iminentă este verificarea regulată a temperaturii corpului. Ia temperatura rectală a cățelei de două până la patru ori pe zi cu o săptămână înainte de data nașterii calculată (de preferat în aceleași momente ale zilei). Dacă temperatura scade de la 38 la 37 de grade sau mai mult, urmează să nască. Te poți aștepta să vezi primul cățel în următoarele 12 până la 24 de ore.

Semnele menționate, cum ar fi agitația, construirea unui cuib, gâfâitul, tremuratul, dificultățile de respirare, respingerea mâncării, diareea și vărsăturile ocazionale, apar cu circa 6 până la 24 de ore înainte de naștere și cresc continuu în intensitate. Aceste ore, în care cățeaua se pregătește intens de nașterea ce urmează, se numesc „faza de deschidere”.

Desfășurarea nașterii

Pe lângă semnele externe vizibile, au loc anumite schimbări și în corpul cățelei, care sunt necesare pentru ca nașterea să aibă loc fără probleme. Cervixul se dilată (dilatare cervicală), este eliberat mucus cervical (ușoare secreții vaginale) și apar primele contracții. După pierderea lichidului amniotic sau apariția primelor contracții ar trebui să apară primul pui la trei până la patru ore mai târziu. Odată ce primul pui ajunge în canalul cervical, cățeaua începe automat să împingă. În această fază cățeaua stă de obicei pe o parte sau împinge dintr-o poziție ghemuită. După două până la patru contracții puternice ale abdomenului, aceasta va reuși de obicei să nască puiul relativ ușor.

Nu contează pentru câini dacă aceștia se nasc cu capul sau cu coada în față. De obicei cățeii se nasc la intervale între 10 până la 60 de minute, dar sunt posibile și intervale mai lungi, de până la două ore (mai ales pentru mamele ce fac asta pentru prima dată). La circa cinci minute după ce se naște puiul, este excretată placenta, pe care mama o mănâncă, împreună cu membrana amniotică. Acest lucru nu ajută doar la menținerea locului curat, ci și ajută lactația cățelei din punct de vedere hormonal. Se poate întâmpla și să se nască doi sau trei pui unul după altul și ca placentele acestora să fie excretate ulterior.

Mama linge puii pentru a stimula respirația cățeilor neajutorați. Nașterea e gata odată ce s-au născut toți cățeii și a fost excretat același număr de placente. De obicei acest lucru se întâmplă în mai puțin de 12 ore, însă nașterea la câini poate dura până la 24 de ore.

Livrarea cățeilor LA DOMICILIU - Tot ce trebuie să știi despre livrarea cățeilor 🐶

Numărul de pui și ajutorul necesar

Fătarea la câini vine mereu cu surprize. Practic, este posibil orice număr între unu și doisprezece cățeluși. Nici nașterile cu mai mult de 12 pui nu sunt neobișnuite, dar atunci este nevoie de ajutorul omului pentru a-i crește. În medie, o cățea naște 5-6 căței. La rasele mai mici, precum bichon, sunt de obicei mai puțini pui. Pe când la rasele mai mari se pot aștepta mai mulți pui. Greutatea cățelei este decisivă: puii pot cântări aproximativ 11% din greutatea corporală a cățelei. Contează de asemenea și cât de des a rămas cățeaua gestantă. De regulă, prima fătare la câini aduce mai puțini căței decât următoarele.

Spre deosebire de noi, oamenii, care considerăm că ajutorul unei moașe sau a unui doctor ușurează foarte mult nașterea, cățelele nu au nevoie de ajutor. Las-o în pace în faza de expulzie și intervino doar în caz de urgență. Este totuși bine să fii prezent cât durează travaliul la câini, deoarece s-ar putea să fie nevoie de ajutorul tău. Acest lucru se poate întâmpla dacă ies cățeii foarte repede unul după celălalt și femela încă este ocupată mâncând placenta primului născut. În acest caz, trebuie să eliberezi puii născuți ulterior din sacul în care se află cu un șervețel de hârtie și să tai cordonul ombilical. Acest lucru previne ca puii să inhaleze lichid amniotic. În cadrul acest proces poți usca puii existenți și să îi pui într-un coș separat cu o sticlă de apă caldă sau să îi pui direct lângă mameloanele mamei.

Pentru a verifica dacă s-au născut toți puii, numără puii și placentele. E important ca numărul de pui și de placente să fie identic, pentru că, dacă rămâne placentă în uter, acest lucru poate duce la septicemie.

Complicații posibile și intervenție veterinară

Deși „Mama Natură” a creat din start cele mai bune condiții pentru fătarea la câini, pot apărea și unele probleme la naștere și la fazele de alăptare. Ca un „observator” al nașterii, omul este acolo pentru a își da seama când există probleme în procesul natural și când e nevoie de intervenția sa sau cea a unui veterinar. Posibile cauze ale acestor complicații pot fi, de exemplu, absența contracțiilor, dificultăți ale căilor (vaginul este prea strâmt sau puii sunt prea mari), deschiderea neadecvată a canalului de naștere sau malformații ale cățeilor (de exemplu hidrocefalie sau căței morți). În toate aceste cazuri trebuie să contactezi veterinarul pentru a-i cere ajutor. El va efectua o ecografie sau o radiografie pentru a decide dacă e nevoie de cezariană. Operația poate salva viața cățelei și a puilor în astfel de situații. Însă nu se recomandă să îi dai câinelui medicamente care declanșează travaliul (oxitocină). Situații precum anestezia în timpul cezarienei pot compromite instinctul matern al cățelei.

La fel și frica sau a nemulțumirea cățelei în timp ce își face cuibul. Dacă nu mușcă sacul amniotic și nu linge puiul, e nevoie de ajutorul omului. Poți îndepărta sacul cu ajutorul unui șervețel de hârtie, după care poți pune cățeii lângă mameloanele mamei. Este cazul să intervii și dacă ai impresia că anumiți pui sunt împinși la o parte și primesc prea puțin din primul lapte.

cățea cu puii nou-născuți

Îngrijirea puilor nou-născuți

Alimentația și stimularea

Pe măsură ce fată, laptele începe să iasă automat din canalele de lapte ale cățelei. Producția de lapte este adaptată la numărul și apetitul cățeilor. În mod normal toți puii ar trebui să primească suficient lapte. Este foarte important pentru dezvoltarea puilor să bea primul lapte, colostrul. Colostrul conține anticorpi materni importanți și protejează puii de patogeni.

Puii de câine sunt complet neajutorați la naștere, dar în general pot găsi singuri mameloanele mamei. Chiar dacă sunt orbi și surzi și simțul lor de miros este subdezvoltat, ei pot găsi sursa de lapte a mamei cu ajutorul simțului tactil și a mișcărilor instinctive ale capului. Contactul apropiat cu mama în primele ore și zile de la naștere este esențial pentru supraviețuirea puilor. Nu doar din cauza laptelui hrănitor al mamei, ci și pentru a activa restul funcțiilor corpului. Căldura corpului mamei ajută ca puii să nu răcească, pentru că ei nu își pot regla încă singuri temperatura corpului. Dacă un pui se târăște prea departe de mamă, ea îl aduce înapoi și îl pune în între restul.

Nou-născuții nu au capacitatea de a-și face nevoile. Mama stimulează acest reflex lingând zona perineală a puilor. Ea spală apoi cățeii, pentru a păstra culcușul curat.

Rutina puilor și creșterea în greutate

Activitatea principală a puilor în primele zile și săptămâni de viață va fi să doarmă și să bea lapte - ambele le fac în sincron. Datorită laptelui hrănitor al mamei, care le oferă toți nutrienții importanți, puii se vor îngrășa destul de repede. Pentru a-și satisface foamea și nevoia de a suge, puii beau lapte circa de 12 până la 20 de ori pe zi în primele săptămâni de viață. Intervalele între sesiunile de hrănire cresc pas cu pas după o săptămână. Până la săptămâna a patra de viață puii încă încearcă să sugă de circa opt ori pe zi. Abia din săptămâna a 5-a/ a 6-a începe să scadă mai mult nevoia cățeilor de a suge și se mulțumesc cu cinci mese pe zi.

În general, laptele mamei este suficient până atunci. Pentru a te asigura că puii câștigă destul în greutate, cântărește-i o dată pe zi. După 10 zile majoritatea cățeilor ar trebui să își dubleze greutatea de la naștere. În săptămâna a șasea de viață ei ar trebui să fie de 6 până la 10 ori mai grei decât în ziua nașterii.

Introducerea hranei solide

Momentul în care începi să le dai de mâncare depinde de cantitatea de lapte pe care o are mama și de greutatea puilor acesteia. În general crescătorii încep să hrănească puii între săptămâna a treia și a șasea de viață. Dacă nu ești sigur ce să faci, întreabă veterinarul după circa patru săptămâni dacă îți recomandă să le dai hrană suplimentară.

Ca un prim tip de hrană pe lângă laptele mamei le poți oferi lapte pentru căței sau un amestec de apă cu hrană uscată pentru cățeluși, din care să le pui un pic pe gură sau pe lăbuță. Din săptămâna a 8-a până la a 10-a de viață cățeii pot începe să mănânce hrană normală pentru juniori, cu un conținut de 80% de carne.

Nutriția mamei în perioada de alăptare

Nutriția mamei în primele săptămâni de la naștere are o influență mare asupra calității laptelui pe care îl produce, așadar și asupra sănătății puilor. Pentru a produce lapte are nevoie de cantități considerabile de proteine și calciu. Cerințele ei energetice cresc cu circa 325% în comparație cu cele normale. Așa că ai putea și să îi dai niște suplimente minerale. Dar ai grijă ca nutrienții să fie într-un raport corect unul față de celălalt; prea mult sau prea puțin dintr-un anumit mineral/ nutrient poate cauza ca alte substanțe să nu fie procesate cum trebuie de corp și să apară deficiențe.

Probleme comune în perioada de alăptare

Fătarea la câini și perioada de după sunt etape foarte obositoare și este datoria ta să fii foarte atent la animal în această perioadă. Dacă pierde în greutate, este mai inactivă sau îi cade părul, fă o programare la veterinar. Lipsa producției de lapte, simptomele de deficiență ale cățelei în faza de alăptare sau inflamarea mameloanelor (mastită) sunt cele mai comune probleme care pot apărea în faza de alăptare în primele săptămâni. Primele semne sunt febra, refuzul de a lăsa puii să sugă, refuzul de a mânca sau apatia. Consultă un veterinar imediat ce observi aceste simptome sau vezi că stagnează sau chiar scade greutatea cățeilor sau se înrăutățește starea generală a cățelei.

Considerații generale

În ciuda numărului mare de afecțiuni și complicații posibile, majoritatea nașterilor au loc fără probleme. Așa că fii cât mai calm și ai încredere în natură și în instinctele cățelei. Dacă cunoști etapele individuale ale nașterii și posibilele dificultăți, știi deja când ar trebui să lași cățeaua să se descurce singură și când ar trebui să suni la veterinar. Tu doar asigură-te că ai toate cele necesare pentru căței, de la hrană la produse de igienă. Asigură-te că oferi cățeilor un regim sănătos! Citește și articolul nostru despre hrănirea puilor de câine.

tags: #vreau #un #rottweiler #puiut #bebelusi #bebelusi