Urmările unui avort: Riscuri fizice și psihologice pe termen lung

Intreruperea voluntară a sarcinii, cunoscută și sub denumirea de avort provocat, reprezintă terminarea unei sarcini în stadiu incipient din motive neexclusiv medicale. Când avortul este realizat din motive medicale, acesta poartă denumirea de avort terapeutic.

Intreruperea voluntară a sarcinii (I.V.S.) este reglementată de legislații specifice fiecărei țări. Tehnicile utilizate pentru întreruperea sarcinii variază în funcție de vârsta sarcinii, vârsta femeii și alți factori relevanți.

Avortul provocat este o întrerupere prematură a sarcinii. În cazul în care sarcina este întreruptă din cauze naturale, vorbim despre un avort spontan sau despre pierderea sarcinii. Când se iau măsuri intenționate pentru întreruperea sarcinii, denumirea corectă este avort terapeutic, avort produs sau avort indus. Avortul poate fi realizat prin metode medicamentoase sau chirurgicale.

Metode de întrerupere a sarcinii

Există două metode principale prin care se pot realiza întreruperi de sarcină:

Avortul medicamentos

Această metodă este utilizată pentru sarcinile aflate în maximum săptămâna a 9-a de gestație. Riscurile asociate avortului medicamentos sunt semnificativ mai mici comparativ cu cele ale avortului chirurgical. Procedura constă în administrarea unei prime pastile pentru întreruperea sarcinii, urmată de o a doua pastilă, administrată la un interval de 72 de ore, pentru a asigura expulzia completă a conținutului intrauterin.

Pastilele de întrerupere a sarcinii sunt eficiente și sigure atunci când sunt administrate sub îndrumarea medicală. Ele acționează prin blocarea hormonului progesteron și prin inducerea contracțiilor uterine, facilitând astfel eliminarea sarcinii. Avortul medicamentos este recomandat în primele săptămâni de sarcină și presupune eliminarea sarcinii printr-un proces similar unei menstruații abundente.

Avortul chirurgical

Avortul chirurgical, cunoscut și sub denumirea de chiuretaj prin aspirație, poate fi realizat prin două tehnici principale:

• Aspirația cu vacuum: Această tehnică este utilizată între săptămânile 5 și 12 de sarcină.
• Aspirație, dilatare și chiuretaj: Această metodă combinată este aplicată între săptămânile 12 și 14 de sarcină. Nu se realizează avorturi chirurgicale după acest termen, cu excepția unor situații medicale excepționale.

Avortul chirurgical reprezintă o metodă sigură de întrerupere a sarcinii. Riscul de infecție, similar altor proceduri chirurgicale, este foarte scăzut, iar medicul poate recomanda un tratament post-intervenție pentru a minimiza acest risc. Complicatiile posibile, deși rare, pot include infecții, perforări uterine sau hemoragii intense.

Simptome și cauze ale avortului spontan

Avortul spontan reprezintă pierderea sarcinii în mod natural, înainte de a 20-a săptămână de gestație. Estimările sugerează că între 10% și 20% dintre sarcini se termină prin avort spontan, numărul real putând fi mai mare, deoarece multe pierderi apar în faze incipiente, când femeia nu a conștientizat încă sarcina.

Simptomele avortului spontan

Cele mai frecvente simptome care pot indica un avort spontan includ:

• Sângerare vaginală: Aceasta poate varia de la câteva picături la un flux abundent. Nu orice sângerare vaginală indică un avort, fiind frecventă în primul trimestru de sarcină.
• Durere sau crampe abdominale: Intensitatea durerilor poate varia.
• Dureri de spate: Acestea pot fi de intensitate ușoară sau severă.
• Scurgeri vaginale: Consistența acestora poate fi diferită.
• Pierdere în greutate.
• Mucus alb-roz.
• Ameliorarea subită sau dispariția temporară a simptomelor sarcinii.

Cauzele avortului spontan

În majoritatea cazurilor, avortul spontan nu este cauzat de acțiunile sau inacțiunile mamei. Principalele cauze includ:

• Anomalii genetice sau cromozomiale: Aproximativ 50% dintre avorturile spontane sunt asociate cu prezența unor cromozomi în plus sau în minus, care apar întâmplător în timpul diviziunii și creșterii embrionului.
• Afectiuni ale mamei: Anumite condiții medicale preexistente ale mamei pot contribui la declanșarea unui avort, cum ar fi:
  • Diabet zaharat necontrolat
  • Infectii
  • Probleme hormonale
  • Probleme la nivelul uterului sau colului uterin
  • Afectiuni tiroidiene

Activitățile obișnuite precum exercițiile fizice, raporturile sexuale sau activitatea profesională (în absența expunerii la noxe sau radiații) nu determină apariția avortului.

Factori de risc pentru avortul spontan

Anumiți factori pot crește riscul de apariție a avortului spontan:

• Vârsta: Femeile peste 35 de ani prezintă un risc mai mare. La 35 de ani, riscul este de aproximativ 20%, iar la 45 de ani crește până la aproape 80%.
• Istoric de avorturi: Femeile care au avut două sau mai multe avorturi consecutive au un risc crescut.
• Afecțiuni cronice: Bolile cronice, cum ar fi diabetul zaharat.
• Patologii uterine sau cervicale: Malformații uterine, col uterin incompetent.
• Stilul de viață nesănătos: Fumatul, consumul de alcool și droguri.
• Greutatea corporală: Atât greutatea subnormală, cât și obezitatea.
• Teste prenatale invazive: Proceduri precum amniocenteza sau biopsia de vilozități coriale prezintă un risc de avort.

Urmările avortului asupra sănătății fizice

Avortul, fie el medicamentos sau chirurgical, poate fi asociat cu o serie de efecte secundare și complicații pe termen scurt și lung.

Complicații imediate

Printre efectele secundare frecvente se numără crampele, diareea și durerile abdominale. În situații excepționale, pot apărea vărsături, stări de greață și reacții adverse la anestezic.

1. Sângerări vaginale: Deși apariția sângerărilor nu este neobișnuită, sângerările abundente pot indica perforarea uterului sau a colului uterin, necesitând uneori transfuzie de sânge.
2. Complicații ale anesteziei: O anestezie incorect realizată poate provoca infarct miocardic sau convulsii, cu risc vital în cazuri necontrolate.
3. Infecții: Instrumentele nesterilizate corespunzător în timpul intervenției chirurgicale pot transmite infecții (sepsis), punând în pericol viața pacientei. Orice complicație în timpul avortului chirurgical poate conduce la deces.
4. Alte complicații imediate: Aproximativ 10% dintre femeile care suferă un avort manifestă complicații imediate, dintre care 2% sunt considerate a pune viața în pericol.

Efecte secundare pe termen lung

Studiile medicale au demonstrat că femeile care au recurs la avort prin oricare dintre metodele menționate se pot confrunta cu efecte secundare pe termen lung:

1. Cancer mamar: Riscul de cancer la sân se dublează după un singur avort și crește proporțional cu numărul de avorturi. Pacientele care au avortat de două sau mai multe ori prezintă un risc de 4,9 ori mai ridicat de a dezvolta acest tip de cancer. De asemenea, pot apărea dereglări hormonale severe, sarcini nedorite și leziuni cervicale, care cresc riscul de cancer.
2. Afectarea uterului și a altor organe: Deteriorarea uterului poate necesita histerectomie și poate cauza alte leziuni interne, osteoporoză sau complicații pe termen lung. Laparoscopia poate fi utilă în demararea urmăririi penale în caz de neglijență.
3. Laceratia cervicală: Aproximativ 1% dintre avorturile realizate în primul trimestru cauzează lacerări cervicale și răni deschise care necesită sutură. Leziunile post-avort pot avea numeroase complicații, precum: incompetența cervicală, complicații în timpul unei nașteri, naștere prematură.
4. Sarcina ectopica (extrauterină): Avorturile multiple cresc semnificativ riscul apariției sarcinilor extrauterine, care pot conduce la infertilitate și pot pune în pericol viața pacientei.
5. Dezvoltarea anormală a placentei: Deteriorarea uterină crește riscul decesului perinatal, sângerări abundente necontrolate în timpul nașterii și malformații congenitale.
6. Boala inflamatorie pelvină (BIP): BIP prezintă un risc vital și crește riscul de infertilitate și de sarcini ectopice. Se recomandă tratarea BIP înainte de efectuarea avortului.
7. Endometrita: Inflamația endometrului (mucoasa uterină) este un efect secundar frecvent, mai ales în rândul adolescentelor, care prezintă un risc de 2,5 ori mai mare de a dezvolta endometrită după avort comparativ cu femeile între 20 și 29 de ani.
8. Malformații congenitale: Avortul este asociat cu leziuni cervicale și uterine care cresc riscul nașterii premature și al dezvoltării anormale a placentei. Aceste complicații reproductive sunt cauze principale de malformații la nou-născuți.

Urmările avortului asupra sănătății psihice

Avortul afectează nu doar din punct de vedere fizic, ci și emoțional, putând conduce la apariția unor tulburări mentale. Majoritatea femeilor resimt stări emoționale puternice după un avort, cunoscute sub denumirea de sindrom de stres posttraumatic.

Trauma post-avort este un subiect adesea ignorat. Studiile efectuate în ultimii 15 ani, în special în țările anglo-saxone, atestă existența acestei traume, care nu poate fi neglijată. Deși cunoașterea traumei post-avort crește în rândul medicilor ginecologi și obstetricieni, psihiatrii sunt mai puțin familiarizați cu aceasta.

Mărturiile femeilor care au trecut prin experiența avortului subliniază dificultatea procesului de recuperare emoțională. Acestea pot include sentimente de vinovăție, pierderea stimei de sine, pierderea sensului vieții, insomnii, coșmaruri și stări depresive persistente. Pot apărea, de asemenea, probleme în relațiile cu partenerul, copiii și anturajul.

În multe culturi, suferința post-avort este considerată o "suferință interzisă", puține persoane fiind dispuse să o asculte. Se tinde spre a atribui aceste traume unor probleme preexistente sau unor convingeri religioase.

Comparativ cu femeile care au dus sarcina la termen, cele care au avortat prezintă un risc crescut de suicid și de deces cauzat de complicații post-accident. De exemplu, în Franța, între 1979-1989, s-au înregistrat anual între 10 și 13 decese maternale la 220.000 de avorturi. În Suedia, rata mortalității atinge 40 de decese la 100.000 de avorturi.

Femeile care au avortat prezintă un risc probabil de două-trei ori mai crescut de a dezvolta cancer de col uterin, ovarian sau hepatic. Două-trei procente dintre acestea pot suferi perforația uterului sau lacerarea colului uterin, având un risc crescut de naștere prematură sau tardivă.

Avortul este asociat semnificativ cu riscul sarcinii extrauterine, care poate amenința viața mamei sau poate antrena sterilitatea. De asemenea, femeile care au avut o infecție cu chlamydia în momentul avortului au un risc crescut de a dezvolta o infecție pelviană.

Cele mai comune complicații sunt infecțiile, sângerările, febra, durerile abdominale cronice, vărsăturile sau perturbările ciclului menstrual. Unul sau mai multe avorturi sunt asociate cu o scădere generală a nivelului de sănătate. În primul an după avort, femeile consultă medicul de familie cu o frecvență mai mare, în special din motive psihologice.

În contrast, o sarcină dusă la termen este un factor de bună sănătate generală și psihică.

După avort, femeia poate experimenta un sentiment de ușurare, dar acesta poate fi înlocuit treptat de probleme legate de vinovăție, pierderea stimei de sine, insomnii, coșmaruri și stări depresive. Refularea sentimentelor reprimate poate duce la tulburări psihosomatice și de comportament.

Recuperarea fizică și emoțională post-avort

Recuperarea fizică durează, în general, de la câteva ore la câteva zile. Menstruația revine după aproximativ 4-6 săptămâni. Se recomandă evitarea contactului sexual cel puțin în primele două săptămâni după avort.

Posibilitatea unei noi sarcini apare odată cu următorul ciclu menstrual. Este esențială stabilizarea fizică și emoțională înainte de o nouă încercare de a rămâne însărcinată, iar medicul ginecolog poate oferi consiliere în acest sens.

Frecvent, avortul se produce dintr-o cauză tranzitorie, iar majoritatea femeilor vor avea sarcini cu evoluție normală ulterior. Mai puțin de 5% dintre femei vor avea două avorturi consecutive, iar doar 1% vor avea trei sau mai multe.

În cazul avorturilor multiple, în special mai mult de trei consecutive, este importantă consultarea medicului ginecolog pentru efectuarea unor teste care să identifice posibile cauze, cum ar fi anomalii uterine, tulburări de coagulare sau anomalii cromozomiale.

Vindecarea emoțională poate dura mai mult decât cea fizică. Avortul poate fi resimțit ca o pierdere chinuitoare, iar emoțiile resimțite pot include furie, vinovăție sau disperare. Acordarea timpului necesar pentru procesarea pierderii sarcinii este esențială.

Prevenția avortului spontan este, în majoritatea cazurilor, dificilă. Cu toate acestea, asigurarea stării optime de sănătate a mamei și a fătului, prin frecventarea consultațiilor prenatale și evitarea factorilor de risc precum fumatul și alcoolul, sunt măsuri profilactice utile.

Avortul, fie el spontan sau programat, poate avea un impact semnificativ asupra stării de sănătate fizică și mentală a femeii. Informarea corectă poate facilita recuperarea și poate contribui la restabilirea stării de bine după un astfel de eveniment.

tags: #urmarile #unui #avort