Stresul asupra asistentelor din pediatrie: cauze și efecte

Stresul este un răspuns normal și natural al organismului la diverși stimuli, fie că sunt vorba de schimbări, situații competitive sau evenimente percepute ca fiind solicitante. În funcție de intensitatea și durata sa, stresul poate fi considerat benefic, tolerabil sau, dimpotrivă, negativ și toxic. Acesta poate fi declanșat atât de situații negative, precum pierderea unei persoane dragi, cât și de evenimente pozitive cu impact emoțional puternic, cum ar fi începerea școlii sau participarea la festivități. Chiar și inițierea unor activități noi, cum ar fi cursuri sau activități extrașcolare, pot deveni factori declanșatori de stres.

Copiii pot percepe ca stresante situațiile care necesită pregătire specială, adaptare sau un sentiment de protecție. Mass-media și utilizarea excesivă a rețelelor sociale pot, de asemenea, să constituie o sursă de stres. Părinții pot încerca să gestioneze expunerea copiilor la informații stresante provenite de la televizor, jocuri video sau dispozitive mobile.

Tipuri de stres și manifestări

Stresul pozitiv (eustres)

În anumite contexte, stresul poate avea un rol pozitiv, pregătind copiii și ajutându-i să se adapteze mai bine, de exemplu, în cazul unor competiții sau concursuri. Stresul pozitiv poate contribui la o mai bună concentrare, la vizualizarea obiectivelor și la o pregătire sporită. După încheierea evenimentului, senzația de stres dispare. Acest tip de stres contribuie la dezvoltarea emoțională a copiilor, la construirea forței interioare și a încrederii în sine, sporindu-le capacitatea de adaptare și de a înfrunta provocările vieții.

În astfel de situații, este important ca părinții să nu intervină direct în rezolvarea problemelor copiilor, ci să le ofere sprijin și să îi încurajeze să se descurce singuri. Un copil care se bazează exclusiv pe părinți riscă să se dezvolte mai greu și să aștepte mereu soluții externe. Părinții au rolul de a-i învăța pe copii să se calmeze, să le arate că sunt acolo pentru ei și să îi încurajeze să își exprime sentimentele, explicându-le posibile scenarii și reacții viitoare, și stabilind obiceiuri care să le ofere stabilitate.

Stresul negativ (distres)

Pe de altă parte, există situații în care stresul devine prea intens, apare brusc sau persistă pe termen lung, făcând adaptarea dificilă pentru copil. Acestea pot include divorțul părinților, decesul unei persoane dragi, spitalizarea, mutarea într-un nou mediu sau alte evenimente generatoare de stres. Lipsa susținerii în fața stresului, mai ales pe termen lung, poate conduce la afecțiuni psihice sau mentale. Copiii au nevoie de sentimentul de protecție în fața stresului negativ pentru a preveni apariția simptomelor de anxietate, depresie sau tulburări de stres posttraumatic.

Stresul cronic

Stresul cronic este definit ca un stres care durează mai mult de câteva săptămâni. O boală de lungă durată, experiențele de bullying, discriminare, rasism sau atacuri pot fi surse de stres cronic. În aceste momente, este esențial ca copiii să se simtă apropiați de părinți sau îngrijitori, acceptați și iubiți.

Stresul traumatic

Stresul traumatic este asociat unor evenimente grave precum accidente, răni, amenințări, abuzuri sau diverse forme de violență. Deși părinții nu pot proteja copiii în permanență de acest tip de stres, intervenția lor în procesul de vindecare și recuperare este crucială. Este important să fie alături de copii atunci când aceștia doresc să vorbească și să le transmită că, în timp, se vor simți mai bine. Medicul sau terapeutul pot recomanda prezența părinților la anumite ședințe pentru a-i ghida cum să fie de ajutor. Stresul intens poate lăsa copiii să se simtă vulnerabili, anxioși și nesiguri pe ei.

Simptomele stresului la copii

La bebeluși, stresul se poate manifesta prin apatie sau agitație, lipsa apetitului și plâns frecvent, aparent fără cauză. Dacă plânsul persistă după ce au fost satisfăcute nevoile de bază (somn, hrană, alint, aer curat), trebuie luați în considerare și alți factori de stres, precum durerile sau problemele fizice.

La copiii mai mari, pot apărea schimbări comportamentale: fie devin prea liniștiți, fie prea agitați, le lipsește atenția și concentrarea, dorm prea mult sau prea puțin, se enervează ușor, au accese de furie sau rezultate școlare slabe. De asemenea, pot apărea dureri fizice, de cap, de stomac sau probleme digestive.

Abordarea și prevenirea stresului la copii

Părinții și îngrijitorii trebuie să le ofere copiilor asigurarea că sunt iubiți necondiționat, atât prin vorbe, cât și prin fapte. Crearea unor obiceiuri stabile în rutina zilnică, cum ar fi o oră fixă de culcare, mese servite împreună, jocuri sau activități de timp liber, poate induce un sentiment de stabilitate și siguranță. Aceste rutine stabilesc un ritm și oferă copiilor certitudinea unor elemente de bază pe care se pot baza.

Copiii pot învăța încă de mici metode de eliberare a stresului prin acțiuni relaxante, precum tehnici de respirație, meditație sau rugăciune. Activitățile în aer liber, desenul, pictura, cititul sau cântatul la un instrument muzical pot avea, de asemenea, efecte calmante. Prezența familiei și a prietenilor este esențială pentru starea de bine și sentimentul de siguranță a copiilor.

Relația sănătoasă dintre părinți și copii contribuie la gestionarea corectă a situațiilor stresante. Un copil care se simte în siguranță acasă și poate discuta deschis despre problemele sale va face față mai ușor stresului. Este important ca părinții să creeze o atmosferă de siguranță și să stabilească obiceiuri care să formeze o rutină. Copiii trebuie încurajați să adopte o dietă sănătoasă, să petreacă timp în aer liber, să facă mișcare și să doarmă la ore similare. Conversațiile deschise și asigurarea sprijinului parental sunt, de asemenea, fundamentale.

Discuțiile față în față pot fi uneori stresante; conversațiile în timpul unor activități comune (gătit, deplasare cu mașina) sau în timpul unei plimbări pot facilita exprimarea. Un copil se poate simți mai încurajat să vorbească atunci când nu privește direct părintele, mai ales în cazul unor situații delicate. Este important ca părintele să valideze temerile copilului, să țină cont de sentimentele sale și să nu le ignore. Lucrurile care par minore pentru adult pot fi extrem de importante pentru copil.

Accentul pe umor, prin jocuri, vizionarea de comedii sau crearea unor situații amuzante, poate contribui la o atmosferă veselă. Râsul poate fi un remediu eficient pentru a depăși situațiile stresante. Aceste strategii nu împiedică apariția stresului, dar pregătesc copilul să îl gestioneze mai bine, pregătindu-l pentru provocările vieții de adult.

Este important ca orice simptom de stres la bebeluși sau copii să fie tratat cu atenție. Unele situații pot fi rezolvate prin grija și empatia părinților, în timp ce altele necesită evaluarea unui medic specialist. De asemenea, este esențial ca stresul părinților să fie gestionat, deoarece supraîncărcarea sau dificultatea în a face față evenimentelor zilnice pot afecta sănătatea mintală a acestora.

Stresul profesional în rândul asistenților medicali din pediatrie

Stresul profesional, definit de Freundenberg ca sindromul de burnout, reprezintă uzura și epuizarea energiei, forței și resurselor, ducând la scăderea potențialului de acțiune al individului. Acest sindrom este indus de stresul cronic în profesiile care implică implicare directă în ajutorarea semenilor, cum ar fi sectorul medical.

Comunicarea în mediul medical tinde să fie rigidă, acordându-se uneori puțină atenție regulilor implicite ale lucrului în echipă, precum "magicul împreună". Personalul medical tânăr este cel mai expus la dezvoltarea sindromului de epuizare. Patologia indusă de stresul profesional este tratată cu responsabilitate crescută de către autoritățile sanitare din țările dezvoltate.

Supraîncărcarea rolului apare atunci când o persoană este solicitată să efectueze multiple activități într-un timp scurt. Frustrarea desemnează fie împiedicarea realizării unui drept sau a unei dorințe, fie starea psihică rezultată din acest blocaj. Agresivitatea este o consecință a frustrării, care se asociază cu creșteri ale ritmului cardiac. Frustrarea reprimată poate duce la depresie. Frustrarea, ostilitatea și furia afectează negativ la nivel emoțional, mental, spiritual și fizic.

Asistenții medicali nu beneficiază întotdeauna de prestigiul sau recunoașterea importanței muncii lor, nici din partea medicilor, nici din partea pacienților. Aceștia se confruntă cu violență fizică, verbală și psihologică din partea pacienților, familiilor acestora, dar și a medicilor cu care lucrează.

Studiile, precum cel realizat de Colegiul Medicilor din București, au măsurat nivelul de stres profesional în rândul medicilor, utilizând metodologia standardizată internațional Copenhagen Burnout Inventory. Acesta evaluează trei tipuri de burnout: personal, profesional și legat de lucrul cu pacienții. Sindromul burnout, sau epuizarea profesională, este o stare de epuizare fizică și psihică ce apare în special la profesiile cu responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii. Burnout-ul duce la scăderea concentrării și memoriei, insomnie, crește riscul erorilor și reduce productivitatea.

Un studiu efectuat în 12 țări europene a arătat că 43% dintre medici suferă de epuizare emoțională. Burnout-ul, deși prezent, este mai puțin legat de lucrul direct cu pacienții și mai mult de factori de sistem: birocrație, legislație neclară, presiuni emoționale din partea rudelor, recunoaștere socială redusă și lipsuri materiale. Implementarea unor programe de management al stresului ar putea oferi un real ajutor medicilor.

Implicațiile psihologice ale schimbărilor recente din societate se reflectă asupra fiecărei persoane, în special asupra asistenților medicali din pediatrie, care se confruntă cu o varietate de factori stresori. Aceștia includ conflictul de rol (între așteptările profesionale și realitatea muncii), reproșurile pacienților care nu conștientizează eforturile depuse de asistenți, și recunoașterea socială redusă a profesiei.

Până la un anumit punct, stresul poate îmbunătăți performanța și calitatea vieții. Însă, atunci când devine excesiv, își pierde efectul benefic și devine dăunător. Serviciile de suport și consiliere psihologică telefonică sunt disponibile asistenților medicali din București.

tags: #stresul #asupra #asistentelor #din #pediatrie