Contestarea recunoașterii paternității în fața serviciului de stare civilă

Prezentul articol analizează situația juridică a contestării recunoașterii paternității, în special în contextul în care copilul s-a născut în timpul căsătoriei părinților săi, dar după pronunțarea divorțului.

Acțiunea civilă și solicitările reclamantului

Reclamantul VA a formulat o acțiune civilă în contradictoriu cu pârâta CR, având ca obiect minorul VAC, născut la data de 19.12.2008. Solicitările reclamantului au vizat, în principal:

• Înlăturarea retroactivă a filiației stabilite prin recunoașterea reclamantului în fața delegatului Stării Civile, conform art. 58 alin. 1 C. Fam.
• Radierea numelui și prenumelui reclamantului din actul de naștere al minorului, ca efect al revocării recunoașterii, conform art. 57 alin. 2 C. Fam.
• Acordarea cheltuielilor de judecată.

Motivația acțiunii și circumstanțele nașterii minorului

În motivarea acțiunii, s-a arătat că părțile au fost căsătorite în perioada 19.08.2004 - 06.11.2008. Minorul A C s-a născut după pronunțarea sentinței de divorț, dar înainte ca aceasta să rămână definitivă. Conform art. 53 din Codul familiei, reclamantul a fost menționat ca tată în certificatul de naștere al minorului. Reclamantul a declarat că s-a prezentat la serviciul de stare civilă și a declarat că este tatăl minorului, având o relație bună cu pârâta și cedând rugăminților acesteia. Cu toate acestea, reclamantul apreciază că nu s-a gândit la consecințele declarației sale și că nu este normal să fie trecut formal ca tată, în condițiile în care nu are această calitate.

Aspecte juridice invocate și probe

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 58 alin. 1 Codul familiei, art. 57 alin. 2 Codul familiei, precum și art. 112 și 274 Cod de procedură civilă. În probațiune, au fost depuse:

• Copie sentință civilă nr. 6667/06.11.2008
• Copie acțiune civilă
• Liste detalii convorbiri telefonice

Acțiunea a fost timbrată cu 19 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.

Întâmpinarea pârâtei și excepția inadmisibilității

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Pârâta a susținut că paternitatea a fost stabilită prin aplicarea prezumției de paternitate și nu prin recunoaștere, motiv pentru care acțiunea în contestarea recunoașterii de paternitate este inadmisibilă. De asemenea, s-a arătat că susținerile reclamantului nu sunt reale și că nu a existat nicio înțelegere "pur formală" pentru recunoașterea paternității, reclamantul neavând nicio îndoială asupra calității de tată a minorului. În probațiune, s-a depus copia certificatului de naștere al minorului și copia hotărârii de divorț.

Poziția reclamantului față de excepția inadmisibilității

Fata de excepția inadmisibilității acțiunii, reclamantul a pus concluzii de respingere, apreciind că oricine poate formula o asemenea acțiune, având în vedere că minorul s-a născut între data pronunțării divortului și data rămânerii definitive a acestuia, considerând acțiunea admisibilă.

Analiza instanței asupra excepției inadmisibilității

Instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției inadmisibilității acțiunii, în temeiul art. 137 Cod de procedură civilă. Instanța a reținut următoarele:

Părțile s-au căsătorit la 19.08.2004, iar prin sentința civilă nr. 6667/06.11.2008 s-a hotărât divorțul, care a rămas irevocabil la data de 12.01.2009. La data de 19.12.2008 s-a născut minorul VAC, iar potrivit certificatului de naștere, reclamantul este tatăl acestuia, iar pârâta mama sa.

Având în vedere că nașterea minorului s-a produs în timpul căsătoriei (data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, care marchează desfacerea căsătoriei, fiind ulterioară), minorul are statutul unui copil din căsătorie. Paternitatea sa se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 53 Codul familiei, potrivit cărora „Copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei.” Aceste dispoziții legale instituie o prezumție de paternitate, care poate fi înlăturată în cazul în care este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului, prin acțiunea în tagada paternității prevăzută de art. 54 Codul familiei.

Potrivit art. 56 Codul familiei, în afara cazului prevăzut de art. 53, paternitatea copilului se poate stabili prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească. În consecință, recunoașterea de paternitate are loc numai în cazul minorilor din afara căsătoriei și este exclusă în cazul minorilor din căsătorie. În speță, nu interesează dacă reclamantul a dat declarația de recunoaștere de paternitate la starea civilă, deoarece operează de drept prezumția de paternitate instituită de art. 53 Codul familiei. Cu alte cuvinte, chiar dacă reclamantul nu declara nașterea la serviciul de stare civilă, era înscris ca tată al minorului în virtutea art. 53.

În aceste condiții, este evident că acțiunea în contestarea recunoașterii de paternitate prevăzută de art. 58 Codul familiei este admisibilă numai în cazul recunoașterii unui copil din afara căsătoriei.

Având în vedere că, în speță, minorul este din căsătorie și acțiunea în contestarea recunoașterii de paternitate este inadmisibilă, instanța constată întemeiată excepția și o va admite. În consecință, acțiunea va fi respinsă ca inadmisibilă.

Opinia reclamantului și posibilitatea contestării paternității

Opinia reclamantului că oricine poate contesta recunoașterea de paternitate care nu corespunde adevărului este corectă, dar o asemenea acțiune poate privi numai recunoașterea paternității copilului din afara căsătoriei. Recunoașterea paternității unui copil din căsătorie este nulă dacă are loc înainte de înlăturarea paternității din căsătorie.

Pentru înlăturarea paternității minorului din căsătorie, reclamantul are la îndemână acțiunea în tagada paternității prevăzută de art. 54 Codul familiei, pe care o poate exercita în termen de 3 ani de la nașterea minorului.

Obligații procesuale și cheltuieli de judecată

Instanța subliniază că, în virtutea rolului activ, nu poate schimba cauza acțiunii așa cum a fost arătată în cererea de chemare în judecată și cum a fost susținută după punerea în discuția contradictorie a părților. Retinând culpa procesuală în sarcina reclamantului, instanța îl va obliga la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în suma de 1500 lei, dovedit cu chitanță.

Hotărârea instanței

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă și, în consecință:

Respinge ca inadmisibilă acțiunea de contestare a recunoașterii de paternitate formulată de reclamantul VA, cu domiciliul în Sibiu, strada Iezer, bl.5, apartament 75, în contradictoriu cu pârâta CR, cu domiciliul în Sibiu, strada Varului, nr. 7A.

Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare, potrivit art. 282 c.p.civ.

Pronunțată în ședința publică din 12.01.2010.

Referințe legislative și jurisprudențiale

Articolele din Codul familiei aplicabile în speță includ:

• Art. 53. alin. (1) Copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei.
• Art. 54. alin. (1) Paternitatea poate fi tagăduită, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului.
• Art. 54. alin. (2) Acțiunea în tagăduirea paternității poate fi pornită numai de soț; moștenitorii acestuia pot continua acțiunea pornită de el. (Notă: Această prevedere a fost declarată neconstituțională și extinsă pentru a include și mama și copilul.)
• Art. 56. Filiația față de tată se stabilește, în afara cazurilor prevăzute în art. 53, prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească.
• Art. 57. alin. (1) Copilul conceput și născut în afara de căsătorie poate fi recunoscut de către tatăl său; după moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenți firești.
• Art. 57. alin. (2) Recunoașterea se face prin declarație făcută la serviciul de stare civilă, fie odată cu înregistrarea nașterii, fie după această dată; recunoașterea poate fi făcută și prin înscris autentic sau prin testament.
• Art. 57. alin. (3) Recunoașterea, chiar făcută prin testament, nu se poate revoca.
• Art. 58. alin. (1) Recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată.

Jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 349/2001) și a Curții Europene a Drepturilor Omului a subliniat importanța dreptului mamei și al copilului de a contesta paternitatea, în lumina principiilor egalității și respectului pentru viața privată și de familie.

De asemenea, Noul Cod Civil a extins sfera persoanelor care pot iniția acțiunea în tăgada paternității, incluzând, pe lângă soțul mamei, și mama, tatăl biologic și copilul.

tags: #sentinta #actiune #tagada #paternitate #la #serviciul