Activitatea de desen, chiar și una dintre cele mai simple, se învață în timp, fiind un proces gradual în dezvoltarea copiilor. După vârsta de un an, copilul devine suficient de coordonat pentru a ține un creion și a explora hârtia prin zgârieturile sale.
Primele explorări și instrumentele potrivite
Este esențial ca părinții să supravegheze copiii în timpul activităților de desen pentru a preveni accidentele, mai ales cu creioane ascuțite. Se recomandă utilizarea creioanelor și cariocilor de calitate, fabricate din ingrediente netoxice și ușor de curățat.
Primele desene ale copiilor apar ca urmare a explorării vizual-motorii a mediului înconjurător. Decizia părintelui de a oferi copilului creioane este un factor decisiv în inițierea acestei activități. Odată ce copilul poate merge singur, este capabil să deseneze. Orice creion sau pensulă ținută în mână va lăsa o urmă pe hârtie, captând interesul copilului.
În această etapă incipientă, mișcările sunt ample, pornind din umăr și implicând întregul braț. Prin urmare, sunt recomandate instrumente de desen groase și rezistente la lovituri, cum ar fi pensule groase, creioane cerate sau cretă. Acestea permit copilului să lase urme indiferent de poziția mâinii.
Copilul ține creionul cu toată palma, iar creioanele mai groase sunt mai ușor de manevrat. În curând, aceste prime urme vor evolua spre o înlănțuire de linii suprapuse, liniile drepte devenind curbe și depășind mai puțin marginile foii. Copiii par să găsească procesul de "scribbling" (zgâriat) foarte antrenant, mișcând mâna într-un mod ritmic și regulat, fiind fascinați de semnele lăsate pe hârtie.
Evoluția de la zgârietură la cerc și dincolo de ele
Pe măsură ce dezvoltarea fizică, neurologică și emoțională progresează, copilul va trece de la zgârieturi la desenarea cercurilor. Deși simplă pentru adulți, desenarea unui cerc complet necesită o bună coordonare ochi-mână.
Copiii încep să își perceapă desenele ca reprezentări ale lumii interioare sau exterioare. Există însă un element de oportunism în interpretarea propriilor desene de către copii; deseori renunță la intenția inițială dacă desenul seamănă cu altceva.
Începând cu vârsta de 3 ani și jumătate, copiii adaugă detalii desenelor lor, creând legături între elemente. Corpul uman este adesea reprezentat printr-un cerc pentru cap și linii pentru membre, o schemă similară fiind folosită și pentru reprezentarea animalelor.
Cu cât copiii sunt mai mari, cu atât desenele lor devin mai realiste. Un copil de 5 ani poate include în desen elemente pe care știe că există, chiar dacă nu pot fi văzute în mod normal (de exemplu, un desen de profil al feței poate conține gura întreagă și ambii ochi, sau corpul uman poate reda conținutul stomacului).
În stadiul final al acestei perioade, schema corpului uman va include cap, trunchi și membre. Inițial, capul și trunchiul pot fi unite, dar pe măsură ce se apropie de vârsta de 8 ani, acestea vor fi separate de gât.
Dezvoltarea cognitivă și exprimarea prin desen
Copiii peste 8 ani încearcă adesea să redea profunzimea în desenele lor, nu doar pentru obiecte individuale, ci și pentru a ilustra relația dintre obiecte. Ei încep să deseneze dintr-un punct de vedere personal.
Aceasta este și perioada în care copiii sunt la școală, iar desenul nu este întotdeauna o activitate centrală, în timp ce limbajul și vocabularul lor s-au dezvoltat considerabil.
Este important de menționat că etapele de dezvoltare a desenului prezentate sunt schițate în linii mari. Acestea pot varia semnificativ de la o cultură la alta, de la o societate la alta și, mai ales, de la un copil la altul, fiecare copil dezvoltându-se în ritmul său propriu.
Interpretarea desenelor copiilor: o fereastră spre universul lor interior
Cu ajutorul desenului, al jocului și al vorbirii, copiii se exprimă. Cercetătorii, psihologii și pedagogii au realizat diverse studii pentru interpretarea desenelor copiilor, oferind o metodă complementară de estimare a universului cognitiv și afectiv, a așteptărilor și dorințelor acestora.
Analizând desenele copiilor, putem obține informații prețioase despre dezvoltarea socială, emoțională, fizică și intelectuală a fiecărui copil. Desenul poate fi un instrument de comunicare puternic, mai ales pentru copiii care nu se pot exprima suficient prin vorbire.
Alegerea materialelor și poziționarea desenului
Preșcolarii nu aleg materialele de desen la întâmplare. Dacă au posibilitatea de a alege, vor opta pentru un anumit tip de hârtie sau instrumente de colorat (creioane, carioci, cretă). Aceste alegeri pot dezvălui aspecte ale personalității sau stării de spirit.
- O coală mai mare poate indica dorința copilului de a ocupa un spațiu mai mare în viața celor din jur și de a se evidenția.
- Un creion mai gros sugerează o fire bine determinată, în timp ce un creion mai subțire poate indica o personalitate cu probleme în afirmare și exprimare.
- Obiectele mari, desenate exagerat, pot indica agresivitate și hiperactivitate.
- Copiii care desenează gura mare cu dinți proeminenți sunt adesea cei care vorbesc mult și sunt agresivi.
- Ochii mici desenați pot indica dorința de a nu se amesteca cu ceilalți.
- Un gât lung poate semnala dificultăți în atingerea dorințelor și satisfacerea acestora.
- Mâinile ridicate simbolizează dorința de a-i ajuta pe alții sau de a se conecta cu ei.
- Desenul apăsat, nervos, poate arăta un copil anxios.
Poziționarea desenului pe pagină are, de asemenea, o semnificație. Un desen plasat în centrul paginii, cu linii sigure și bine dimensionat, indică un copil echilibrat emoțional și sigur pe el. Partea de jos a paginii este legată de viața de zi cu zi și de concret, partea de sus de vise, iar părțile stânga și dreapta de relația cu ceilalți și comunicare. Partea stângă este asociată cu trecutul și cu relația cu mama, iar partea dreaptă cu viitorul și cu părinții.
Interpretarea culorilor în desenele copiilor
Culorile folosite de copii în desenele lor pot avea o semnificație aparte, oferind indicii despre personalitatea lor:
- Negrul și movul sugerează dominanța și sunt preferate de copiii care solicită multă atenție.
- Albastrul este ales de copiii grijulii, atenți cu ceilalți și care se bucură de compania altor copii.
- Roșul indică entuziasmul și plăcerea de a descoperi lucruri noi.
- Rozul, preferat adesea de fete, semnalează nevoia de dragoste și afecțiune.
- Verdele sugerează o personalitate aparte, o fire artistică și creativă, căreia îi place să fie diferită.
- Galbenul demonstrează inteligența.
Desenul ca instrument terapeutic și de comunicare
Psihologii utilizează adesea desenele în terapia cu copiii, deoarece acestea reprezintă un limbaj accesibil celor mici și pot dezvălui multe despre sentimentele lor.
Prin desene, copiii își exprimă temerile, bucuriile, visele și durerile, oferind perspective asupra relației lor cu lumea. Desenul este, așadar, o metodă de comunicare, iar desenele lor reprezintă o imagine a personalității lor.
Un mod frumos de a afla anumite sentimente ale copilului este să îl rugați să deseneze membrii familiei, mai ales în perioade dificile sau după schimbări majore. Dimensiunea persoanelor desenate poate indica importanța acordată relației cu acea persoană. Copiii pot omite din desen frații dacă simt că nu primesc suficientă atenție, dorindu-și ca fratele să "dispară". Poziționarea copilului în desen, mai aproape de un părinte, indică o apropiere mai mare de acesta. Felul în care sunt plasați membrii familiei poate oferi informații despre cum percepe copilul relațiile familiale; dacă sunt așezați unul lângă altul, familia este percepută ca fiind unită.
Un copil nesigur poate desena figuri înspăimântătoare sau personaje cu capete mici și fără mâini. Este important să nu tragem concluzii pripite, deoarece uneori desenele pot să nu aibă o semnificație anume.
Desenul poate fi folosit pentru a ajuta copilul să depășească momentele de tensiune. De exemplu, rugat să deseneze cum este furios, copilul poate începe cu linii apăsate și mișcări agitate, acoperind întreaga pagină. Ulterior, rugat să deseneze din nou furia, desenul poate deveni mic, cu linii mai puțin apăsate, demonstrând o ameliorare a stării emoționale.
În perioada refuzurilor, rugarea copilului să deseneze "nu"-ul poate ajuta la domolirea sentimentelor puternice.
Încurajarea creativității și dezvoltarea motricității fine
Activitățile de desen, colorat și pictură ocupă un rol important în viața copiilor, având beneficii pe plan afectiv, social, motor și lingvistic.
Se poate începe cu activități de desen chiar și de la vârsta de 1 an, folosind creioane speciale pentru bebeluși sau cele obișnuite. Este importantă încurajarea copilului să lase urme pe hârtie și bucuria manifestată la reușitele sale. Supravegherea atentă este necesară, redirecționând copilul dacă acesta încearcă să bage creioanele în gură.
Pentru copiii mici, se pot folosi acuarele pe carton sau pânză, acoperite cu folie alimentară, pentru a explora suprafața tactilă.
Conform unor studii, copiii mici, sub vârsta de 2 ani, au perioade scurte de concentrare în activitățile de joc, de obicei între 3-5 minute pentru copiii de 15-18 luni. În timpul desenului, copilul ia decizii privind ce să deseneze, ce culori să folosească, cum să reprezinte obiectele, stimulându-și astfel creativitatea.
Dacă un copil întâmpină dificultăți în a ține creionul, fie din cauza lipsei de forță, fie din cauza lipsei de interes, este recomandată consultarea unui specialist pentru o evaluare a dezvoltării motricității fine.
Activitățile precum turnatul de boabe dintr-un recipient în altul, decojirea unei legume sau a unui ou fiert, unsearea unei felii de unt cu un cuțit, sau lăsarea urmelor în nisip sau pământ, contribuie la dezvoltarea motricității fine și sunt, de obicei, distractive pentru cei mici.
Participarea activă a părinților la procesul de desenare, mai degrabă decât simpla laudă a rezultatului, încurajează copilul. Ajutarea copilului să deseneze lucruri mai complicate sau alegerea împreună a culorilor potrivite stimulează explorarea și creativitatea.
Afișarea desenelor la vedere este o modalitate prin care copilul înțelege că munca sa este apreciată și importantă.
