Herniile Abdominale: Definiții, Simptome și Opțiuni de Tratament

Ce Este o Hernie Abdominală?

Hernia abdominală constă în exteriorizarea conținutului cavității abdominale printr-un defect muscular sau fascial de la nivelul peretelui abdominal. Atunci când structurile ce alcătuiesc peretele abdominal devin mai slabe sau se rup, se creează anumite locuri sau orificii care permit ieșirea organelor prin acele zone de rezistență scăzută.

Majoritatea herniilor nu deranjează pacientul și nu produc simptome. Tipurile principale de hernii ale peretelui abdominal sunt herniile ventrale și herniile orificiului miopectineal. Atunci când există un defect al peretelui abdominal - o zonă slabă, de rezistență scăzută sau chiar un defect în structura acestuia, orice factor care determină creșterea presiunii intraabdominale poate determina hernierea (ieșirea) organelor abdominale.

Hernierea organelor abdominale poate apărea din cauze multiple. Există anumiți factori de risc ce țin de pacient, care pot predispune la hernii, precum fumatul și diabetul zaharat.

Simptomele Herniei Abdominale

Cel mai frecvent simptom al unei hernii abdominale este durerea. Aceasta se poate resimți local, la nivelul herniei sau se poate resimți difuz, sub forma unor crampe.

Un alt semn caracteristic este vizualizarea la inspecția abdomenului sau la nivel inghinal a unei umflături sub piele; aceasta poate să fie evidentă atunci când pacientul stă în picioare, sau atunci când crește presiunea abdominală prin tuse sau strănut.

Dr. „În primul rând vorbim despre durere: de la o simplă jenă până la un junghi puternic, precum și o deformare, o umflătură care apare la nivelul abdomenului, mai mică sau mai mare, în funcție de gravitatea situației. Când hernia nu este complicată, umflătura apare numai când pacientul este în ortostatism, adică stă în picioare. Când pacientul este în clinostastism, adică atunci când se culcă, deformarea, umflătura, dispare, deoarece conținutul herniat, adică structurile anatomice intraabdominale care părăsesc cavitatea abdominală prin defectul, ruptura peretelui abdominal reintră în abdomen, hernia practic dispărând.

Atunci când umflătura, deformarea peretelui abdominal este permanentă și nu mai dispare în clinostastism, înseamnă că hernia s-a complicat prin încarcerare, iar dacă se asociază și durere înseamnă că s-a complicat prin strangulare. Ambele situații reprezintă o urgență, majoră fiind hernia complicată prin strangulare, care trebuie operată în primele șase ore de la debut pentru a evita apariția unor complicații redutabile (necroza ansei intestinale herniate care prezintă suferință vasculară, peritonita localizată sau generalizată).

În cazul în care hernia este la debut, de mici dimensiuni, dacă pacientul este, de exemplu, obez, poate să nu observe deformarea abdomenului în zona respectivă și numai examenul clinic poate pune diagnosticul de hernie. Bolnavul doar simte o arsură, o durere, o jenă în regiunea inghinală și nu simte deformarea.

Hernia epigastrică este considerată o urgență atunci când rămâne blocată în poziția afară - hernie încarcerată. O hernie încarcerată poate deveni o hernie strangulată, în care țesutul care se umflă în afara mușchiului este lipsit de alimentarea cu sânge. Acest lucru poate provoca moartea țesutului care a ieșit prin hernie. O hernie strangulată poate fi identificată prin culoarea roșu intens sau violet a țesutului.

Hernia ombilicală prezintă ca principal simptom apariția unei umflături și a unei deformări vizibile în zona buricului. Presiunea și durerea în jurul zonei umflate sunt, de asemenea, semne ale herniei. Simptomele se agravează odată cu activitatea fizică.

Diagnostic și Tipuri de Hernii

Diagnosticul herniei abdominale este unul clinic, bazat pe simptomatologia și examenul fizic al pacientului. Un examen clinic obiectiv îți poate dezvălui o formațiune pseudotumorală la nivelul zonei herniare.

Atunci când suspectează o hernie, medicul va examina pacientul în picioare, deoarece aceasta poate fi evidentă doar când este crescută presiunea abdominală.

Tipuri de Hernii Abdominale

• Hernia Epigastrică: Această hernie apare în partea superioară a liniei albe, în zona cunoscută sub numele de epigastru. Epigastrium este partea superioară a abdomenului, între coaste și ombilic. Herniile epigastrice apar atunci când țesuturile sau organele ies în afara peretelui abdominal în această regiune. Hernia epigastrică este hernia situată în partea inferioară a cutiei toracice, deasupra ombilicului (buricului), de-a lungul liniei mediane a abdomenului. În cazul unei hernii epigastrice, țesutul gras și, foarte rar, intestinele, depășesc linea alba localizată sub cutia toracică. Linea alba sau linia mediană este porțiunea de țesut conjunctiv vizibil, care se întinde din mijlocul abdomenului, între mușchii abdominali. O hernie epigastrică se prezintă ca o protuberanță de mici dimensiuni, rareori devenind mai mare decât dimensiunea unei mingi de golf. Aceasta este, de obicei, urmarea unui defect congenital sau o slăbiciune în țesutul conjunctiv sau mușchii abdominali.
• Hernia Ombilicală: Reprezintă 5-10% din totalul herniilor. Hernia ombilicală se dezvoltă în jurul buricului (ombilicului). Herniile ombilicale pot apărea la orice vârstă, deși sunt mai comune la sugari și copii mici. Zona în care apare hernia ombilicală este exact în interiorul buricului, un punct slab în peretele abdominal, prin care cordonul ombilical asigură fluxul sanguin între mamă și copil. La câteva zile după naștere, cordonul ombilical cade și această zonă se închide complet. În copilărie, dacă această zonă nu se închide, poate duce la apariția herniei abdominale. La adulți, creșterea semnificativă a presiunii intra-abdominale este principala cauză a herniei ombilicale. Hernia ombilicală conține de obicei intestinul subțire și țesutul adipos intraabdominal.
• Hernia Juxtaombilicală: Această variantă de hernie se dezvoltă în apropierea ombilicului, sau buricului, pe partea superioară a liniei albe. Este posibil ca această hernie să apară chiar la nivelul ombilicului sau în apropierea acestuia.
• Hernia Subombilicală: Acest tip de hernie se formează în partea inferioară a liniei albe, sub nivelul ombilicului. Aceasta poate apărea în zona inferioară a abdomenului, aproape de zona inghinală.
• Hernia Inghinală: Este una dintre cele mai răspândite și bine cunoscute tipuri de hernii abdominale. Poate fi clasificată în:
  • Punct Herniar: Forma cea mai simplă, unde sacul herniar se află la nivelul orificului herniar profund.
  • Hernie Inghinală: Sacul herniar pătrunde complet în canalul inghinal.
  • Bubonocel: Fundul sacului herniar se găsește la nivelul orificului inghinal superficial.
  • Hernie Inghino-funiculară și Inghino-scrotală: Sacul herniar se extinde în zona inghinală, respectiv în scrot.
• Hernia Femurală: Reprezintă o formă specifică de hernie care afectează mai frecvent femeile.

Cauzele și Factorii de Risc

Slăbiciunea peretelui abdominal determină formarea herniilor abdominale. Deși există și varianta unei afecțiuni congenitale, de obicei hernia de perete abdominal apare după eforturi fizice intense sau chiar după un efort brusc pe care îl efectuează pacientul. Această ruptură se produce la nivelul peretelui abdominal pe o zonă mai slabă din punct de vedere anatomic sau care a fost anterior slăbită prin traumatisme sau intervenții chirurgicale.

Factori de risc includ:

• Fumatul
• Diabetul zaharat
• Obezitatea
• Slăbiciunea musculară
• Încordarea peretelui muscular al abdomenului
• Eforturi fizice intense sau bruște
• Traumatisme sau intervenții chirurgicale anterioare în zona abdominală
• Vârsta înaintată
• Sarcina (în cazul herniei ombilicale la femei)

Tratamentul Herniilor Abdominale

Tratamentul herniilor abdominale este, fără excepție, chirurgical. Dacă hernia este mică și nu deranjează pacientul, se poate aștepta și urmări evoluția în timp a acesteia, în cadrul unor controale programate.

În cazul copiilor, cu excepția cazului în care hernia amenință să devină o urgență, intervenția chirurgicală poate fi amânată până când copilul mai crește.

Dacă umflătura nu poate fi împinsă înapoi în interior, iar pacientul prezintă greață, vărsături și constipație, acestea sunt considerate urgențe medicale. Aceste simptome indică faptul că organele care au ieșit prin deschiderea herniei sunt prinse, ceea ce duce la tulburări de circulație și la deteriorarea țesuturilor.

Metode de Intervenție Chirurgicală

Chirurgia deschisă: O operație de hernie deschisă presupune o intervenție ușoară, ce constă în reintroducerea organului herniat la locul său în abdomen, sutura (cusătura) defectului de perete abdominal și întărirea suplimentară a acestuia cu o plasă chirurgicală. Plasa este o proteză ce funcționează ca o barieră suplimentară ce previne recidiva herniei. Acestea pot fi de două tipuri: absorbabile sau non-absorbabile. Pentru defecte mari, chirurgul poate folosi o plasă pentru a întări peretele abdominal. Plasa este permanentă și previne revenirea herniei. Utilizarea plasei în herniile mai mari constituie tratament standard, dar se poate dovedi lipsit de succes dacă pacientul are antecedente de respingere a implanturilor chirurgicale sau o afecțiune care împiedică utilizarea plasei.

Chirurgia laparoscopică: Hernia poate fi reparată și prin chirurgie laparoscopică. Aceasta presupune introducerea în cavitatea abdominală a unui tub lung (laparoscop), prin care se introduc instrumentele chirurgicale, și care prezintă o sursă de lumină în capăt, care facilitează vizualizarea cavității abdominale. Intervenția chirurgicală presupune efectuarea unei incizii pe fiecare parte a herniei. Acest tip de hernie poate fi reparată și printr-o incizie sau laparoscopic, cu mici incizii. Chirurgul va izola apoi porțiunea sacul herniar care trece prin mușchi și va readuce sacul herniar în poziția corectă, apoi va repara defectul muscular. Dacă defectul în mușchi este mic, acesta poate fi suturat închis, cu suturi permanente, care vor împiedica revenirea herniei.

Chirurgia robotică: Cea mai avansată formă de chirurgie pentru repararea herniei abdominale este chirurgia robotică. Aceasta aduce un plus de control și siguranță în câmpul operator, permițând realizarea de operații la un nivel de finețe și precizie neegalat de niciun sistem laparoscopic. Inciziile extrem de precise și de dimensiuni mici limitează sângerarea intraoperatorie, reduc durerea și perioada de recuperare.

Recuperarea Post-Operatorie

Cei mai mulți pacienți cu hernie își pot reveni la activitatea normală în decurs de șase săptămâni. La pacienții mai în vârstă, recuperarea poate dura mai mult.

Abdomenul va fi sensibil, mai ales în prima săptămână, iar în tot acest timp, incizia trebuie protejată prin aplicarea unei presiuni ferme pe linia de incizie, mai ales dacă strănutați sau tușiți.

După intervenție, timp de o lună, până la două maxim, trebuie evitat efortul fizic intens. Pacientul va fi nevoit să se protejeze, să nu ridice greutăți, să nu alerge, să nu urce scări multe. Se poate deplasa, se poate plimba, dar cu precauție. Să evite tusea frecventă repetată, să evite constipația, aceștia fiind doi factori importanți care favorizează recidiva.

În cazul unei operații laparoscopice, recuperarea este și mai rapidă. În timp, se spune că operația Liechtenstein este cea mai fiabilă: recidive mai puține, complicații mai puține.

tags: #regiunea #epigastrica #si #ombilicala