Nașterea puilor de câine este un moment emoționant, fie că sunteți crescători experimentați sau vă pregătiți pentru prima fătare a cățelei dumneavoastră. Înțelegerea procesului de fătare și a modului în care puteți oferi suport este esențială pentru o experiență cât mai sigură și mai relaxată.
Procesul de Fătare la Câini
Perioada de gestație la câini durează în medie 63 de zile, dar intervalul de 57-72 de zile este considerat normal, cu condiția ca starea generală a cățelei să fie bună. În aceste cazuri, este recomandat să nu interveniți în procesul natural, deoarece cățeaua instinctiv știe ce are de făcut.
Semnele Nașterii Iminente
Finalul perioadei de gestație se poate observa atât din punct de vedere fizic, cât și comportamental. O metodă sigură de a determina nașterea iminentă este monitorizarea temperaturii corporale. Scăderea temperaturii de la 38°C la 37°C sau mai jos indică faptul că puii sunt așteptați în următoarele 12-24 de ore.
Alte semne premergătoare nașterii, care apar cu aproximativ 6-24 de ore înainte, includ:
- Agitație
- Construirea unui cuib
- Gâfâit
- Tremurat
- Dificultăți de respirație
- Refuzul hranei
- Diaree
- Vărsături ocazionale
Această perioadă de pregătire intensă, numită "faza de deschidere", implică și schimbări interne, precum dilatarea colului uterin, eliberarea mucusului cervical și apariția primelor contracții.
Desfășurarea Nașterii
După pierderea lichidului amniotic sau apariția primelor contracții, primul pui ar trebui să se nască în 3-4 ore. Odată ce puiul ajunge în canalul cervical, cățeaua va începe să împingă, de obicei din poziția culcată pe o parte sau ghemuită. După 2-4 contracții abdominale puternice, puiul este de obicei expulzat relativ ușor. Poziția puilor la naștere (cu capul sau cu coada în față) nu contează.
Intervalul dintre nașterea puilor este, în medie, între 10 și 60 de minute, dar pot apărea și intervale mai lungi, de până la două ore, mai ales la mamele la prima fătare. La aproximativ 5 minute după nașterea fiecărui pui, este expulzată placenta, pe care mama o consumă, ajutând la menținerea curățeniei și stimulând lactația.
Nașterea se consideră încheiată după ce toți puii au fost născuți și a fost expulzat același număr de placente ca și de pui. Procesul durează, în general, mai puțin de 12 ore, dar poate ajunge până la 24 de ore.
Numărul de Pui și Factorii Influienți
Numărul de pui la o fătare poate varia considerabil, de la unul la doisprezece sau chiar mai mulți. În medie, o cățea naște 5-6 pui. Rasele mai mici tind să aibă mai puțini pui, în timp ce rasele mari pot avea mai mulți. Greutatea cățelei joacă, de asemenea, un rol important, puii cântărind aproximativ 11% din greutatea corporală a mamei. Prima fătare la câini aduce, de regulă, mai puțini pui decât cele ulterioare.
Intervenția Umană în Timpul Fătării
Spre deosebire de oameni, cățelele nu au nevoie de asistență medicală specializată în timpul fătării. Este recomandat să fiți prezent, dar să interveniți doar în caz de urgență. Situații care pot necesita intervenția dumneavoastră includ:
- Nașterea rapidă a mai multor pui, când mama este încă ocupată cu placenta primului născut.
- Puii născuți care sunt încă în sacul amniotic.
- Dificultăți în respirația puilor.
În cazul în care un pui este încă în sacul amniotic, acesta trebuie îndepărtat cu un șervețel de hârtie, iar cordonul ombilical poate fi tăiat pentru a preveni inhalarea lichidului amniotic. Puii pot fi apoi uscați și plasați lângă mameloanele mamei sau într-un coș separat, cu o sursă de căldură.
Este crucial să verificați dacă numărul de placente este egal cu numărul de pui, deoarece retenția de placentă în uter poate duce la septicemie.
Complicații Posibile la Naștere și Alăptare
Deși majoritatea fătărilor decurg fără probleme, pot apărea complicații. Acestea pot include:
- Absența contracțiilor uterine.
- Dificultăți ale căilor de naștere (vagin prea strâmt, pui prea mari).
- Deschiderea neadecvată a canalului de naștere.
- Malformații ale puilor (hidrocefalie, pui morți).
În astfel de situații, contactați imediat un medic veterinar, care poate recomanda ecografie sau radiografie pentru a determina necesitatea unei cezariene. Nu se recomandă administrarea de medicamente care declanșează travaliul (oxitocina), deoarece acestea pot afecta instinctul matern.
Dacă mama nu rupe sacul amniotic sau nu stimulează puii, este necesară intervenția umană. De asemenea, trebuie să vă asigurați că toți puii primesc suficient colostru, laptele matern bogat în anticorpi, esențial pentru protecția lor.
Îngrijirea Nou-Născuților și Soluționarea Problemelor de Alăptare
Puii de câine sunt complet neajutorați la naștere, dar instinctul îi ajută să găsească mameloanele mamei. Contactul apropiat cu mama este vital pentru supraviețuirea lor, nu doar pentru nutriție, ci și pentru menținerea temperaturii corporale, deoarece ei nu își pot regla singuri căldura.
Mama stimulează reflexul de urinare și defecare la pui prin lins și menține curățenia în cuib. Principalele activități ale puilor în primele săptămâni sunt somnul și hrănirea, beau lapte de aproximativ 12-20 de ori pe zi în primele săptămâni.
Puiul de Cățel Nu Suge din Biberoane: Cauze și Soluții
Atunci când un pui refuză să sugă din biberon, pot exista mai multe motive:
- Probleme de sănătate ale puiului: Hipotermia, hipoglicemia, infecțiile sau malformațiile congenitale pot face puiul prea slab pentru a suge.
- Probleme cu biberonul/tetina: Tetina poate fi prea mare, prea mică sau poate fi blocată.
- Tehnica de hrănire incorectă: Puiul nu este poziționat corect sau nu i se aplică presiunea necesară pe tetină.
- Refuzul de a accepta formula: Anumiți pui pot fi sensibili la gustul sau compoziția formulei de lapte.
Soluții:
- Verificați temperatura puiului: Asigurați-vă că puiul este cald (peste 35°C) înainte de a încerca să îl hrăniți. Utilizați incubatoare sau covorașe încălzite, cu prudență, pentru a evita arsurile.
- Ajustați biberonul: Testați tetina pentru a vă asigura că laptele curge corect. Tăiați o mică gaură în tetină dacă este necesar.
- Poziționați corect puiul: Țineți puiul în poziție verticală, cu capul ușor ridicat, și introduceți delicat tetina în gura sa. Nu forțați puiul să înghită.
- Încercați alte formule: Consultați medicul veterinar pentru recomandări privind formule de lapte alternative, specifice puilor de câine.
- Stimulare: Masați ușor abdomenul puiului după hrănire pentru a stimula digestia.
- Monitorizați greutatea: Cântăriți puii zilnic pentru a verifica dacă iau în greutate. O scădere în greutate este un semnal de alarmă.
Diversificarea Alimentației
În general, laptele mamei este suficient până la vârsta de 3-6 săptămâni. Când începeți diversificarea, puteți oferi hrană umedă pentru căței sau un amestec de hrană uscată pentru cățeluși și apă. Între 8 și 10 săptămâni, puii pot începe să consume hrană normală pentru juniori.
Nutriția Mamei și Sănătatea Puilor
Nutriția cățelușei în perioada de gestație și alăptare este crucială pentru calitatea laptelui și sănătatea puilor. Aceasta are nevoie de un aport crescut de proteine și calciu. Suplimentele minerale pot fi benefice, dar este important ca acestea să fie administrate într-un raport corect pentru a evita deficiențe.
Dacă mama pierde în greutate, devine apatică sau îi cade părul, consultați medicul veterinar. Probleme precum lipsa producției de lapte, mastita (inflamația mameloanelor) sau deficiențe nutritive necesită atenție medicală imediată.
Îngrijirea Veterinară a Nou-Născuților
Puii nou-născuți sunt fragili, iar starea lor se poate deteriora rapid. În caz de boală, aceștia trebuie consultați de urgență de către un medic veterinar. Este recomandat ca proprietarul să aducă la clinică nu doar puiul bolnav, ci și ceilalți pui din cuib și mama, pentru o evaluare completă.
Monitorizarea temperaturii corporale (normală între 36.5°C și 37.2°C, în funcție de vârstă) și a greutății este esențială. Hipotermia trebuie corectată treptat, iar hrănirea nu trebuie inițiată până când temperatura nu ajunge la cel puțin 35°C.
Determinarea stării de hidratare poate fi dificilă, dar se poate evalua prin uscarea mucoaselor bucale sau prin măsurarea densității urinei. Se va acorda o atenție deosebită sănătății ombilicului, fiind o poartă de intrare pentru bacterii.
În cazul internării, puii necesită condiții speciale de igienă și temperatură controlată (ideal într-un incubator). Tratamentul medicamentos trebuie administrat cu prudență, evaluând profilul de siguranță al fiecărui medicament în context neonatal. Antibioticele sunt frecvent utilizate, administrate pe cale subcutanată sau intravenoasă.
Ameliorarea stării clinice a unui pui bolnav se manifestă prin încetarea plânsului constant, îmbunătățirea vitalității și normalizarea temperaturii. Este importantă și informarea constantă a proprietarilor despre evoluția stării puiului.