Pitiriazisul reprezintă o afecțiune dermatologică caracterizată printr-o erupție cutanată benignă, manifestată prin apariția de leziuni și descuamarea pielii. Această condiție afectează frecvent persoanele cu vârsta cuprinsă între 10 și 35 de ani, dar poate apărea atât la copii, cât și la adulți.
Tipuri de Pitiriazis
Există mai multe forme de pitiriazis, fiecare cu caracteristici distincte:
Pitiriazis rozat Gibert
Pitiriazisul rozat Gibert, cunoscut și sub denumirea de pitiriazis rozat, este o afecțiune autolimitată, considerată a fi de origine virală. Se manifestă inițial printr-o singură leziune, denumită placă mamă sau placă heraldică, eritematoasă, de formă ovalară, cu diametrul de câțiva centimetri și scuame dispuse periferic, asemenea unui guler. Aceasta este urmată, în următoarele săptămâni, de apariția altor leziuni de dimensiuni mai mici. Celelalte leziuni se dispun, în majoritatea cazurilor, cu axul lung paralel cu linia coastelor, în special la nivelul toracelui, formând un aspect caracteristic de „pom de Crăciun”. Pruritul (mâncărimea) este prezent la aproximativ jumătate dintre pacienți. Uneori, erupția poate fi precedată de simptome pseudogripale precum cefalee, febră sau dureri musculare. Mai puțin de 10% dintre pacienți pot prezenta afectări ale mucoasei bucale sub formă de ulceratii, puncte hemoragice sau vezicule.
Manifestările atipice ale pitiriazisului rozat Gibert pot include lipsa plăcii mamă sau apariția acesteia ca unică leziune. Localizarea leziunilor poate fi exclusiv în zona pliurilor (axilar, inghinal, cervical) sau pe față, palme sau plante, în special la copii, gravide și populația afro-americană. În anumite situații, se pot asocia vezicule sau aspect petesial.
Pitiriazis versicolor (Tinea versicolor)
Pitiriazisul versicolor, cunoscut și sub denumirea de tinea versicolor, este o infecție fungică a pielii cauzată de ciuperca Malassezia furfur. Aceasta face parte din flora normală a pielii, dar se poate multiplica excesiv în anumite condiții, precum clima caldă și umedă, pielea grasă sau transpirația excesivă. Se manifestă prin apariția unor pete mici, decolorate, care pot varia de la alb la roz sau maro deschis, în funcție de nuanța pielii. Erupția nu urmează un tipar specific, ci apare sub formă de pete dispersate pe piele, afectând cel mai frecvent trunchiul și brațele. Expunerea la soare poate face pitiriazisul versicolor mai evident. La copii, prezintă modificări mai subtile ale culorii pielii, petele fiind mai puțin evidente.
Tratamentul pentru pitiriazis versicolor implică utilizarea de creme, loțiuni sau șampoane antifungice care conțin substanțe precum ketoconazol, seleniu sau clotrimazol. În cazurile severe, pot fi necesare tratamente orale cu antifungice.
Pitiriazis alba
Pitiriazisul alba apare frecvent la copii și adolescenți, fiind asociat cu pielea uscată și dermatita atopică. Se manifestă prin pete hipopigmentate, în special pe față, rotunde sau ovale. Descuamarea este subtilă, iar petele devin mai evidente pe pielea bronzată, mai ales în perioada verii. Nu are o cauză infecțioasă. Tratamentul principal constă în hidratarea constantă a pielii cu creme emoliente și aplicarea de produse cu SPF (factor de protecție solară) pentru a preveni agravarea petelor hipopigmentate.
Pitiriazis lichenoid
Pitiriazisul lichenoid, împreună cu forma sa cronică, pitiriazis lichenoid cronic, sunt afecțiuni inflamatorii rare, caracterizate prin leziuni papuloase scuamoase, cu o evoluție variabilă. Se consideră că au posibile mecanisme autoimune sau infecțioase. Leziunile prezintă papule mici, roșii sau brune, acoperite cu scuame fine, care pot apărea pe trunchi și membre.
Pitiriazis rubra pilaris
Pitiriazisul rubra pilaris (PRP) este o altă afecțiune dermatologică rară, cu etiologie necunoscută, caracterizată prin leziuni eritematoase și descuamarea pielii, care pot afecta întregul tegument. Se presupune că implică factori genetici și dereglări ale sistemului imunitar. PRP determină apariția de papule cornoase foliculare la baza firului de par, alături de îngroșarea pielii palmelor și tălpilor. Pentru formele severe, tratamentele sistemice pot include corticosteroizi orali sau retinoizi.
Cauzele Pitiriazisului
Cauzele specifice fiecărui tip de pitiriazis variază:
- Pitiriazis rozat Gibert: Este considerat a fi un exantem de origine virală, fiind cel mai adesea asociat cu tulpinile de herpes virus 6, 7, 8, dar și cu Parvovirus sau Ebstein Barr. Se manifestă mai ales iarna și primăvara în zonele cu climă temperată.
- Pitiriazis versicolor: Este cauzat de ciuperca Malassezia furfur.
- Pitiriazis alba: Este asociat cu pielea uscată și dermatita atopică, fiind mai frecvent întâlnit la copii și adolescenți.
- Pitiriazis lichenoid: Considerat o afecțiune inflamatorie, cu posibile mecanisme autoimune sau infecțioase.
- Pitiriazis rubra pilaris: Are o cauză necunoscută, dar se presupune că implică factori genetici și dereglări ale sistemului imunitar.
O altă ipoteză susține că apariția leziunilor cutanate în pitiriazis poate fi favorizată de administrarea anumitor substanțe medicamentoase în scop terapeutic, precum acidul acetilsalicilic, metronidazolul, isotretinoinul sau captoprilul.
Simptome Generale ale Pitiriazisului
Simptomele frecvente ale pitiriazisului includ apariția unor leziuni cutanate uscate, scuamoase, ce variază în funcție de tipul specific de afecțiune. Pe lângă leziunile cutanate, pot apărea:
- Prurit tegumentar (mâncărime)
- Cefalee (dureri de cap)
- Stare febrilă
- Dureri musculare și/sau articulare
- Ulceratii, vezicule și puncte hemoragice la nivelul mucoasei cavității bucale (rar)
Pruritul este o senzație neplăcută care determină nevoia de a se scărpina. Acesta poate fi localizat sau generalizat și se poate accentua în condiții de stres, la expunerea la căldură sau în urma exercițiilor fizice.
Diagnostic
Diagnosticul pentru pitiriazis se pune, în cea mai mare parte a cazurilor, prin evaluarea clinică directă a pacientului. Prezența plăcii mamă, aspectul tipic al leziunilor și distribuția acestora ajută la conturarea diagnosticului. Rar sunt necesare biopsii sau examene bacteriologice și micologice pentru a exclude alte boli.
Singura afecțiune care necesită o atenție deosebită în excluderea diagnosticului este sifilisul, datorită varietății sale de manifestări.
Testul VDRL (Venereal Disease Research Laboratory) este un test serologic utilizat pentru detectarea sifilisului și poate fi necesar în cazurile de pitiriazis rozat, mai ales dacă există suspiciuni.
Pentru pitiriazis versicolor, diagnosticul este stabilit pe baza aspectului caracteristic al petelor decolorate. Pentru pitiriazis alba, diagnosticul se face pe baza aspectului leziunilor hipopigmentate și a istoricului de dermatită atopică. Pentru pitiriazisul rubra pilaris, diagnosticul este clinic, dar poate fi confirmat prin biopsie cutanată.
Tratament și Management
Pitiriazisul rozat Gibert are o evoluție autolimitată, rar fiind necesară intervenția activă. Tratamentul simptomatic se concentrează pe reducerea inflamației și a pruritului.
- Tratament topic: Cremele emoliente, cu calamina, sau cele cu corticosteroizi pot fi de ajutor pentru ameliorarea leziunilor și a mâncărimii.
- Antihistaminice: Pot fi utilizate pentru a reduce senzația de mâncărime.
- Expunere la soare: Ultravioletele (soarele) pot fi de ajutor, cu mențiunea că pielea afectată poate rămâne hipo- sau hiperpigmentată ulterior.
- Tratamente sistemice: În unele cazuri, s-au încercat medicații antibiotice sau antivirale sistemice (eritromicină, aciclovir) fără rezultate remarcabile. Pentru formele severe de pitiriazis rubra pilaris și pitiriazis lichenoid cronic, tratamentele sistemice pot include corticosteroizi orali sau retinoizi.
Pentru pitiriazis alba, tratamentul principal constă în hidratarea constantă a pielii cu creme emoliente și aplicarea de produse cu SPF.
În cazul pitiriazisului versicolor, tratamentele antifungice sunt esențiale, utilizându-se șampoane sau creme cu ketoconazol, seleniu sau clotrimazol, iar în cazurile severe, tratamente orale.
Este recomandată evitarea supraincalzirii prin dușuri fierbinți și exerciții fizice intense. De asemenea, se recomandă evitarea săpunurilor parfumate, a hainelor din lână sau țesături sintetice și a scărpinatului.
Este pitiriazisul rozea contagios? Separând adevărul de ficțiune 🤔
Pitiriazis și Sarcina
Pitiriazisul rozat este o afecțiune cutanată care apare frecvent în sarcină. Deși etiologia este legată de virusurile herpetice 6 și 7, riscul de transmitere verticală nu este demonstrat, iar sarcina asociată cu pitiriazis rozat are, în general, un prognostic favorabil. Nu există dovezi că tratamentul antiviral ar fi util în aceste cazuri. Totuși, femeile însărcinate, în special în primele 15 săptămâni de sarcină, care contractă boala, prezintă un risc (încă nedemonstrat prin studii extinse) de naștere prematură, avort sau hipotonie neonatală. Prin urmare, este necesară o monitorizare atentă în cazul pitiriazisului rozat în sarcină.
Unele studii sugerează că anumite suplimente, precum vitamina D, uleiul de pește sau curcuma, ar putea ameliora mâncărimea pielii asociată cu afecțiunile cutanate, însă sunt necesare cercetări suplimentare specifice pentru pitiriazisul rozat Gibert.
Evoluție și Prognostic
În general, leziunile cauzate de pitiriazis rozat Gibert se remit după maximum 3 luni, existând și cazuri cu evoluție de până la 5-6 luni. Recurențele sunt extrem de rare (sub 2%). Boala nu lasă cicatrici, singurul risc fiind cel al depigmentărilor sau hiperpigmentărilor postlezionale, mai ales la persoanele cu pielea închisă la culoare. Suprainfectarea bacteriană a leziunilor este rară.
Tinea versicolor, deși poate recidiva, răspunde bine la tratamentul antifungic. Chiar și după un tratament de succes, culoarea pielii poate rămâne neuniformă timp de câteva săptămâni sau luni.
tags: #pitiriazis #poate #afecta #sarcina