Torticolis: Cauze, Simptome și Opțiuni de Tratament

Torticolisul, cunoscut și sub denumirea de "gât răsucit" sau "gât înțepenit", este o afecțiune caracterizată prin contracția involuntară a mușchilor gâtului, în special a mușchiului sternocleidomastoidian (SCM). Această contracție determină o poziție anormală a capului, cu înclinarea acestuia spre umărul de aceeași parte cu mușchiul afectat și rotirea bărbiei în partea opusă.

Termenul "torticolis" provine din cuvintele latine "tortus" (răsucit) și "collum" (gât), reflectând natura afecțiunii. Se estimează că o proporție semnificativă a populației, aproximativ 90%, va experimenta cel puțin un episod de torticolis de-a lungul vieții. Afecțiunea poate apărea la orice vârstă, fie că este vorba de nou-născuți (torticolis congenital), fie de adulți.

Tipuri de Torticolis

Torticolisul poate fi clasificat în mai multe categorii, în funcție de cauză, momentul apariției și simptome:

Torticolis Congenital

Torticolisul muscular congenital (TMC) este prezent de la naștere și se dezvoltă, cel mai probabil, în timpul vieții intrauterine sau în timpul travaliului și nașterii. Acesta este caracterizat prin scurtarea sau tensionarea unilaterală a mușchiului sternocleidomastoidian. Deși cauza exactă nu este pe deplin elucidată, se consideră că poziția fătului în uter, greutatea mare la naștere, sarcina multiplă, prezentarea pelviană, travaliul prelungit sau utilizarea forcepsului pot contribui la apariția sa.

Forme de torticolis muscular congenital:

• Torticolis postural: sugarul are o postură preferențială, fără limitarea mișcării capului și gâtului. Aceasta este considerată cea mai ușoară formă.
• Torticolis muscular: mișcarea pasivă a gâtului este restricționată, cu o retractie vizibilă în mușchiul SCM.
• Torticolis muscular prin formațiune la nivelul mușchiului SCM: mișcare pasivă restricționată și prezența unei formațiuni nodulare fibroase în mușchiul SCM.

Diagnosticul torticolisului congenital este stabilit, în general, imediat după naștere sau în prima lună de viață. Un diagnostic stabilit după vârsta de 6 luni poate sugera un torticolis dobândit și necesită investigații suplimentare.

Torticolis Dobândit

Torticolisul dobândit poate apărea pe parcursul primelor luni sau ani de viață, având diverse cauze. Acesta poate fi rezultatul unui traumatism, al unei leziuni sau inflamații a mușchilor gâtului în contextul altor afecțiuni, inclusiv infecții (virale, bacteriene), miozite sau ca reacție la anumite medicamente.

La copii, torticolisul dobândit apare frecvent din cauza unei inflamații în zona gâtului, pe fondul unor infecții. Această inflamație poate slăbi țesuturile din jurul coloanei cervicale, permițând vertebrelor să se deplaseze ușor din poziția lor normală și determinând spasme musculare.

Alte cauze posibile pentru torticolis dobândit includ:

• Reflux gastroesofagian
• Deficiențe de vedere
• Reacții la administrarea unor medicamente
• Prezența țesutului cicatricial
• Spondiloza cervicală
• Sindromul Sandifer (combinație între reflux gastroesofagian și spasme ale gâtului)
• Sindromul Grisel (complicație rară pe fondul infecției capului și gâtului sau după intervenții chirurgicale ORL)

Torticolis Spasmodic (Distonie Cervicală)

Torticolisul spasmodic, cunoscut și ca distonie cervicală, este o afecțiune neurologică cronică ce provoacă contracții musculare involuntare și dureroase la nivelul gâtului, determinând mișcări necontrolate ale capului. Aceasta afectează mai frecvent femeile de vârstă mijlocie și se manifestă, de obicei, prin episoade de durată variabilă.

Torticolis Banal (Acut)

Torticolisul banal este forma cea mai frecventă și apare, de obicei, brusc, fără o cauză clar identificabilă. Poate fi declanșat de o mișcare bruscă a gâtului, o întindere ușoară, o postură incorectă în timpul somnului sau a activităților zilnice (lucrul la birou, utilizarea telefonului mobil). În multe cazuri, dispare de la sine în câteva zile, chiar și fără tratament.

Torticolis Simptomatic

Torticolisul simptomatic apare ca urmare a altor afecțiuni medicale, precum infecții, tumori care afectează nervii capului sau alte condiții ce duc la afectarea mușchilor gâtului.

Cauze și Factori de Risc

Cauza exactă a torticolisului nu este întotdeauna cunoscută, dar factorii predispozanți includ:

• Poziția incorectă a fătului în uter
• Traumatisme în timpul nașterii
• Leziuni musculare la nivelul gâtului
• Infecții locale sau sistemice
• Anomalii osoase sau musculare congenitale
• Stresul psihic și anxietatea accentuată
• Mișcări bruște sau repetitive ale gâtului
• Utilizarea incorectă a dispozitivelor electronice și pernelor

Simptome

Simptomul cel mai evident al torticolisului este poziția capului, care este înclinat sau răsucit într-o parte. Alte simptome comune includ:

• Durere și tensiune în mușchii gâtului
• Rigiditate musculară
• Limitarea mișcărilor capului și gâtului
• Crampe sau senzații de arsură la nivelul gâtului
• Dureri de cap
• Dureri de spate sau umeri
• Umflătură sau un mic "nod" palpabil la nivelul mușchilor gâtului (în special în torticolisul congenital)
• Caracteristici faciale neuniforme sau asimetrice (la sugari)
• Aplatizarea capului pe o parte (plagiocefalie) la sugari, din cauza menținerii aceleiași poziții
• Tremurături ale capului
• Plans ascuțit la schimbarea poziției, pe fondul durerii

La sugari, torticolisul dobândit după naștere poate fi asociat cu oboseală, irascibilitate și chiar vărsături în timpul episoadelor de înclinare a capului.

Diagnostic

Diagnosticul torticolisului se stabilește, în general, printr-un examen fizic amănunțit și o anamneză detaliată, în care medicul evaluează mobilitatea capului și a gâtului, precum și istoricul medical al pacientului. În cazurile la copii, se solicită informații despre evoluția sarcinii și a nașterii.

Investigațiile suplimentare pot include:

• Radiografii: pentru vizualizarea structurilor osoase.
• Ecografie: utilă în special pentru evaluarea mușchilor la sugari.
• Rezonanță Magnetică Nucleară (RMN): pentru vizualizarea țesuturilor moi, inclusiv a mușchilor și a coloanei vertebrale.
• Tomografie Computerizată (CT): utilizată în cazuri mai complexe, pentru evaluarea anomaliilor osoase sau a leziunilor.
• Electromiografie (EMG): pentru măsurarea activității electrice a mușchilor și identificarea celor afectați.

Este esențială și evaluarea funcției vizuale, deoarece slăbiciunea mușchilor oculomotori poate fi o cauză compensatorie a torticolisului.

Tratament

Scopul principal al tratamentului este ameliorarea spasmelor și contracturilor musculare, reducerea durerii și restabilirea mobilității normale a gâtului. Abordarea terapeutică variază în funcție de tipul, cauza și severitatea torticolisului.

Kinetoterapie și Fizioterapie

Kinetoterapia reprezintă pilonul central al tratamentului conservator, având o rată de succes foarte ridicată, mai ales când este inițiată precoce. Programul de recuperare medicală include:

• Exerciții de stretching: pentru întinderea mușchiului sternocleidomastoidian afectat și relaxarea mușchilor antagoniști.
• Posturări corective și hipercorective: poziționarea sugarului cu partea sănătoasă spre intrarea în cameră pentru stimularea privirii.
• Masaj terapeutic: pentru relaxarea musculaturii locale și îmbunătățirea amplitudinii de mișcare.
• Exerciții de întărire a musculaturii slabe: efectuate împotriva gravitației.
• Tummy time (timpul petrecut pe burtă): esențial pentru dezvoltarea musculaturii gâtului la sugari.
• Terapii specifice: Bobath, Vojta.
• Kinesio-taping: utilizat alături de programul de kinetoterapie.

Pentru adulți, exercițiile de kinetoterapie includ mișcări progresive ale capului și gâtului, cu scopul de a crește treptat amplitudinea mișcării și de a preveni rigidizarea.

Tratament Medicamentos

În unele cazuri, medicul poate prescrie:

• Medicamente antiinflamatoare și antialgice: pentru ameliorarea durerii și inflamației.
• Relaxante musculare: pentru reducerea spasmelor musculare.
• Medicamente anticolinergice și benzodiazepine: în cazul torticolisului spasmodic.
• Injecții cu toxina botulinică (Botox): utilizate pentru relaxarea mușchilor afectați și reducerea spasmelor, în special în distonia cervicală.
• Antibiotice: dacă torticolisul este cauzat de o infecție.

Alte Metode de Tratament

• Terapia cu căldură sau gheață: pentru ameliorarea rigidității și durerii.
• Utilizarea unui guler cervical: poate fi indicat în anumite situații pentru a menține capul într-o poziție corectă.
• Intervenție chirurgicală: în cazuri severe, când tratamentul conservator nu dă rezultate, se poate recurge la chirurgie pentru prelungirea mușchiului sternocleidomastoidian sau pentru corectarea altor anomalii.

Prevenirea torticolisului, în special a celui congenital, nu este pe deplin posibilă. Cu toate acestea, diagnosticarea și inițierea tratamentului cât mai devreme posibil sunt critice pentru obținerea unei recuperări complete și prevenirea complicațiilor pe termen lung, precum asimetriile faciale sau deformările craniului.

tags: #pediatru #pentru #consultatie #torticolis