Coreea de Sud, oficial Republica Coreea (în coreeană 대한민국 Daehan-minguk), este o țară situată în Asia de Est, ocupând partea sudică a Peninsulei Coreene. Teritoriul peninsulei a fost populat încă din cele mai vechi timpuri. Primul stat coreean, Choson, a fost fondat în secolul al IV-lea î.Hr. în nordul peninsulei, dar a fost cucerit temporar în anul 108 î.Hr. de Imperiul Chinez. Din secolul I î.Hr., apar regatele Silla (în SE), Baekje (în jumătatea apuseană a peninsulei) și Koguryo (în nord), care s-au luptat pentru supremație între secolele V-VII, până în anul 675, când peninsula a fost reunificată sub controlul Silla.
Începând cu secolul al IV-lea, Budismul, originar din India, a început să se răspândească, pătrunzând în Coreea din China. Acesta a devenit religia oficială a Regatului Silla în anul 528. În anul 918, a luat ființă Regatul Goryeo, condus de dinastia Goryeo, care a continuat să existe până la invazia mongolă din anul 1258. După alungarea mongolilor în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, generalul Yi Song-Gye a instaurat dinastia Yi, fondatoarea noului stat coreean Joseon. În secolul al XVII-lea, statul a intrat în sfera de influență a dinastiei chineze Qing, de origine manciuriană. Ulterior, peninsula s-a izolat tot mai mult de lumea externă.
În anul 1895, prin Tratatul de la Shimonoseki, s-a instaurat protectoratul Japoniei, iar în 1910 Coreea a fost anexată de aceasta. După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu înfrângerea Japoniei, nordul Coreei a fost controlat de armata rusă în august 1945, în timp ce sudul a fost controlat de americani. Prin Constituția din 17 iulie 1948 s-a proclamat Republica Coreea, iar la 15 august, același an, a fost alcătuit primul guvern de către președintele Li Sang Man. Independența țării a fost recunoscută de ONU la 12 decembrie 1948.
Geografia și Clima
Coreea de Sud ocupă teritoriul sudic al Peninsulei Coreea, care se extinde în mare aproximativ 1.100 km. Această peninsulă muntoasă este înconjurată la vest de Marea Galbenă, la est de Marea Japoniei și în sud de Strâmtoarea Coreea și Marea Chinei de Est. Teritoriul țării este predominant muntos și este, în mare parte, neutilizabil în agricultură.
Aproape 3.000 de insule, majoritatea nelocuite, aflate pe coasta vestică și estică, intră în componența teritoriului Coreei de Sud. Insula Jeju se află la aproximativ 100 kilometri sud în largul Mării Chinei de Est. Este cea mai mare insulă, cu o suprafață de 1.845 km². Aici se atinge cea mai ridicată altitudine, de 1.950 metri, pe vulcanul stins Halla-san. Alte insule mai sunt Ulleungdo și Stâncile Liancourt, care este situată la cea mai mare distanță în largul mării dintre toate insulele, precum și Insula Marado, care este cel mai sudic punct.
Râurile din Coreea de Sud sunt scurte și repezi. Ele sunt folosite mult pentru irigații și pentru crearea hidroelectricității, dar au o valoare limitată pentru navigație. Vegetația corespunde florei manciuriene, apărută la contactul dintre pădurile temperate boreale (taigaua) și vegetația subtropicală și tropicală meridională. Pădurile ocupă în ansamblu peste 70% din suprafața peninsulei.
Clima este temperată, cu precipitații bogate în timpul verii și ierni care pot fi foarte friguroase. În Seul, temperatura medie a lunii ianuarie variază între -7 și +1 °C, iar temperatura medie a lunii iulie variază între 22 și 29 °C. În partea de sud, temperaturile sunt mai ridicate iarna și mult mai scăzute în depresiunile intramontane. Cantitatea de precipitații este concentrată între lunile de vară, din iunie până în septembrie. Coasta de sud este locul unde se produc taifunurile târzii, cu vânturi puternice și precipitații abundente.
Populația și Limba
Populația Coreei de Sud era de 51.703.779 de locuitori în 2024, fiind totodată printre statele cu cele mai mari densități din lume. Populația este compusă în special din coreeni, iar minoritățile cele mai mari sunt chinezi han, japonezi și mongoli.
Principalele religii sunt: budismul și creștinismul (protestantismul și romano-catolicismul). Limba oficială este coreeana. Este o limbă izolată (adică, nu este înrudită genealogic cu nicio altă limbă), chiar dacă unii lingviști consideră că face parte din familia altaică. Este considerată ca fiind înrudită cu japoneza.
Înainte de a avea o scriere proprie, limba coreeană era scrisă folosind hanja (ideograme chinezești pronunțate în coreeană). Limba coreeană (한국어 sau 조선어) este limba oficială a Coreei de Sud și a Coreei de Nord, fiind vorbită de aproximativ 78 de milioane de vorbitori în toată lumea. Clasificarea acestei limbi este disputată, fiind câteodată considerată de lingviști ca fiind din familia altaică, iar altă dată considerată ca limbă izolată.
În Coreea de Sud, limba este numită hangungmal (한국말; 韓國말), sau mai formal hangugeo (한국어; 韓國語) sau gugeo (국어; 國語; literal „limba națională”). Primul sistem de scriere folosit pe teritoriul Coreei a fost scrierea hieroglifică chineză, de la începutul secolului al VI-lea. Acest sistem de scriere este folosit uneori și în coreeana modernă pentru termeni de specialitate sau pentru a diferenția între două cuvinte care sunt pronunțate la fel.
Hangul - Alfabetul Coreean
De la începutul secolului al XX-lea, scrierea hieroglifică chineză a fost gradual înlocuită cu alfabetul propriu limbii coreene, hangul, creat în jurul anului 1443 de regele Sejong cel Mare. Alfabetul a fost interzis sub conducerea succesorului său, Yeonsan de Joseon, și pentru majoritatea perioadei Joseon, până în anul 1894, odată cu reintroducerea alfabetului coreean și oficializarea sa după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Alfabetul Hangul conține 24 de litere: 14 consoane și 10 vocale. Literele sunt grupate în grile pătrate care reprezintă o singură silabă. Numele „Hangeul” combină cuvântul coreean han (한) - care înseamnă „mare” sau „grozav” - și geul (글) - care înseamnă „scris”. Spre deosebire de chineză sau japoneză care au sute sau chiar mii de caractere - fiecare cu 10, 15 sau chiar mai multe mișcări de pensulă - cea mai complexă literă coreeană (sau caracter) are doar cinci linii. În plus, Hangul este un alfabet foarte științific.
Un proverb coreean popular despre Hangul și caracterele sale spune: „un om înțelept se poate familiariza cu ele [caracterele] înainte de a se termina dimineața; un om prost le poate învăța în decurs de zece zile“. Acest lucru sugerează că alfabetul coreean este de fapt mai ușor decât ai crede.
Literele coreene sunt numite jamo (자모) și sunt scrise în blocuri silabice aranjate bidimensional. Un astfel de bloc conține întotdeauna exact o silabă. De exemplu, pentru a scrie „albină” în coreeană (kkulbeol), vei scrie 꿀벌, nu ㄲㅜㄹㅂㅓㄹ. Hangul este un sistem de scriere descriptiv, ceea ce înseamnă că literele imită forma pe care gura o face atunci când se creează sunetul corespunzător.
Consoanele coreene se împart în cinci grupuri homorganice - fiecare având propria sa formă de bază. Consoanele dorsale (ㅇ ‘/ng [ʔ, ŋ], ㅎ h [h]) - ㅇ reprezintă forma gâtului și ㅎ se pronunță în gât cu o închidere reprezentată de linia orizontală de sus. Se vehiculează că există în jur de 11.000 de forme de bloc posibile în alfabetul coreean.
Vocalele coreene sunt, în general, separate în două categorii: monoftonguri și diftonguri. Cea mai bună parte legată de vocalele coreene este că sunt mai ușor de învățat, deoarece nu se schimbă în funcție de poziția lor în silabă. Ordinea alfabetică a alfabetului coreean se numește ganada (가나다 순) și nu amestecă consoanele și vocalele.
Educația și Structura Politică
Coreenii manifestă un deosebit respect față de educație, având un sistem excelent, bine pus la punct; dovadă fiind numărul mare de muncitori calificați în toate domeniile. Sistemul de școlarizare este compus din grădiniță (de la 1 la 3 ani), școală primară (6 ani), școală secundară (3 ani), liceu (3 ani) și universitate.
Conform Constituției adoptate la 25 februarie 1988, Coreea de Sud este republică prezidențială, unde președintele și Cabinetul (Consiliul de Stat) exercită puterea executivă, iar Parlamentul Unicameral (Adunarea Națională) cea legislativă. Mandatul președintelui este de 5 ani, acesta fiind ales prin vot direct. Teritoriul țării este împărțit în 8 provincii, o provincie autonomă, 6 orașe metropolitane și un oraș special (Seul) și un oraș autonom (Sejong).
Economia
Coreea de Sud este o putere economică la nivel mondial și face parte din categoria țărilor dezvoltate. Are a douăsprezecea economie la nivel mondial și a treia în Asia, după Japonia și China. Cel mai mare partener comercial și de export al Coreei de Sud este, astăzi, China.
Țara a avut o creștere economică rapidă datorită exporturilor de produse finite, fiind una din cei Patru Tigri Asiatici. Petrolul extras din Insula Jeju este prelucrat în rafinăriile de la Yosu și Ulsan. În industria siderurgică sunt folosite minereuri de fier extrase de la Chongju și Yangyang, cărbuni cocsificabili extrași, în special, de la Samchock și lemn. Cele mai mari centre siderurgice sunt Inchon și Insula Jeju.
Principalele produse chimice sunt acidul sulfuric, soda caustică și soda calcinată, îngrășămintele azotoase și chimice, concentratele complexe și produsele petrochimice (cauciuc, mase plastice, etc.), care se produc, în special, la cel mai mare centru petrochimic, cel de la Ulsan.
În domeniul construcției de automobile, țara se află pe locul al cincilea pe glob, cei mai mari producători fiind Hyundai și Kia Motors. Agricultura polarizează 12% din populația activă, dar, deși este foarte productivă, nu asigură necesarul intern. Pe jumătate din suprafața agricolă se cultivă orezul, pe 11% din terenuri orzul, iar pe restul se mai cultivă batate (cartofi dulci), tutun și soia.
Comerțul exterior a crescut mult în anii '60, ducând la dezvoltarea economică a acestui stat. Coreea de Sud își exportă produsele în SUA, Republica Populară Chineză, Japonia și Republica China (Taiwan), etc.
Infrastructura și Comunicațiile
Sunt bine dezvoltate, principala cale ferată leagă orașele Seul, Daejeon, Daegu și Busan. Coreea de Sud are 11 mari porturi și 4 mari aeroporturi. Și comunicațiile sunt bine dezvoltate, Coreea de Sud având 84 de stații de radio AM și 53 de stații FM.
Turismul și Cultura
Turismul din Coreea de Sud se referă la industria turistică din Republica Coreea. În anul 2012, 11,1 milioane de turiști străini au vizitat Coreea de Sud, făcând-o a 20-a cea mai vizitată țară din lume și a 6-a cea mai vizitată din Asia. Majoritatea turiștilor non-coreeni provin din alte părți ale Asiei de Est, cum ar fi Japonia, China, Taiwan și Hong Kong.
Recenta popularitate a culturii populare coreene, adesea cunoscută sub numele de "valul coreean" (Hallyu), a crescut în aceste țări sosirile turiștilor. Artele și cultura Coreei au fost puternic influențate de-a lungul anilor de contactul cu China. Budismul, care a dominat viața coreeană din secolul VII până în secolul XII, a influențat mult artele. Multe temple budiste, mănăstiri, morminte sfinte, palate și alte opere de artă ajută la dezvoltarea turismului Coreei de Sud.
În timpul dinastiei Goryeo au fost construite numeroase opere de artă. Până în prezent, Coreea numără un total de 38 de articole de patrimoniu; Locuri de Patrimoniu Mondial, Opere de artă din Patrimoniul Oral și Imaterial al Umanității, ori au fost incluse în registrul UNESCO al Memoriei Lumii.
Industria Cinematografică și Muzicală
Principalele posturi de televiziune din Coreea de Sud sunt MBC, SBS și KBS, ultima dintre ele fiind televiziunea națională sud-coreeană. Aceste posturi de televiziune au regizat filme și seriale care s-au bucurat de mari succese pe plan internațional. Dezvoltarea industriei filmului s-a accentuat după Războiul din Coreea, iar până în 1972, filmul sud-coreean a trăit așa-numita epocă de aur. În ultimii ani, mai multe filme și mai mulți regizori și actori din Coreea de Sud au reușit să obțină premii la festivaluri internaționale.
Hallyu sau ”Valul Coreean” este un termen larg folosit pentru a descrie popularitatea culturii coreene și a divertismentului dincolo de granițele Coreei. A apărut pentru prima oară în anul 1992, după ce Coreea a intrat în relații diplomatice cu China; serialele TV alături de muzica pop s-au bucurat de o enormă popularitate în comunitățile vorbitoare de chineză. Hallyu a ajuns în Japonia în anul 2003, atunci când serialul KBS ”Sonată de Iarnă” a fost difuzat prin NKH.
Valul Coreean s-a extins la cultură, tradiție, mâncare, limbă și literatură, creând din ce în ce mai multă frenezie. Domeniul care se află în creșterea cea mai rapidă este K-Pop-ul din secolul XXI sau muzica pop coreeană. Acest fapt a dus la nașterea grupurilor de Idoli K-pop, care au dominat piața muzicii pop din Asia: Stray Kids, BTS, Blackpink, TWICE, TVXQ, Super Junior, Big Bang, 2NE1, Girls Generation, LOONA, 2PM, Wonder Girls, etc.
În anul 2011, artiștii de la SM Entertainment au pus în scenă un concert comun în Le Zenith din Paris. Acesta a fost considerat un eveniment important în ceea ce privește aprecierea artiștilor coreeni în Europa.