Legislația privind cezariana la cerere în România: Între necesitate medicală și dorință personală

Practica nașterii prin operație cezariană, în special cea "la cerere", a devenit un subiect de dezbatere intensă în România, ridicând întrebări legate de necesitatea medicală, dorința personală a mamei și cadrul legal existent. Medicii avertizează că este o practică nefericită atunci când nu există indicații medicale clare, subliniind că nașterea naturală reprezintă, în general, o opțiune mai sigură și mai puțin invazivă pentru mamă și copil.

Frecvența crescută a operațiilor cezariene în România

România se confruntă cu o rată alarmant de mare a nașterilor prin cezariană, plasându-se pe locul al treilea în Europa. Statisticile indică faptul că aproximativ 37% dintre românce nasc prin cezariană, iar într-o proporție semnificativă din aceste cazuri (aproximativ trei sferturi), nu există un motiv medical justificat. Această tendință a crescut considerabil în ultimele decenii, estimările arătând o creștere de la 1-5% în 1990 la 35% în 2010, cu o pondere majoritară în sectorul privat (aproximativ 70%).

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă ca procentul intervențiilor chirurgicale prin cezariană să nu depășească 10-15% din totalul nașterilor, considerând un procent mai mare ca fiind nejustificat, având în vedere riscurile inerente ale oricărei operații.

Ce înseamnă "cezariană la cerere"?

Cezariana la cerere se referă la intervenția chirurgicală prin care un copil este adus pe lume la solicitarea explicită a mamei, în absența unor indicații medicale stricte. Această decizie poate fi influențată de o varietate de factori, de la teama de durerea nașterii naturale, la dorința de a controla momentul nașterii sau la presiuni sociale și culturale.

Motivele invocate pentru cezariană la cerere:

• Frica de durerea travaliului (tocofobia): Unele femei dezvoltă o teamă intensă de nașterea vaginală, fie din cauza experiențelor anterioare, fie din lipsă de informații sau din auzite.
• Experiențe traumatizante anterioare: O naștere naturală dificilă sau prelungită poate determina femeia să prefere o intervenție chirurgicală pentru a evita repetarea experienței.
• Controlul asupra momentului nașterii: Cezariana programată permite alegerea unei date precise, facilitând organizarea logistică și planificarea familială.
• Protecția planșeului pelvian și a perineului: Există îngrijorarea că nașterea vaginală ar putea duce la rupturi perineale severe sau la probleme de incontinență urinară pe termen lung.
• Considerente culturale sau sociale: În anumite medii, cezariana poate fi percepută ca o metodă mai modernă sau mai sigură.
• Considerente estetice: Unele femei cred că nașterea vaginală ar putea afecta elasticitatea vaginală sau tonusul muscular abdominal.

Cu toate acestea, medicii subliniază că decizia personală nu ar trebui să primeze în fața siguranței mamei și a copilului. "Sarcina și nașterea nu sunt boli și nu ar trebui să se încheie cu intervenții invazive", avertizează unii specialiști.

Legislația și practica medicală în România

În România, legislația privind operația cezariană este definită de Ghidul din 9 august 2019 privind operația cezariană, emis de Ministerul Sănătății. Conform acestuia, operația cezariană electivă reprezintă intervenția realizată pe baza unor indicații obstetricale și/sau medicale sau la cererea acesteia, înainte de instalarea travaliului. În contrast, o operație cezariană efectuată în timpul travaliului, din necesitate, este denumită "cezariană de urgență".

Cu toate acestea, practica medicală din România se confruntă cu o dilemă: deși nu există un cadru legal explicit care să reglementeze "cezariana la cerere" în absența indicațiilor medicale, aceasta este frecvent solicitată și, uneori, acceptată.

Un aspect important de menționat este că, conform noului pachet de bază pentru servicii medicale, statul va acoperi costurile operațiilor cezariene doar dacă acestea sunt strict necesare din punct de vedere medical. În cazul în care intervenția chirurgicală este o opțiune personală a gravidei, fără indicație medicală, aceasta va trebui să suporte costurile.

Riscurile și avantajele operației cezariene

Deși cezariana poate fi o intervenție salvatoare în situații critice, ea implică riscuri semnificative, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, atât pentru mamă, cât și pentru nou-născut.

Riscuri pentru mamă:

• Infecții: Riscul de infecții la nivelul plăgii chirurgicale sau la nivelul uterului.
• Hemoragii masive: Pierderi mari de sânge în timpul sau după operație.
• Lezarea organelor vecine: Accidente chirurgicale care pot afecta vezica urinară sau intestinele.
• Tromboze: Formarea de cheaguri de sânge, cu potențial de a duce la complicații grave, inclusiv deces.
• Complicații postoperatorii: Recuperare mai lentă și mai dificilă, dureri persistente.
• Riscuri crescute pentru sarcinile viitoare: Creșterea riscului de placentă praevia, ruptură uterină sau aderențe în sarcinile ulterioare.
• Pierderea uterului: În cazuri rare, poate fi necesară histerectomia.

Riscuri pentru copil:

• Probleme de adaptare respiratorie: Copiii născuți prin cezariană prezintă mai frecvent dificultăți de respirație imediat după naștere.
• Leziuni accidentale: Există un risc mic de accidentare a copilului în timpul inciziei chirurgicale.
• Necesitatea monitorizării medicale: Unii nou-născuți pot necesita supraveghere medicală suplimentară după naștere.

Avantajele operației cezariene sunt legate, în principal, de situațiile medicale în care nașterea naturală ar pune în pericol viața mamei sau a copilului. De asemenea, permite programarea nașterii, ceea ce poate fi util în cazul unor afecțiuni materne cronice. Inciziile moderne sunt mici și discrete, iar managementul durerii postoperatorii s-a îmbunătățit considerabil.

Indicații medicale pentru operația cezariană

Există numeroase situații medicale în care operația cezariană este nu doar recomandată, ci chiar necesară pentru siguranța mamei și a copilului. Acestea pot fi clasificate în funcție de factorii materni sau fetali:

Indicații materne:

• Obstrucția canalului de naștere matern (ex: fibrom, tumori pelvine).
• Malformații ale vaginului care împiedică nașterea.
• Sarcina asociată cu cancer de col uterin.
• Patologie cicatricială cervico-vagino-perineală.
• Patologie asociată sarcinii (hipertensiune arterială, diabet, obezitate, infecții).
• Distocie osoasă - disproporție cefalopelvică severă.
• Uterul cicatriceal (istoric de cezariană anterioară).
• Anumite boli cardiovasculare sau alte afecțiuni cronice severe.
• Herpes genital activ în perioada travaliului.

Indicații fetale:

• Prezentații distocice (pelviană, transversă, deflexie a craniului fetal).
• Suferință fetală acută (lipsa oxigenării, ritm cardiac neregulat).
• Placenta praevia (placenta acoperă colul uterin).
• Dezlipirea prematură a placentei (placenta abruptio).
• Prolaps sau prolabare de cordon ombilical.
• Retard de creștere intrauterină sever.
• Macrosomie fetală (greutate estimată peste 3800 grame, în special în contextul diabetului gestațional).
• Sarcina multiplă (gemelară, tripletă etc.), în funcție de circumstanțe.
• Malformații fetale incompatibile cu nașterea vaginală.

În plus,distocia - dificultăți în progresia travaliului (dilatație lentă, lipsa coborârii fătului) sau tulburări de dinamică uterină - reprezintă o indicație frecventă pentru cezariană.

Recuperarea după operația de cezariană

Recuperarea după o operație de cezariană este un proces mai îndelungat și mai complex decât după o naștere naturală, deoarece implică vindecarea unei intervenții chirurgicale majore.

Etapele recuperării:

• Imediat postoperator: Monitorizare atentă a semnelor vitale, gestionarea durerii cu analgezice, reluarea treptată a senzațiilor după anestezie. Sonda urinară este de obicei îndepărtată după 12-24 de ore.
• Îngrijirea plăgii: Menținerea zonei chirurgicale curate și uscate pentru a preveni infecțiile. Firele sau capsele neresorbabile sunt scoase la 7-10 zile.
• Gestionarea durerii: Durerea postoperatorie este normală și poate fi controlată cu medicație prescrisă. Susținerea abdomenului la tuse, strănut sau râs poate reduce disconfortul.
• Alimentația și mobilizarea: Progresia dietei de la lichide la alimente solide, cu accent pe fibre pentru a preveni constipația. Mobilizarea precoce (ridicarea din pat și deplasarea ușoară) este esențială pentru prevenirea complicațiilor.
• Alăptarea: Poate începe imediat după operație, dacă starea mamei și a copilului permit. Pozițiile de alăptare care reduc presiunea pe abdomen sunt recomandate.
• Perioada de convalescență: Recuperarea completă durează, în general, între 4 și 6 săptămâni. În această perioadă, se recomandă evitarea efortului fizic intens, a ridicării de greutăți și a activităților solicitante.

Este esențial ca proaspăta mamă să acorde atenție semnelor de alarmă (roșeață excesivă, umflătură, secreții purulente la nivelul plăgii, febră, dureri intense) și să solicite sfatul medicului în caz de apariție a acestora.

Principiile etice în practica medicală

Decizia privind modul de finalizare a sarcinii trebuie să se bazeze pe principii etice solide, în special pe cele ale beneficienței (acționarea în interesul pacientului) și non-maleficienței (a nu face rău). Orice intervenție medicală, inclusiv operația cezariană, trebuie să maximizeze beneficiile și să minimizeze riscurile pentru mamă și copil.

În acest context, "cezariana la cerere", lipsită de o justificare medicală clară, ridică probleme etice, deoarece implică expunerea la riscuri chirurgicale fără un beneficiu medical demonstrat. Responsabilitatea deciziei aparține atât mamei, cât și medicului, care are datoria de a informa corect pacienta despre toate aspectele legate de naștere.

tags: #legislatie #cezariana #la #cerere