Bolile cu transmitere sexuală (BTS) reprezintă un grup complex de afecțiuni cauzate de agenți patogeni diverși - bacterieni, virali, fungici sau parazitari - care se transmit preponderent prin contact sexual. Aceste infecții continuă să reprezinte o problemă majoră de sănătate la nivel global, generând incidență, morbiditate și mortalitate crescute.
La nivel mondial, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a estimat în 2016 un număr impresionant de 376,4 milioane de infecții nou-apărute cauzate de cei patru agenți patogeni principali ai BTS curabile: Chlamydia trachomatis, Trichomonas vaginalis, Neisseria gonorrhoea și Treponema pallidum, ceea ce înseamnă peste un milion de infecții noi zilnic.
BTS sunt asociate cu o gamă largă de consecințe asupra sănătății, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Acestea pot manifesta diverse simptome genitale sau uretrale, pot afecta tractul genital superior, pot conduce la complicații reproductive precum infertilitatea, avorturile spontane sau sarcinile ectopice, nașteri premature, endometrite postpartum și manifestări extra-genitale. De asemenea, pot afecta fătul și nou-născutul, cauzând afecțiuni grave, unele cu potențial letal, cum ar fi conjunctivita gonococică (ce poate duce la cecitate), pneumonia cu Chlamydia sau sifilisul congenital.
Un aspect alarmant este faptul că o mare parte a BTS sunt asimptomatice, rămânând nedetectate și netratate, ceea ce facilitează transmiterea și apariția complicațiilor.
Agenți Patogeni Principali și Manifestările Lor
Chlamydia trachomatis
Infecțiile cu C. trachomatis sunt cele mai frecvente BTS, afectând aproximativ 70% dintre femei și 50% dintre bărbați în mod asimptomatic. Infecția genitală acută poate provoca uretrită, cervicită și, în lipsa tratamentului, poate ascenda către tractul genital superior.
- La femei: Complicațiile posibile includ anexita, endometrita și boala inflamatorie pelvină (BIP), care poate duce la durere pelvină cronică, infertilitate tubară, sarcini extrauterine și, rar, perihepatită (sindrom Fitz-Hugh-Curtis).
- La bărbați: Infecția poate cauza epididimită și orhită, cu posibile consecințe asupra fertilității.
- La ambele sexe: Infecția cu C. trachomatis este asociată cu artrita reactivă.
Neisseria gonorrhoeae
Neisseria gonorrhoeae (Ng) este a doua cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală. Deși poate fi asimptomatică, infecția simptomatică la bărbați se manifestă prin uretrită anterioară cu secreție purulentă. La femei, principala localizare este endocervixul, iar simptomele pot include secreții vaginale modificate, disurie, dispareunie și sângerări intermenstruale. Alte localizări posibile includ rectul, faringele și conjunctiva oculară. Infecțiile diseminate sunt rare. Copiii născuți din mame infectate pot prezenta conjunctivită. Complicațiile netratate pot include epididimita, prostatita, BIP, perihepatită, infertilitate și sarcini ectopice.
Trichomonas vaginalis
Infecțiile cu Trichomonas vaginalis (TV) pot determina vaginite, uretrite sau cervicite la femei, manifestate prin secreții și mici leziuni hemoragice. Complicațiile pot include naștere prematură, greutate mică a fătului la naștere, rupere prematură a membranelor și infecții postabortum. Au fost raportate asocieri cu BIP, infertilitatea tubară și cancerul cervical. La bărbați, TV este o cauză de uretrită non-gonococică și poate fi asociată cu epididimita și prostatita. Infecția cu TV crește riscul de transmitere a infecției HIV.
Candida spp.
Candidoza este o infecție fungică frecvent cauzată de Candida albicans. Aceasta colonizează asimptomatic multe zone ale corpului, inclusiv tractul gastrointestinal și genito-urinar. Aproximativ 75% dintre femei suferă cel puțin o dată în viață de candidoză vulvovaginală (CVV). Factorii predispozanți includ diabetul, utilizarea de antibiotice, contracepția orală, sarcina și terapia hormonală. Candidoza sistemică, deși rară, este asociată cu o rată ridicată de mortalitate.
Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum
Acești agenți patogeni sunt implicați într-o gamă variată de afecțiuni urogenitale, inclusiv boala inflamatorie pelvină, sterilitatea, avorturile septice, uretritele non-gonococice la bărbați și infecțiile puerperale. Un procent semnificativ din uretritele non-gonococice sunt provocate de M. hominis, U. urealyticum și M. genitalium. Acești agenți pot coloniza vaginul și pot produce vaginite, cervicite, bartholinite și chiar sterilitate. Transmiterea se poate face prin contact direct, vertical de la mamă la făt sau prin infecții nosocomiale. La persoanele cu un sistem imunitar intact, aceștia sunt adesea germeni comensali, dar pot deveni oportuniști.
Herpes Simplex Virus (HSV)
Virusul Herpes simplex (HSV-1 și HSV-2) este responsabil pentru o varietate de afecțiuni, de la infecții cutaneo-mucoase la infecții ale sistemului nervos central. HSV-2 este asociat predominant cu leziuni genitale. Infecția primară poate fi asimptomatică, dar cazurile severe pot fi însoțite de simptome sistemice și complicații. Herpesul genital se manifestă prin leziuni veziculo-ulcerative la nivelul organelor genitale și regiunilor adiacente. Complicațiile pot include meningismul și meningita aseptică. Nou-născuții pot dobândi infecția HSV perinatal, cu consecințe potențial grave.
Treponema pallidum
Sifilisul, cauzat de Treponema pallidum, se transmite prin contact sexual sau pe cale transplacentară. Riscul transmiterii la făt este semnificativ, putând duce la avort spontan sau sifilis congenital. Formele congenitale pot fi inițial asimptomatice, manifestându-se ulterior. Tehnicile moleculare de depistare joacă un rol crucial în diagnosticarea și monitorizarea tratamentului sifilisului.
Diagnostic Molecular: Testarea Sindromică pentru BTS
Testarea sindromică prin diagnostic molecular permite detectarea și identificarea simultană a unui spectru larg de agenți patogeni implicați în bolile cu transmitere sexuală. Această metodă este recomandată pentru analiza secrețiilor vaginale sau cervicale și include:
- Chlamydia trachomatis (CT)
- Chlamydia trachomatis Serovar L (Lymphogranuloma venereum)
- Neisseria gonorrhoeae (NG)
- Mycoplasma genitalium (MG)
- Mycoplasma hominis (MH)
- Ureaplasma urealyticum (UU)
- Ureaplasma parvum (UP)
- Trichomonas vaginalis (TV)
- Herpes simplex virus tip 1 (HSV-1)
- Herpes simplex virus tip 2 (HSV-2)
- Haemophilus ducreyi (HD)
- Cytomegalovirus (CMV)
- Treponema pallidum (TP)
- Virusul varicelo-zosterian (VZV)
- Candida albicans (CA)
- Candida krusei (CK)
- Candida glabrata (CG)
- Candida dubliniensis (CD)
- Candida parapsilosis (CP)
- Candida tropicalis (Ctp)
- Candida lusitaniae (CL)
Recoltarea și Pregătirea Probei
Pentru recoltarea secreției genitale se utilizează recipientul eNAT. Este esențială îndepărtarea stratului de mucus pentru o analiză corectă. Pacienta trebuie să evite:
- Raporturile sexuale cu 48 de ore înainte de recoltare.
- Lavajul vaginal.
- Utilizarea altor tratamente intravaginale (geluri, creme, contraceptive, dezinfectante, lubrifianți).
- Orice manevre intravaginale (tampoane, explorare vaginală).
Se recomandă recoltarea în afara perioadei menstruale. Proba este stabilă timp de 7 zile la 2-8ºC și nu se recomandă congelarea. Probele recoltate după utilizarea lubrifianților sau antisepticelor locale, sau în perioada menstruală, vor fi respinse.
Pap Smear (Pap Test) and HPV Test - A step by step guide (3D) at what happens during the test
Recomandări Specifice pentru Testarea BTS
Analizele pentru bolile cu transmitere sexuală sunt adaptate sexului și factorilor de risc individuali. Este crucială o discuție deschisă cu medicul despre istoricul sexual pentru stabilirea unui set personalizat de analize.
Pentru Bărbați
Bărbații activi sexual ar trebui să fie testați cel puțin o dată pe an pentru sifilis, chlamydia, gonoree și HIV. Pentru cei cu parteneri multipli sau anonimi, testarea ar trebui să fie mai frecventă (la fiecare 3-6 luni). Se recomandă, de asemenea, testarea pentru hepatita C, mai ales în cazul coinfecției cu HIV.
Pentru Femei
Femeile active sexual sub 25 de ani ar trebui testate anual pentru gonoree și chlamydia, datorită frecvenței ridicate și potențialului de complicații pe termen lung, cum ar fi infertilitatea. Femeile de peste 25 de ani cu factori de risc (parteneri noi, multipli sau un partener cu BTS) ar trebui, de asemenea, testate anual pentru aceste infecții.
Toate femeile însărcinate trebuie testate pentru sifilis, HIV, hepatita B și hepatita C la începutul sarcinii. Testarea pentru chlamydia și gonoree poate fi, de asemenea, necesară.
Pentru Ambele Sexe
Toți adulții și adolescenții cu vârste cuprinse între 13 și 64 de ani ar trebui să fie testați cel puțin o dată pentru HIV.
Cele Mai Comune Boli cu Transmitere Sexuală
Riscul de a contracta o boală cu transmitere sexuală crește odată cu numărul de parteneri sexuali. Nicio metodă de prevenție nu oferă o garanție de 100%, dar utilizarea corectă a prezervativului, testarea regulată și vaccinarea pot reduce semnificativ riscul.
- Infecția cu Chlamydia trachomatis: Peste 129 de milioane de cazuri noi anual la nivel global.
- Gonoreea: Peste 82 de milioane de cazuri noi anual.
- Herpesul genital: Afectează aproximativ 13% din populația cu vârste între 15 și 49 de ani.
- HPV (Virusul Papiloma Uman): Subtipurile 16 și 18 cauzează aproximativ 70% dintre cazurile de cancer de col uterin. Există vaccinuri eficiente.
- Sifilisul: Netratat, poate duce la complicații severe.
- Hepatita B și C: Pot cauza afecțiuni hepatice cronice severe.
- HIV (Virusul Imunodeficienței Umane): Aproximativ 50.000 de cazuri noi anual în SUA.
- Trichomoniaza: Cauzată de protozoarul Trichomonas vaginalis.
- Pediculoza pubiană: Infecție ectoparazitară.
- Mycoplasma genitalium și Ureaplasma: Pot cauza uretrite non-gonococice și alte infecții urogenitale.
- Șancroidul: Determinat de Haemophilus ducreyi, cauzează ulcerații genitale dureroase.
Prevenție și Importanța Testării Periodice
Menținerea unei vieți sexuale sănătoase implică responsabilitate, informare și testare periodică. Multe dintre aceste infecții sunt asimptomatice, dar pot avea efecte serioase asupra fertilității și pot provoca complicații pe termen lung dacă nu sunt depistate la timp. Infecții precum Chlamydia și Mycoplasma sunt cauze frecvente ale infertilității feminine, putând afecta ireversibil organele reproducătoare.
Potrivit OMS, peste un milion de infecții cu transmitere sexuală sunt contractate zilnic la nivel global, multe rămânând nediagnosticate. În Europa, Chlamydia este cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală, cu o incidență crescută la femeile tinere.
Luarea măsurilor de precauție, precum utilizarea corectă a prezervativului, testarea regulată și vaccinarea (împotriva hepatitei B și HPV), poate reduce riscul, dar nu elimină complet posibilitatea de infectare. Limitarea numărului de parteneri sexuali este, de asemenea, o strategie importantă de reducere a riscului.
Medicii recomandă depistarea din timp a acestor afecțiuni prin testare regulată. Testul Babeș-Papanicolau, combinat cu genotiparea HPV, este esențial pentru screening-ul cancerului de col uterin. Pentru femeile însărcinate, testarea pentru HIV și hepatita B este standard.
Diagnosticul unei BTS începe cu o anamneză detaliată și o examinare fizică. Tratamentul variază în funcție de agentul patogen: infecțiile bacteriene sunt, în general, ușor de tratat cu antibiotice, în timp ce infecțiile virale, precum HIV sau herpesul, necesită management pe termen lung cu medicamente antivirale.
Este important ca, în cazul unui diagnostic de BTS, partenerii sexuali să fie informați și testați, pentru a preveni reinfecția și răspândirea infecției.