Această publicație este adresată părinților și viitorilor părinți în ceea ce privește dezvoltarea motrică normală a bebelușilor și a copiilor mici. Atrage atenția asupra acelor semne îngrijorătoare care pot împiedica dezvoltarea motrică normală. Replici de genul: “lasă că își revine odată cu vârsta”, sau “este leneș/ gras și de aceea nu face o mișcare sau alta” sunt greșite fundamental, deoarece încă din primele zile/- săptămâni/- luni de viață își pot pierde posibilități fantastice de recuperare.
ATENȚIE! Nou-născutul are membrele în flexie și palmele închise în pumn. Statul în șezut este precedat de târâre și mersul de-a bușilea. Despre un copil mic, atunci putem spune că merge independent când, în cazul în care cade, este în stare să se ridice fără ajutor. Se pot achiziționa mișcări greșite de vreme ce nici musculatura nu este dezvoltată suficient și nici nu are coordonare.
Să nu cumpărăm nici premergător. De ce să nu îl folosim? De obicei, un copil atunci este pus într-un premergător când încă nu este în stare să stea singur în șezut. Atunci când copilul este capabil să se ridice în genunchi, îi place să împingă obiecte mari situate în fața lui (coș de rufe, găleată, etc.) - astfel, se deplasează pe genunchi. În momentul în care deja se poate ridica în picioare, „tehnica îngenunchere- împingere” este ridicată la un rang mai înalt, adică pășește cu ajutorul unui scaun pe care îl împinge în față. Dispozitive pentru ajutarea învățării mersului sunt de găsit pe o scară largă.
Când ar trebui să mă aștept ca cel mic să meargă singur independent?
Este o întrebare des întâlnită pe care părinții o pun adesea, mai ales în sălile de kinetoterapie, deci ar fi bine să lămurim acest lucru. NU ESTE ABSOLUT NECESAR ca cel mic să meargă independent la vârsta de 1 an. Bineînțeles, este adevărat, unii copii sunt mai precoce și ar putea să meargă independent la 1 an, dar majoritatea copiilor nu merg la această vârstă și este normal.
Acum că am dezbătut mitul mersului independent la vârsta de 1 an, sigur urmează întrebarea “Când să mă aștept să văd primii pași independenți?”
În mod normal, perioada ideală când copilul face primii pași singur ar fi între 12-16 luni. După cum puteți observa, este o perioadă destul de mare în care ar putea să își însușească această realizare. Fiecare copil se dezvoltă în ritmul lui, mersul independent nu este o întrecere între cei mici și cu siguranță sunt multe alte etape de dezvoltare importante pe care trebuie să le parcurgă, înainte de a ajunge în acest punct.
De menționat este faptul că, cu cât cel mic merge mai mult în patrupedie, cu atât este mai bine. În această etapă de dezvoltare, bebelușul explorează și învață cel mai mult! Sunt atât de multe etape pe care e important să le parcurgă și să le consolideze, înainte să ajungă să se deplaseze în picioare.
Etapele importante înaintea mersului independent
Patrupedia (între 8 și 10 luni)
Aceasta este un pas foarte important în stăpânirea mersului independent. Această abilitate dezvoltă un model de mișcări simetrice, întărește musculatura abdomenului și a bazinului, îmbunătățește dezvoltarea motorie și coordonarea, încurajează ambele emisfere cerebrale să funcționeze împreună, etc. După cum putem observa, de toate aceste abilități avem nevoie pentru a putea merge, așadar patrupedia este foarte importantă în dezvoltarea neuromotorie.
Momentul în care se agață de suprafețe și mersul în lateral
Odată ce a consolidat patrupedia și a început să se ridice pe genunchi - poziție înaltă singur, cel mic este pregătit să se ridice prin “agățare”, ajutându-se de suprafețe.
După ce a parcurs și etapa în care se ridică prin metoda “cavaler”, cu ajutorul suprafețelor de sprijin de care se “agăță” cu mâinile, putem observa cum începe să facă pași în lateral pe lângă mobila din casă. Etapa aceasta este predecesoare mersului. Copilul începe să experimenteze statul unipodal, activând musculatura abdomenului, a bazinului. Echilibrul are de asemenea un rol important când își mută greutatea corpului, de pe un membru inferior pe celălalt, prin pași în lateral.
Statul în picioare independent
Înainte să meargă independent, trebuie să fie capabil să stea în picioare fără ajutor. Avem nevoie de stabilitate înaintea mobilității. Ce presupune acest lucru? Trebuie să aibă stabilitate și încredere în el, astfel încât să nu se mai susțină cu ajutorul suprafețelor de sprijin. În prima parte, cel mic se va desprinde de suprafață, doar cu o mână, apoi cu cealaltă și va fi pregătit să aibă echilibru pentru perioade scurte. Acest lucru se întâmplă de obicei, când copilul dorește o jucărie aflată în spatele lui, sau pur și simplu când dorește să privească înapoi.
Mersul independent (12-16 luni)
După ce a consolidat toate etapele de mai sus, putem spune că acum într-adevăr cel mic este pregătit să meargă singur.
Sugarul este pregătit să meargă în momentul în care, datorită motivației, reușește să se deplaseze spre înainte, făcând câțiva pași.
Abilități avansate - mers independent
De obicei, aproximativ la o lună după ce sugarul a început să meargă singur, putem observa o serie de abilități noi pe care le deprinde. De exemplu, cel mic pe lângă mersul propriu-zis, acum are și capacitatea de a se deplasa și opri în timpul mersului, fără să-și piardă echilibrul, să meargă mai repede, să schimbe direcțiile de deplasare, să meargă pe diverse suprafețe, să pășească peste obstacole și inclusiv să urce pe obiecte de dimensiuni mici.
După cum putem observa în acest articol, achiziția mersului independent presupune o serie de alte abilități motorii pe care copilul trebuie să le parcurgă.
Când Încep Să Meargă Bebelușii?
Majoritatea bebelușilor își fac primii pași între 10 și 14 luni, deși unii pot începe mai devreme sau mai târziu. Este important să înțelegi că fiecare copil se dezvoltă în ritmul său. Conform statisticilor, aproximativ 60% dintre bebeluși merg singuri la un an, iar doar 3% reușesc acest lucru la 9 luni. De aceea, nu te îngrijora dacă micuțul tău nu merge încă. Este esențial să respecți timpul și ritmul lui.
KinetoBebe - CSID - Când au nevoie bebelușii de exerciții fizice
Etapele Dezvoltării Mersului
Cum se dezvoltă mușchii bebelușilor?
Primii pași încep cu întărirea mușchilor gâtului și spatelui. În primele săptămâni, bebelușul învață să își susțină capul, iar în jurul vârstei de 4 luni începe să exerseze mișcările de pedalare și rostogolire.
La câte luni stă bebe singur în șezut?
La 8 luni, bebelușul poate sta în șezut și se folosește de brațe pentru a prinde obiecte din jur. Această etapă este crucială pentru dezvoltarea independenței.
Când merge bebe de a bușilea?
Între 9 și 12 luni, copilul va începe să se târască, iar ulterior să se ridice ținându-se de mobilier. Acesta este un pas important în dobândirea încrederii.
Când merge bebe în picioare?
În jurul vârstei de 10-14 luni, copilul va începe să facă primii pași. Este un moment de neprețuit care merită să fie sărbătorit!
10 Pași pentru a Îl Încuraja pe Cel Mic Să Meargă
- Tentează-l cu o jucărie: O metodă eficientă de a-l încuraja pe copil să își facă primii pași este să plasezi o jucărie atractivă la distanță, pe o canapea sau un fotoliu. Asta va stimula curiozitatea și dorința de a se ridica pentru a o lua.
- Sprijină-l în ridicare: Atunci când observi că micuțul tău se ridică, fii pregătit să îl susții. Asigură-te că te afli aproape pentru a-l prinde în caz că se dezechilibrează. Este normal ca la început să aibă căderi, dar este important să îl încurajezi și să nu îl descurajezi.
- Încurajează mersul cu mobilier: Dacă copilul tău reușește să se țină de mobilier, poți să îl încurajezi să se plimbe prin cameră. Această activitate îl ajută să își dezvolte abilitățile motorii și încrederea.
- Jucării de împins: Alege o jucărie de împins care îl va ajuta să se distanțeze de mobilă. Aceste jucării sunt excelente pentru a oferi stabilitate și încredere.
- Îmbrățișări și laude: Oferă-i feedback pozitiv ori de câte ori încearcă să meargă. Zâmbește, laudă-l și îmbrățișează-l, indiferent dacă reușește sau nu. Acest lucru îi va oferi încrederea de care are nevoie.
- Crearea unui mediu sigur: Asigură-te că locuința este sigură pentru micuțul tău. Îndepărtează obstacolele și asigură-te că nu există obiecte cu care s-ar putea răni. Un mediu sigur îi va permite să exploreze liber.
- Ridică-te și cheamă-l: Când simți că este pregătit, îngenunchează la doi pași distanță și cheamă-l cu brațele întinse. Acesta este un mod minunat de a-i oferi siguranța de care are nevoie pentru a face primii pași.
- Activități și jocuri: Odată ce copilul tău începe să meargă, găsește activități și jocuri care să îl mențină activ. De exemplu, poți organiza jocuri simple care implică alergatul sau săritul.
- Îmbrăcăminte și încălțăminte: Potrivit experților, este ideal ca bebelușul să meargă desculț acasă pentru a-și dezvolta abilitățile motorii. La exterior, alege pantofi din material moale, cu talpă ranforsată, care să îi permită să se simtă confortabil.
- Jucării pentru susținere: Alege jucării care oferă suport în timp ce cel mic învață să meargă. Aceste jucării sunt esențiale pentru încurajarea explorării și a încrederii.
Mituri Despre Mersul Bebelușilor
Este important să demontăm câteva mituri frecvente legate de mersul bebelușilor:
- Premergătorul este esențial: În realitate, premergătorul nu este recomandat de medicii pediatri, deoarece poate limita mișcările naturale ale copilului și poate duce la probleme de echilibru.
- Este motiv de îngrijorare faptul că un copil de un an nu merge singur: De fapt, mulți copii încep să meargă mai târziu. Este esențial să respecți ritmul de dezvoltare al copilului tău și să eviți comparațiile cu alți copii.
Ce Să Faci Dacă Micuțul Tău Nu Merg Într-o Perioadă Așteptată?
Dacă copilul tău nu a început să meargă până la 19-20 luni, este recomandat să discuți cu medicul pediatru. Aceasta ar putea implica o evaluare de către un specialist în psiho-motricitate pentru a verifica dezvoltarea motorie.
Activități Care Sprijină Mersul
Jocuri de Mișcare
Îmbină distracția cu exercițiile fizice prin jocuri de mișcare, cum ar fi:
- Întrecere pe Băieții: Creează un mic parc de distracții în care cel mic poate să alerge sau să se târască.
- Zarurile cu Mișcări: Folosește zaruri pe care să desenezi diferite mișcări (sărituri, mers de-a bușilea, etc.) și invită-l să le exerseze.
Plimbări și Excursii
Plimbările în aer liber sunt o modalitate excelentă de a-i oferi copilului ocazia să exploreze mediul înconjurător. Fie că este vorba despre un parc sau o grădină, lasă-l să se miște liber.
Participarea la Grupe de Dezvoltare
Înscrierea la grupuri de dezvoltare pentru copii poate fi o idee minunată. Aceste sesiuni îi oferă ocazia să socializeze cu alți copii și să exerseze mersul într-un mediu sigur și stimulativ.
Rolul Părinților
Copilul învață destul de ușor să stea în picioare. Mai multe dificultăți întâmpină atunci când vrea să se așeze din nou. Dacă devine derutat și începe să plângă după ajutor, nu îl ridica direct pentru ca apoi să îl așezi fix în poziția în care dorește, ci arată-i cum să își flexeze genunchii astfel încât să se poată așeza singur și apoi lasă-l să exerseze.
De asemenea, îl poți încuraja să meargă stând în fața lui și ținându-l de mânuțe în timp ce el se îndreaptă spre tine. Există o multitudine de factori care influențează dezvoltarea mersului, la care ne vom referi în continuare.
Factori care influențează dezvoltarea mersului
Factori Fiziologici
Mușchii, oasele și sistemul nervos trebuie să fie suficient de dezvoltate pentru a susține mersul. Tonusul muscular scăzut (hipotonie) poate face dificilă menținerea posturii, în timp ce un tonus muscular prea crescut (hipertonie) poate afecta fluiditatea mișcărilor. În plus, proporțiile corpului influențează mersul - copiii cu picioare mai scurte sau tors mai greu pot începe să meargă mai târziu. De asemenea, echilibrul se dezvoltă în ritm propriu la fiecare copil.
Greutatea corporală și ritmul individual
Un copil mai greu are nevoie de mai multă forță pentru a se ridica și a face pași. Aceasta nu înseamnă neapărat că are o întârziere. Fiecare copil are un ritm propriu de dezvoltare motorie, influențat de factori genetici, metabolism, alimentație și activitate fizică. A începe mersul la 10 luni sau la 16 luni poate fi perfect normal, atât timp cât alte repere de dezvoltare sunt atinse corespunzător.
Stimularea mediului
Copiii învață prin explorare. Un mediu sigur, cu suprafețe stabile, fără pericole, încurajează mersul. Podelele libere, spațiile largi și accesul la jucării încurajează deplasarea. În schimb, un mediu prea restrâns, cu obstacole sau lipsit de stimulare, poate inhiba dorința copilului de a face pași. Mobilierul joacă un rol important - obiectele de care copilul se poate sprijini oferă încredere și stabilitate în fazele incipiente ale mersului.
Rolul părinților și al încurajării
Atitudinea părinților poate accelera sau încetini progresul. Copiii superprotejați, care sunt mereu ținuți în brațe sau cărora li se interzice să exploreze, pot fi mai puțin înclinați să facă primii pași. În schimb, copiii încurajați cu calm, lăsați să încerce și care se simt în siguranță, tind să fie mai activi și mai curajoși. De asemenea, presiunea de a merge “mai devreme” poate avea efecte negative, conducând uneori la frustrare sau stres.
Genetica și temperamentul
Moștenirea genetică influențează dezvoltarea generală. Dacă părinții au mers mai târziu, este posibil ca și copilul lor să urmeze un traseu similar. Deși există o marjă largă de normalitate, sunt cazuri în care absența mersului poate indica o problemă. Dacă un copil nu merge deloc până la vârsta de 18 luni sau nu prezintă interes pentru deplasare, este recomandat să fie evaluat de un medic pediatru. Întârzierea mersului poate fi izolată sau poate face parte dintr-un tablou mai complex de întârziere în dezvoltarea motorie.
Semne neurologice și musculare de urmărit
Lipsa tonusului muscular adecvat, rigiditatea excesivă, mișcările asimetrice sau refuzul constant de a sta în picioare pot fi semne ale unei tulburări neurologice sau neuromusculare. Dacă copilul se folosește întotdeauna doar de o parte a corpului sau își trage un picior în mod evident, aceste semne nu trebuie ignorate. Ele pot sugera probleme precum paralizia cerebrală infantilă sau displazii ortopedice.
Evaluarea posturală și ortopedică
În unele cazuri, întârzierile pot fi cauzate de probleme ortopedice: picior plat sever, displazie de șold, inegalitate de membre inferioare sau malformații osoase. Un consult ortopedic și eventuale investigații imagistice (ecografie, radiografie) pot clarifica diagnosticul. Cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari.
Rolul medicului pediatru și al kinetoterapeutului
Pediatrul este prima linie de evaluare. Acesta poate recomanda investigații suplimentare sau direcționa copilul către specialiști în neurologie pediatrică, ortopedie sau kinetoterapie. Kinetoterapeutul evaluează postura, forța musculară, echilibrul și poate propune un plan personalizat de exerciții care să stimuleze dezvoltarea mersului.
Când întârzierea nu înseamnă boală
Este important de reținut că nu orice întârziere este patologică. Unii copii învață alte abilități mai devreme (vorbitul, dexteritatea manuală) și amână mersul fără a avea o problemă. Părinții pot susține dezvoltarea mersului prin activități simple, dar eficiente: încurajarea statului în picioare, oferirea de obiecte de sprijin (mobilier stabil), jocuri de echilibru și exerciții care stimulează mișcarea naturală. Jocurile de tip “vino la mine” sau “adu-mi jucăria” dezvoltă încrederea și curajul de a merge.
Importanța jocului și a explorării
Joaca liberă pe podea este esențială. Copilul trebuie lăsat să exploreze în ritmul său, într-un mediu sigur, fără a fi constrâns sau grăbit. Timpul petrecut în picioare, în poziție verticală, ajută la întărirea musculaturii picioarelor și a trunchiului. Este recomandat ca bebelușii să petreacă cât mai puțin timp în dispozitive pasive precum balansoare sau premergătoare.
Greșeala frecventă: utilizarea excesivă a premergătorului
Deși popular în trecut, premergătorul este descurajat de majoritatea specialiștilor. Acesta poate întârzia dezvoltarea mersului, deoarece nu permite copilului să își dezvolte corect echilibrul, tonusul postural și coordonarea naturală. În plus, există și riscuri de accidentare. Academia Americană de Pediatrie recomandă evitarea utilizării premergătorului.
Atenție la încălțăminte
Pantofii ar trebui introduși abia după ce copilul merge independent în exterior. În casă, mersul desculț sau cu șosete antiderapante este benefic. Piciorul copilului are nevoie să simtă contactul cu solul pentru a învăța controlul echilibrului și al mișcării. Pantofii rigizi sau nepotriviți pot afecta mersul corect.
Nu compara copilul cu alții
Fiecare copil este unic. Compararea cu frați, veri sau copii din parc poate crea anxietate inutilă. Important este ca părinții să urmărească progresul individual al copilului, nu să îl forțeze să atingă etape pe baza unui “calendar ideal”. Respectarea ritmului propriu este cheia unei dezvoltări sănătoase.