Diabetul gestațional este o afecțiune metabolică tranzitorie, un subtip al diabetului, care se instalează în timpul sarcinii și, în majoritatea cazurilor, se remite complet după naștere. În situația de diabet, inclusiv în cel gestațional, organismul nu produce o cantitate adecvată de insulină în raport cu nivelul de glucoză din sânge, ceea ce duce la creșterea considerabilă a glicemiei sau, mai frecvent, la rezistența celulelor organismului la insulină, făcându-le insensibile la acțiunea acesteia.
De ce apare Diabetul Gestational?
În timpul sarcinii, hormonii secretați de placentă pot îngreuna sau chiar bloca acțiunea insulinei la nivelul organismului mamei. Această condiție patologică, cunoscută sub numele de rezistență la insulină, determină o utilizare necorespunzătoare a insulinei pentru a contracara nivelul crescut de glucoză din sânge.
Pentru multe femei însărcinate, creșterea semnificativă a glicemiei nu reprezintă o problemă majoră, deoarece pancreasul compensează prin secretarea unei cantități mai mari de insulină. În alte cazuri, însă, acest lucru nu este posibil. Fără un nivel adecvat de insulină raportat la nevoile organismului, glucoza nu poate părăsi sângele circulant pentru a fi transformată de celule în energie, astfel scăzând toleranța la glucoză în sarcină. Prin urmare, excesul de glucoză se acumulează în sânge până atinge niveluri ridicate, o stare numită hiperglicemie. Rezultatul acestor procese este denumit diabet gestațional.
Motivul exact pentru care unele femei suferă de diabet gestațional, în timp ce altele nu, nu a fost încă elucidat complet. Totuși, se consideră că există anumiți factori de risc care contribuie la creșterea probabilității apariției diabetului în sarcină:
- Supraponderalitatea sau obezitatea, cu un indice de masă corporală (IMC) peste 30 kg/m².
- Cel puțin o naștere anterioară a unui copil cu greutate de peste 4,5 kg.
- Prezența diabetului gestațional în cel puțin o sarcină anterioară.
- Sindromul ovarelor polichistice în antecedentele personale patologice.
- Prezența diabetului la cel puțin o rudă de grad I în antecedentele heredocolaterale (familiale).
Deși frecvent, diabetul gestațional nu se manifestă prin simptome specifice și este depistat doar prin intermediul testelor diagnostice. Tabloul clinic ar putea fi alcătuit din următoarele semne și simptome:
- Oboseală.
- Senzația de gură uscată.
- Polidipsie (sete excesivă) - specifică diabetului.
- Poliurie (urinare excesivă) - specifică diabetului.
- Infecții recurente (ex: candidoză orală).
- Tulburări de vedere (vedere încețoșată).
Multe dintre aceste simptome pot fi considerate normale în timpul sarcinii, iar femeia nu le acordă importanța cuvenită până la diagnosticarea diabetului gestațional. Rezultă de aici necesitatea absolută de testare pentru diabetul de sarcină în săptămânile 24-28.
Impactul Diabetului Gestational asupra Fătului și Nașterii
Dacă diabetul gestațional nu este diagnosticat și tratat la timp, acesta poate duce la afectarea fătului și apariția unor complicații în cursul sarcinii, în timpul nașterii și ulterior.
Cum afectează diabetul dezvoltarea copilului
Nivelul crescut de glucoză pe care fătul îl primește prin intermediul placentei va stimula secreția de insulină. Primind o cantitate de energie mai mare decât este necesar, fătul va depune surplusul energetic sub formă de grăsime, acumulând astfel greutate și ajungând să fie la naștere mai mare și mai greu decât este normal (făt macrosom). De asemenea, un diabet necontrolat poate determina creșterea cantității de lichid amniotic, o condiție denumită polihidramnios.
Cum afectează diabetul nașterea
Diabetul din timpul sarcinii crește riscul complicațiilor legate de naștere, cum ar fi nașterea prematură. Pe durata sarcinii, medicul va verifica nivelul glicemiei, iar copilul va fi monitorizat regulat pentru a detecta orice posibile semne de suferință fetală. În funcție de evoluția sarcinii, este posibil ca medicul să recomande inducerea travaliului sau operația cezariană, între săptămânile 38-40 de sarcină. O altă opțiune după săptămâna 38 de sarcină este să se aștepte începerea naturală a nașterii, în timp ce sarcina este monitorizată frecvent ecografic.
Cum afectează diabetul copilul, după naștere
Dat fiind faptul că în sarcină secreția de insulină este crescută, iar după naștere aportul de glucoză este redus, poate apărea o scădere sub normal a glicemiei (hipoglicemie). Nivelul de glicemie va trebui monitorizat o perioadă de timp în secția de terapie intensivă neonatală. În plus, copiii care se nasc înainte de săptămâna 37 de sarcină vor necesita îngrijire specială. S-a demonstrat că bebelușii ale căror mame au avut diabet gestațional au un risc crescut de a deveni obezi și de a dezvolta diabet de tip II la vârsta adultă. Alăptarea la sân și o alimentație sănătoasă mai târziu în viață, precum și un program de exerciții regulate, îi vor proteja pe cei mici împotriva apariției acestor afecțiuni.
Gestational Diabetes, Animation
Depistarea Diabetului Gestational
Testul pentru diabetul gestațional se numește testul de toleranță la glucoză orală (TTGO) și se efectuează, de regulă, în săptămânile 24-28 de sarcină.
Pentru efectuarea corectă a acestui test, este necesară îndeplinirea anumitor condiții:
- În noaptea de dinainte și în dimineața testului nu trebuie consumate alimente și nici băută apă.
- O asistentă va recolta o probă de sânge pentru a stabili nivelul de bază al glicemiei a jeun (pe nemâncate).
- Apoi, se oferă o băutură ce conține 75 de grame de glucoză.
- La intervale de o oră, respectiv două ore, asistenta va recolta din nou sânge pentru a evalua răspunsul organismului la încărcătura cu glucoză.
Testul de toleranță orală la glucoză cu 75 g de glucoză presupune evaluarea glicemiei în trei momente:
- Pe nemâncate (normal < 92 mg/dl).
- La o oră (normal < 180 mg/dl).
- La două ore după ingestia de 75 g glucoză (normal < 153 mg/dl).
Conform Asociației Americane de Diabet (ADA), diagnosticul de diabet gestațional se consideră stabilit dacă cel puțin una dintre cele trei glicemii este mai mare sau egală cu pragul stabilit.
Glucoza în Urină în Sarcină (Glicozuria)
O valoare a glicemiei recoltată din sângele venos, dimineața, pe nemâncate (normal < 92 mg/dl), crescută peste valorile considerate normale, ridică suspiciunea de diabet gestațional. Între 92-119 mg/dl, se recomandă efectuarea testului de toleranță la glucoză, chiar dacă orice valoare mai mare de 120 mg/dl a glicemiei a jeun este un semn sugestiv de diabet zaharat, nefiind necesară efectuarea TTGO.
La valori ale glicemiei peste 180 mg/dl, glucoza poate fi identificată și în urină (status patologic numit glicozurie). Acest lucru se întâmplă deoarece rinichii, în mod normal, filtrează glucoza din sânge și o reabsorb complet. Atunci când nivelul glicemiei depășește capacitatea de reabsorbție a rinichilor (pragul renal), glucoza apare în urină. Glicozuria în sarcină poate fi un indicator al diabetului gestațional, dar și al altor afecțiuni renale sau hormonale.
În mod normal, urina nu ar trebui să conțină glucoză sau să prezinte doar urme infime. Prezența glucozei în urină, peste o anumită limită (de obicei > 15-25 mg/dL), necesită investigații suplimentare pentru a determina cauza.
Tratamentul Diabetului Gestational
Cel mai important aspect al tratamentului este controlul nivelului de glucoză din sânge. Toate femeile diagnosticate cu diabet gestațional trebuie să își monitorizeze glicemia pe nemâncate și glicemia la două ore după masă, preferabil folosind un aparat de testare a glicemiei din deget.
În plus, medicul specialist diabetolog va oferi sfaturi despre cum se poate combina o alimentație sănătoasă cu un program de exerciții.
Regimul alimentar în Diabetul Gestational
O dietă echilibrată este esențială în gestionarea glicemiei în diabetul gestațional. Se recomandă:
- Consum crescut de legume și fructe.
- Cantități moderate de grăsimi și proteine de origine animală.
- Cantități moderate de cereale, paste și produse cu amidon.
- Cantități considerabil scăzute de zaharuri, sucuri și produse de patiserie.
Regimul alimentar pe durata sarcinii trebuie să conțină, în general, aproximativ 175 g de hidrați de carbon (glucide) pe zi. Se recomandă evitarea situațiilor conflictuale și a stresului.
Exercițiul fizic
Efortul fizic trebuie să fie zilnic, dar în limita toleranței individuale din sarcină. Un obiectiv realist ar fi peste 10.000 de pași pe zi. Efortul de intensitate medie se va face cu atenție și numai dacă este bine tolerat.
Tratament medicamentos
Dacă dieta și exercițiile nu sunt suficiente pentru a controla glicemia, poate fi necesar un tratament adaptat nevoilor organismului sau, în anumite cazuri, injecții cu insulină. Metforminul și glibenclamidul sunt antidiabetice orale contraindicate în sarcină din cauza riscurilor semnificative.
În plus, medicul poate recomanda efectuarea unor ecografii suplimentare, la fiecare 4 săptămâni între săptămânile 28-36 de sarcină, pentru a verifica dezvoltarea copilului și cantitatea de lichid amniotic. De asemenea, se vor oferi sfaturi despre monitorizarea regulată a mișcărilor copilului.
Monitorizarea Post-Nastere și Riscuri pe Termen Lung
Dacă după naștere glicemia revine la normal, este important de știut că mama are un risc foarte mare de a dezvolta diabet gestațional la o sarcină ulterioară sau chiar diabet în afara sarcinii. Ca urmare, toate femeile diagnosticate cu diabet gestațional trebuie să efectueze un test de toleranță la glucoză orală la 6-12 săptămâni după naștere, pentru a stabili gradul de alterare a metabolismului glucidic.
Descoperirea unui diabet gestațional care dispare după naștere se asociază cu un risc crescut de apariție a diabetului de tip II de-a lungul vieții. Din acest motiv, se recomandă ca femeile care au avut diabet în timpul sarcinii să fie testate cel puțin o dată la 3 ani.