Moștenirea reprezintă transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă. Notarul public îndeplinește procedura succesorală notarială, care este de competența notarului public din biroul notarial situat în circumscripția teritorială a judecătoriei în care defunctul și-a avut ultimul domiciliu.
În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale. Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
Deschiderea Procedurii Succesorale
Cererea de deschidere a procedurii succesorale trebuie să cuprindă datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menționarea valorii acestora, precum și a pasivului succesoral.
Notarul public este obligat să procedeze la verificarea identității prin acte de identitate prevăzute de lege. De asemenea, el trebuie să ceară părților, ori de câte ori este cazul, documentele justificative necesare.
Citația Moștenitorilor
Citația trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare, și precizarea că, dacă succesibilul nu își exercită dreptul de a accepta în termenul prevăzut la art. 1.103 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, va fi prezumat că renunță la moștenire.
Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsă de moștenitori rezervatari, numai legatarul; dacă testamentul este olograf sau mistic, se citează și moștenitorii legali. În ambele cazuri se va cita și executorul testamentar, dacă a fost desemnat prin testament.
Suspendarea Procedurii Succesorale
Procedura succesorală se poate suspenda atunci când succesibilii își contestă unii altora calitatea sau nu se înțeleg cu privire la compunerea masei succesorale și la întinderea drepturilor care li se cuvin, sau moștenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanței de judecată pentru stabilirea drepturilor lor.
În astfel de cazuri, notarul public menționează motivele neînțelegerii și îndrumă părțile să soluționeze neînțelegerile dintre ele pe cale judecătorească. Dispozițiile art. 193 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile.
Sesizarea Instanței
Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. La sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanță, din oficiu, sau de către pârât.
Dreptul de Opțiune Succesorală și Termene
Dreptul de opțiune succesorală reprezintă posibilitatea moștenitorului de a alege între a accepta moștenirea, în termenul stabilit de lege, sau a renunța la partea sa din moștenire. Persoana îndreptățită la moștenire nu este obligată să o accepte, motiv pentru care are la dispoziție un termen de 1 an de la data deschiderii moștenirii pentru a alege dacă o va revendica sau nu. Dreptul la moștenire al succesibilului se naște la data morții persoanei care lasă moștenirea.
În ipoteza în care persoana care deține dreptul de opțiune succesorală decedează în decursul termenului de 1 an, dreptul se va transmite către moștenitorii săi. Se recomandă ca dezbaterea succesorală să fie deschisă în termen de cel mult 2 ani, întrucât după trecerea acestui interval de timp, costurile procedurii pot fi mai mari, iar bunurile moștenite sunt supuse impozitării.
Dacă nu există nicio persoană îndreptățită să deschidă o moștenire legală sau testamentară, aceasta devine vacantă și va putea fi preluată în domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data morții.
Dezbaterea Succesorală în Instanță
Dacă există neînțelegeri între moștenitori, dacă unul dintre aceștia nu se prezintă la dezbaterea succesorală în fața notarului public sau dacă un testament este contestat, notarul suspendă procedura printr-o încheiere, urmând ca părțile să se adreseze instanței de judecată competente pentru a se realiza operațiunea juridică de partaj succesoral.
Cererea se depune la judecătoria aflată în raza teritorială unde defunctul a avut ultimul domiciliu și va fi însoțită de testament, certificat de deces și o listă a bunurilor și datoriilor din patrimoniul succesoral. Spre deosebire de procedura notarială, unde prezența și acordul tuturor este necesar, în instanță procesul poate continua și în lipsa unui moștenitor.
Simularea procesului pas cu pas: Procedura de deschidere
Excepția Prematurității și Procedura Prealabilă în Litigiile Arbitrale
În contextul litigiilor arbitrale, încheierea contractelor FIDIC atrage după sine parcurgerea procedurilor prealabile, iar neîndeplinirea acestora generează adesea dispute. Excepția prematurității este de ordine privată, deoarece părțile pot deroga de la termenul sau condiția suspensivă. Neîndeplinirea procedurii prealabile are natura juridică a unei condiții, iar dacă aceasta nu este îndeplinită, este afectat însuși dreptul la acțiune.
Jurisprudența arbitrală a fost diversificată, unele tribunale arbitrale recalificând excepția din prematuritate în inadmisibilitate. Maniera în care se invocă excepția prematurității sau inadmisibilității poate avea o nuanță de abuz de drept, iar tribunalul arbitral are datoria să analizeze cauza sub toate aspectele.
Criteriul care poate conduce la o soluție mai flexibilă, precum acordarea unui termen sau suspendarea judecății, este atunci când partea introduce cererea înainte de parcurgerea procedurii prealabile în scopul salvgardării unor drepturi subiective care ar putea fi pierdute, justificând un interes serios și legitim.
Prin urmare, calificarea excepției prematurității ca fiind de ordine privată are o importanță deosebită și prin raportare la acțiunea în anulare, care se poate formula doar pentru încălcarea normelor de ordine publică. De asemenea, instituția impreviziunii prevăzută în Codul civil ridică discuții în legătură cu neparcurgerea procedurii prealabile ca fiind o apărare de fond ori o veritabilă excepție.
Ce se întâmplă dacă un moștenitor refuză să participe la succesiune?
Dacă un moștenitor refuză dialogul sau nu se prezintă deși a fost citat legal, notarul public nu poate finaliza procedura amiabilă. În acest caz, notarul va suspenda dosarul succesoral. Singura soluție pentru ceilalți moștenitori este să deschidă un proces de partaj judiciar la instanța de judecată. Înainte de a vă adresa instanței, este recomandat să comunicați moștenitorului care se opune dezbaterii amiabile a moștenirii că procedura în instanță este mult mai costisitoare decât la notariat și că, având în vedere refuzul său, va putea fi obligat de instanță să suporte majoritatea acestor costuri dacă se va constata că procesul a fost inițiat din culpa sa.
Prezumția de renunțare la moștenire
Nu automat. Puteți fi prezumat renunțător doar dacă îndepliniți două condiții cumulativ: 1) nu ați făcut niciun act de acceptare a moștenirii în termen de 1 an de la deces (declarație notarială sau acte de acceptare tacită) și 2) sunteți citat de notar, iar citația menționează expres această consecință, iar dvs. nu vă prezentați personal sau prin mandatar împuternicit cu procură.
Ce se întâmplă dacă nu fac succesiunea în termen de 1 an de la deces?
Termenul de 1 an este cel în care puteți exercita dreptul de opțiune succesorală (să acceptați sau să renunțați). Dacă nu faceți niciun act de acceptare în acest an, puteți fi prezumat renunțător. Dacă, însă, ați acceptat tacit (ex: locuiți în casă, ați plătit impozite), vă păstrați dreptul, dar bunurile rămân indisponibile juridic până la finalizarea succesiunii, indiferent câți ani trec.
Reprezentarea în Procedura Succesorală
Dacă moștenitorul (succesibilul) este de acord cu dezbaterea moștenirii prin notariat, dar, din motive exterioare voinței sale, nu se poate prezenta la biroul notarial la data la care a fost citat, atunci poate solicita notarului public un nou termen sau poate împuternici, prin procură notarială, o altă persoană sau chiar pe unul dintre moștenitori pentru a-l reprezenta la notariat în vederea dezbaterii moștenirii.
Procura poate fi autentificată la orice notar public din România sau, în cazul în care succesibilul se află în străinătate, la Consulatul / Ambasada României. Dacă moștenitorul este de acord cu succesiunea, dar se află în străinătate, el poate merge la consulatul sau ambasada României pentru a semna o procură. Dacă adresa nu este cunoscută sau refuză contactul, notarul public poate folosi procedura citării prin publicitate (afișare la ultimul domiciliu cunoscut al moștenitorului/defunctului și publicare într-un ziar de circulație națională).
Succesiunea Vacantă
În lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, când în masa succesorală există bunuri, notarul public legal sesizat constată că succesiunea este vacantă și eliberează certificat de vacanță succesorală, în condițiile legii, cu citarea autorității administrației publice competente a prelua bunurile. Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum și a secretarului consiliului local al localității în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moștenirii.
tags: #exceptie #prematuritate #cerere #dezbatere #mostenire #lipsa