Avortul: Metode, Riscuri și Aspecte Importante

Ce este avortul?

Termenul de „avort” este utilizat atât pentru întreruperile de sarcină planificate sau induse din motive medicale, cât și pentru sarcinile care se încheie prin avort spontan. Prin definiție, avortul reprezintă pierderea spontană a fătului înainte de 20 de săptămâni de sarcină (22 de săptămâni de amenoree). Avortul poate fi considerat fie pierderea sarcinii în mod spontan, fie renunțarea în mod voit la aceasta, prin intermediul medicamentelor sau chirurgical.

În mod normal, aproximativ 10-20% din sarcini se termină cu avort spontan. Totuși, numărul real este mai mare, multe dintre avorturi apărând devreme în sarcină, când femeia încă nu a realizat că este însărcinată.

Avortul (întreruperea de sarcină) se referă la decizia femeii însărcinate de a opri voluntar sarcina, fără presiune psihologică exterioară, fără prejudecăți și cu consiliere anterioară. Este estimat faptul că 1 din 4 femei au apelat la proceduri de întrerupere de sarcină cel puțin o dată de-a lungul vieții. Conform orientărilor actuale, orice persoană care alege să facă avort ar trebui să fie anterior consiliată cu privire la opțiunile avute, inclusiv în ce privește continuarea sarcinii, creșterea și educarea ulterioară a copilului, respectiv posibilitatea adoptării.

Tipuri de avorturi

Avortul spontan

Avortul spontan este pierderea sarcinii în mod neintenționat. Cele mai multe avorturi spontane apar înainte de săptămâna 20 de sarcină. Simptomele care pot indica un avort spontan includ:

• Sângerare vaginală (abundentă sau doar câteva picături de sânge)
• Durere sau crampe abdominale
• Durere la nivelul spatelui
• Scurgeri vaginale de consistență diferită

Cauzele avortului spontan

Cele mai multe avorturi spontane se produc din cauza că fătul nu se dezvoltă normal. Deși adesea este dificil de determinat cauza exactă, există anumiți factori:

• Anomalii genetice sau cromozomiale: Acestea apar întâmplător pe măsură ce embrionul se divide și crește.
• Afectiuni ale mamei: Diabet zaharat necontrolat, diverse infecții, probleme hormonale, probleme la nivelul uterului sau colului uterin, afecțiuni tiroidiene.

Activitățile de rutină, cum ar fi practicarea de exerciții fizice, raporturile sexuale sau activitatea profesională (cu condiția să nu existe expunere la noxe sau radiații), nu reprezintă cauze pentru producerea avortului.

Factori de risc în avortul spontan

• Vârsta: Femeile cu vârsta peste 35 de ani au un risc mai mare.
• Avortul în antecedente: Femeile care au avut două sau mai multe avorturi consecutive au un risc mai mare.
• Afecțiunile cronice: Diabetul zaharat, de exemplu.
• Patologii la nivelul colului uterin sau uterului: Malformații uterine, col uterin incompetent.
• Stilul de viață nesănătos: Fumatul, consumul de alcool și droguri.
• Greutatea: Atât greutatea mai mică decât cea normală, cât și obezitatea.
• Testele prenatale invazive: Amniocenteza sau biopsia de vilozități coriale prezintă un risc.

Avortul medicamentos

Avortul medicamentos este o metodă nechirurgicală de întrerupere a sarcinii, recomandată de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind eficientă și fără riscuri majore, atunci când este realizată sub supraveghere medicală.

Această metodă este sugerată pentru întreruperea sarcinii în primul trimestru, fiind utilizată, de regulă, până la 9-10 săptămâni de gestație, dar poate fi aplicată și până la 12 săptămâni în anumite condiții. Avortul medicamentos nu necesită anestezie sau intervenție chirurgicală și poate fi realizat, în mare parte, la domiciliu, după administrarea primului medicament în clinică.

Cum funcționează avortul medicamentos?

Avortul medicamentos implică administrarea a două medicamente:

1. Mifepriston (RU-486): Acționează prin blocarea progesteronului, hormon esențial pentru menținerea sarcinii. Acest lucru duce la subțierea mucoasei uterine, împiedicând implantarea și dezvoltarea embrionului.
2. Misoprostol: Acest medicament, care conține prostaglandine, determină contracții uterine, crampe și sângerări, similare cu cele ale unui avort spontan, pentru ca sarcina să fie expulzată.

Procedura durează, de obicei, câteva zile și implică administrarea primului preparat (mifepriston) în prima zi, urmată de al doilea preparat (misoprostol) după 1-3 zile. Este esențială confirmarea de către medic că avortul a fost realizat complet.

Metode de administrare a avortului medicamentos

• Mifepriston și misoprostol pe cale orală: Cel mai frecvent tip, datorită ușurinței administrării. Medicamentele se iau, de obicei, în jurul săptămânii a 7-a de la ultima menstruație.
• Mifepriston pe cale orală și misoprostol pe cale vaginală: Medicamentele sunt aceleași, dar misoprostolul este introdus în vagin. Se utilizează în termen de maxim 9 săptămâni de la ultima menstruație.
• Metrotrext injectabil și misoprostol pe cale vaginală: Se administrează în termen de 7 săptămâni de la ultima menstruație.

Efecte secundare și riscuri ale avortului medicamentos

Avortul medicamentos este, în general, o procedură sigură, dar pot apărea efecte secundare și, rareori, complicații:

• Efecte secundare comune: Crampe abdominale (asemănătoare cu cele menstruale), sângerări vaginale (pot fi moderate sau abundente, cu cheaguri de sânge), greață, vărsături, diaree, febră, frisoane, dureri de cap.
• Riscuri și complicații rare: Infecții, retenția produsului de concepție (ceea ce poate necesita intervenție chirurgicală), sângerări severe, afectarea uterului (Sindromul Asherman, o complicație rară după avortul chirurgical prin dilatare și evacuare, în urma căruia mucoasa uterină poate fi lezată).

În cazuri rare, dacă sarcina continuă să se dezvolte după administrarea medicamentelor, există riscul ca fătul să dezvolte malformații congenitale.

Alăptarea în timpul avortului medicamentos: Mifepristonul poate trece în laptele matern. Deși studiile nu au demonstrat probleme majore, pentru precauție, alăptarea poate fi întreruptă temporar.

Avortul chirurgical

Avortul chirurgical este o procedură invazivă utilizată pentru a întrerupe sarcina sau pentru a îndepărta resturi de țesut după un avort spontan. Procedurile variază în funcție de vârsta sarcinii și pot include aspirația sub vid, dilatarea și evacuarea sau inducerea avortului.

Metode de avort chirurgical:

• Aspirație (chiuretaj prin aspiratie): Metoda utilizată, de regulă, până în săptămâna 14 de sarcină. Presupune aspirarea conținutului intrauterin.
• Dilatare și evacuare (D&E): Se poate realiza după săptămâna 16 de sarcină, dar până în maximum 24 de săptămâni.

Riscuri ale avortului chirurgical

Deși rata de succes este ridicată (aproape 99%), avortul chirurgical prezintă riscuri, care cresc odată cu avansarea sarcinii:

• Hemoragie uterină
• Perforația peretelui uterin cu hemoragie internă
• Lezarea organelor interne
• Deteriorarea colului uterin
• Chiuretajele repetate pot duce la lipirea pereților uterini (sinechia uterină), producând infertilitate.

Aspecte legale și etice

În Republica Moldova, avortul este permis prin lege. În România, actuala lege a avortului prevede că întreruperea de sarcină la cerere poate fi realizată până în cea de-a 12-a săptămână de sarcină. Conform reglementărilor legislative, o întrerupere de sarcină (avort la cerere) poate fi făcută doar în anumite condiții, una dintre acestea fiind ca vârsta gestațională să nu depășească 14 săptămâni. Pentru ca o astfel de procedură medicală să poată avea loc, este necesar și consimțământul scris al femeii. Totuși, în anumite condiții, medicul ar putea interveni și asupra unei sarcini cu vârsta gestațională mai mare de 14 săptămâni, dacă sarcina ridică risc de complicații și probleme de sănătate pentru mamă sau făt.

Decizia de a opta pentru o variantă de avort în favoarea celeilalte se face în funcție de vârsta gestațională și doar la sfaturile și indicațiile medicului ginecolog.

Recuperarea după avort

Recuperarea fizică

Recuperarea fizică durează, în general, de la câteva ore până la câteva zile. Menstruația va reveni după aproximativ 4-6 săptămâni.

• Activitate sexuală și igienă: Se recomandă evitarea contactului sexual și a utilizării tampoanelor interne timp de cel puțin două săptămâni după avortul medical, pentru a reduce riscul de infecție.
• Monitorizare: Este importantă monitorizarea sângerărilor și a oricăror simptome neobișnuite.

Vindecarea emoțională

Vindecarea emoțională poate dura mai mult decât cea fizică. Femeile pot experimenta o gamă largă de emoții, precum ușurare, sentimentul pierderii, tristețe, furie sau vină. Aceste sentimente sunt normale și este esențial să se acorde timp pentru a procesa pierderea sarcinii. Discuția despre aceste sentimente cu un psihoterapeut poate fi benefică.

Fertilitatea și sarcinile viitoare

De regulă, avortul nu afectează capacitatea de a rămâne însărcinată ulterior și nici nu crește riscul de complicații într-o viitoare sarcină. Majoritatea femeilor vor avea sarcini cu decurs normal după un avort.

Posibilitatea unei noi sarcini apare odată cu următorul ciclu menstrual, chiar înainte ca menstruația să reînceapă. Este esențială stabilizarea fizică și emoțională înainte de o nouă încercare de sarcină. Medicul ginecolog poate oferi consiliere în acest scop.

Dacă au existat avorturi multiple (în special mai mult de trei consecutive), este importantă discuția cu medicul ginecolog despre efectuarea unor teste pentru identificarea posibilelor cauze (anomalii uterine, tulburări de coagulare, anomalii cromozomiale).

Prevenția

De cele mai multe ori, avortul spontan nu poate fi prevenit. Totuși, este importantă asigurarea stării optime de sănătate, atât a mamei, cât și a fătului. Frecventarea consultațiilor prenatale și evitarea factorilor de risc, cum ar fi fumatul și alcoolul, sunt metode profilactice utile.

În cazul avortului indus, decizia este una personală, influențată de multiple motive, de la cele personale la cele financiare sau de sănătate. Pentru multe dintre aceste circumstanțe, există alternative, cum ar fi adopția.

tags: #daca #inima #beberusului #bate #mai #putem