Amigdalita reprezintă o afecțiune infecto-contagioasă cauzată atât de virusuri, cât și de bacterii. Aceasta este mai frecvent întâlnită la preșcolari și preadolescenți, dar poate afecta și adulții. Amigdalele palatine și vegetațiile adenoide (polipii) sunt formațiuni alcătuite din țesut limfoid, similar cu cel din ganglionii limfatici. Acestea fac parte din sistemul de apărare împotriva infecțiilor, formând inelul lui Waldeyer, care înconjoară partea posterioară a faringelui.
În funcție de localizare, amigdalele pot fi clasificate astfel:
- Faringiene (adenoide, polipi)
- Tubare (localizate în jurul orificiului trompei lui Eustachio)
- Linguale (la baza limbii)
- Palatine
Amigdalele palatine au în componența lor un număr mare de limfocite B, responsabile de producerea de anticorpi ce protejează organismul de o gamă largă de microorganisme. Astfel, amigdalele și polipii sunt componente esențiale ale sistemului imunitar, contribuind la apărarea împotriva infecțiilor bacteriene și virale prin stimularea formării de anticorpi. Cu toate acestea, funcția lor este considerată importantă în special în primii ani de viață, deoarece rolul lor în imunitate scade pe măsură ce înaintăm în vârstă, acest țesut protector atrofiindu-se progresiv. Studii sugerează că îndepărtarea lor la copii nu impactează semnificativ gradul de imunitate sau capacitatea de apărare împotriva infecțiilor.
Cauzele și Simptomele Amigdalitei și Anginei Pultacee
Amigdalita acută este o infecție cauzată de anumite tipuri de bacterii sau virusuri. Simptomele pot apărea brusc sau treptat, incluzând dureri în gât, însoțite de obicei de febră.
Amigdalita streptococică, cauzată de streptococ, poate duce la leziuni secundare ale valvelor cardiace (febră reumatică) și ale rinichilor (glomerulonefrită).
Virusul Epstein-Barr provoacă mononucleoza acută și poate genera o infecție faringiană severă, caracterizată prin mărirea rapidă a amigdalelor, polipilor și ganglionilor limfatici locali, precum și o stare de rău și oboseală extremă.
Amigdalita cronică este o infecție persistentă a amigdalelor. Infecțiile repetate pot duce la formarea de mici buzunare (cripte) la nivelul amigdalelor, unde se pot adăposti bacterii. Frecvent, în interiorul acestor cripte se dezvoltă mici detritusuri urât mirositoare (amigdaliți), bogate în sulf.
Abcesul peritonsilar, cunoscut popular ca „puroi în gât”, apare la nivelul amigdalelor și poate determina deplasarea acestora spre uvulă (omușor). Este, în general, foarte dureros și este asociat cu scăderea capacității de mobilizare a cavității bucale.
Cea mai frecventă etiologie atât pentru amigdalită, cât și pentru adenoidită este infecția cu Streptococcus pyogenes (streptococul de grup A).
Simptome specifice adenoiditei:
- Dificultăți în respirația nazală
- Respirație orală, în special la copii, zgomotoasă în timpul zilei
- Sforăit în timpul somnului
- Voce nazonată
Apneea obstructivă în somn la copii, manifestată prin sforăit și opriri scurte ale respirației în timpul somnului, poate fi asociată cu amigdalita sau adenoidita. Aceasta poate duce la scăderea nivelului de oxigen din sânge și la treziri frecvente pe timpul nopții.
Ce este Puroiul și Cum se Formează?
Puroiul este un lichid gros, galben-albicios sau verzui, format din globule albe moarte (neutrofile), țesuturi moarte și microorganisme moarte (bacterii sau fungi). Acesta este produs ca parte a răspunsului organismului la o infecție, atunci când sistemul imunitar luptă împotriva agenților patogeni.
Organismul produce puroi atunci când detectează o infecție, trimitând neutrofile pentru a distruge bacteriile sau fungii. În acest proces, unele neutrofile și țesuturile din jur mor, formând puroiul. Puroiul poate fi un semn al unor afecțiuni comune ale pielii, precum acneea, sau poate apărea ca o reacție naturală la pătrunderea germenilor în țesuturile subiacente ale pielii, prin tăieturi sau incizii chirurgicale.
Puroiul se formează, în general, într-un abces, care este o cavitate sau un spațiu creat în interiorul unui țesut prin descompunerea acestuia. Abcesele pot apărea la suprafața pielii sau în interiorul corpului.
Zone predispuse la formarea puroiului:
- Tractul urinar: Infecțiile sunt frecvent cauzate de Escherichia coli.
- Cavitatea bucală: Cariile netratate sau fisurile dentare pot duce la abcese dentare.
- Pielea: Abcesele cutanate se formează adesea din cauza unui furuncul sau a unui folicul de păr infectat. Acneea severă poate duce, de asemenea, la abcese pline de puroi.
- Ochii: Puroiul însoțește adesea infecții oculare, cum ar fi conjunctivita.
- Locul chirurgical: Orice incizie chirurgicală poate fi afectată de infecții.
Diagnosticarea Amigdalitei și Anginei Pultacee
Diagnosticul de angina pultacee este stabilit de medicul curant pe baza anamnezei și a examenului clinic, care include inspecția cavității orofaringiene, auscultația pulmonară și palparea ganglionilor limfatici.
Pentru stabilirea diagnosticului etiologic, se pot efectua investigații paraclinice:
- Exsudat faringian: Recoltarea unei probe din secreția faringiană pentru a identifica agentul patogen.
- Teste antigenice rapide (tip imunocromatografic)
- Testarea PCR
- Cultură din secreția faringiană
În cazul anginei pultacee complicate, cu formarea de abcese peritonsilare și retrofaringiene, medicul poate recomanda investigații imagistice precum rezonanța magnetică nucleară (RMN) sau tomografia computerizată (CT) pentru a evalua extinderea procesului infecțios.
Hemoleucograma completă oferă informații suplimentare despre agentul etiologic (viral sau bacterian), orientând deciziile terapeutice.
Dacă simptomele sugerează faringita streptococică, se recomandă efectuarea unui exsudat faringian sau detecția de antigen Streptococ beta hemolitic grup A. În cazul suspiciunii de virus Epstein-Barr, se recomandă testarea anticorpilor IgM și IgG specifici.
Tratamentul Amigdalitei și Anginei Pultacee
Tratamentul depinde de cauza infecției. Infecțiile de cauză virală pot fi tratate prin asigurarea hidratării, controlul febrei și administrarea de medicamente simptomatice. În cazul infecțiilor bacteriene, este necesar tratamentul cu antibiotice.
Tratament simptomatic și suportiv:
- Antipiretice și antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru ameliorarea durerii și a febrei.
- Hidratare optimă prin aport crescut de lichide (apă, ceaiuri).
- Repaus.
Tratamentul etiologic:
- Antibiotice: Prescrise de medic în cazul infecțiilor bacteriene, în funcție de sensibilitatea bacteriei patogene. Este esențială respectarea strictă a indicațiilor medicului privind dozajul și durata tratamentului.
- Antivirale: În cazul infecțiilor virale, deși nu există un tratament specific pentru toate tipurile de virusuri.
Remediile naturiste pot oferi suport în tratamentul amigdalitei:
- Gargara cu apă caldă și sare: Ajută la calmarea durerii de gât și la reducerea inflamației.
- Ceaiuri din plante: Echinaceea, lemnul dulce, nalba mare, ghimbirul pot stimula imunitatea și au proprietăți antiinflamatoare.
- Miere și propolis: Au proprietăți antiseptice și stimulează sistemul imunitar.
- Usturoiul: Conține alicină, cu efect antimicrobian și antibacterian.
- Comprimate cu zinc: Pot reduce durata răcelii și calmează inflamația gâtului.
- Ulei esențial de tea-tree și cuișoare (ex. Biomicin A2, Biosept): Au efect antibiotic, antiviral și antiinflamator, recomandate copiilor peste 3 ani.
Alimentația joacă un rol important: se recomandă evitarea alimentelor tari, crocante, acide și condimentate. Laptele de vacă poate fi înlocuit cu alternative vegetale (lapte de soia sau migdale).
Tratamentul chirurgical (Amigdalectomia):
Amigdalectomia (îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor) poate fi recomandată în cazuri de amigdalită cronică sau recurentă (peste 7 episoade pe an, 4 episoade pe an timp de 2 ani consecutivi, sau 3 episoade pe an timp de 3 ani consecutivi), în caz de complicații (flegmon periamigdalian, afectări articulare, cardiace, renale) sau dacă hipertrofia amigdaliană cauzează tulburări severe de respirație și deglutiție.
Amigdalectomia se realizează, de regulă, la 4-6 săptămâni după remiterea procesului infecțios acut și este urmată de terapie medicamentoasă cu analgezice și antiinflamatoare.
Chirurgie amigdalelor și adenoidelor
Amigdalita în Sarcina
În timpul sarcinii, sistemul imunitar este modificat pentru a permite dezvoltarea fătului, ceea ce poate crește riscul de infecții. Raceala în sarcină prezintă simptome similare cu cele ale unei răceli obișnuite, dar tratamentul medicamentos trebuie abordat cu prudență.
Tratamente naturale recomandate în sarcină:
- Odihnă
- Hidratare (apă, ceaiuri permise în sarcină: fructe, mentă, mușețel, macese, ghimbir)
- Alimentație bogată în vitamina C și zinc
- Umidificator
- Soluții saline pentru spălături nazale
- Gargara cu apă caldă și sare
- Comprese calde și reci pentru dureri de sinusuri
Medicamentele trebuie evitate pe cât posibil, iar orice tratament medicamentos se va face doar la recomandarea medicului obstetrician. Paracetamolul poate fi administrat pentru febră sau dureri de cap, iar pastilele de supt pot fi indicate în caz de inflamație în gât. Aspirina și ibuprofenul sunt, în general, contraindicate sau necesită precauții speciale.
Prevenția este esențială: igienă riguroasă (spălarea mâinilor), evitarea contactului cu persoanele bolnave, evitarea zonelor aglomerate și adoptarea unei alimentații echilibrate.
