Distensia abdominală, cunoscută popular ca balonare, reprezintă o mărire a volumului abdomenului. Deși termenul de balonare este adesea folosit, definiția medicală a acestuia nu acoperă întreaga gamă de cauze posibile pentru mărirea abdomenului. Aceasta este o problemă frecventă, afectând aproximativ 40% dintre persoanele care solicită un consult gastroenterologic. Pacienții descriu adesea un abdomen umflat și dureros sau umflat și tare. Distensia abdominală poate fi asimptomatică sau poate provoca disconfort și durere, instalându-se brusc sau treptat, putând fi acută sau cronică. Distensia abdominală acută poate constitui o urgență medicală.
Cauzele distensiei abdominale
Etiologia distensiei abdominale este multifactorială, complexă și nu este pe deplin înțeleasă. Există multiple probleme care determină, cel mai frecvent, apariția distensiei abdominale. Acestea pot fi clasificate în cauze organice și cauze funcționale.
Cauze organice
Printre cauzele organice ale distensiei abdominale se numără:
- Sarcina: Distensia abdominală în sarcină este un fenomen fiziologic și nu necesită tratament.
- Menstruația: Poate determina retenție de lichide.
- Îngrășarea recentă: Formarea depozitelor de grăsime poate interfera cu digestia.
- Ocluzia intestinală: Determină acumularea de gaze și materii fecale.
- Gastropareza: Provoacă acumularea de conținut digestiv.
- Afecțiuni gastrointestinale cu balonare: Acestea includ disbioza intestinală, boala celiacă, insuficiența pancreasului exocrin, boala inflamatorie intestinală.
- Peritonita: Inflamația membranei care căptușește cavitatea abdominală.
- Ascita: Acumularea de lichid în cavitatea abdominală, adesea asociată cu probleme hepatice, cum ar fi ciroza.
- Creșterea în dimensiuni a unui organ abdominal.
- Hemoragia internă.
Cauze funcționale
Cauzele funcționale ale distensiei abdominale sunt legate de probleme digestive care generează gaze:
- Indigestia funcțională, intoleranțele alimentare și sindromul de intestin iritabil (SII): Sindromul de intestin iritabil este o afecțiune frecventă, estimată să afecteze 1 din 10 persoane. Printre simptomele sale se numără crampele digestive, balonarea și distensia abdominală. Stresul și dezechilibrul florei digestive par să joace un rol important.
- Constipația: Dificultatea de a elimina materiile fecale.
- Retenția urinară.
- Pseudo-obstrucția intestinală (ileus paralitic): O condiție în care intestinele nu mai pot propulsa conținutul.
- Enteroptoza: Slăbirea musculaturii abdominale, care poate fi ameliorată prin exerciții specifice.
La copii, cauzele funcționale sunt cele mai frecvente. De asemenea, intoleranța la lactoză, o afecțiune determinată de incapacitatea organismului de a digera lactoza, se manifestă prin balonare la scurt timp după consumul de lactate.
Alte cauze ale distensiei abdominale
Există și alte cauze comune ale balonării și distensiei abdominale cronice, precum:
Creșterea bacteriană intestinală subțire (SIBO) și intoleranța la carbohidrați
Excesul de bacterii în intestinul subțire poate provoca simptome din cauza fermentării carbohidraților, generând gaze și distensie. Intoleranța la carbohidrați, cum ar fi fructoza sau lactoza, poate duce la simptome de balonare și distensie (din cauza presiunii crescute din intestine), retenție de lichid și fermentație excesivă în colon.
Alterarea microbiotei intestinale
Microbiota intestinală, compusă din miliarde de bacterii, joacă un rol crucial în imunitate și digestie. Factori precum alimentația necorespunzătoare, stresul, utilizarea excesivă de antibiotice sau infecțiile intestinale pot altera echilibrul bacteriilor „bune”, ducând la o digestie deficitară, producție excesivă de gaz, balonare și distensie abdominală.
Motilitatea gastrointestinală anormală
Afecțiuni precum gastropareza, sclerodermia sau pseudo-obstrucția intestinală alterează tranzitul prin tubul digestiv și se asociază frecvent cu balonarea. Pacienții cu sindrom de intestin iritabil, care prezintă un tranzit intestinal prelungit, manifestă adesea o distensie abdominală mai mare.
Hipersensibilitate viscerală
Persoanele cu sindrom de intestin iritabil pot prezenta o sensibilitate crescută la distensia abdominală. Factorii psihici precum anxietatea, depresia sau hipervigilența pot influența percepția senzației de distensie și balonare, accelerând căile nervoase ale axei creier-intestin și creând un cerc vicios.
Afectarea planșeului pelvin (a musculaturii pelvine)
Disfuncția motorie ano-rectală poate duce la balonare și distensie din cauza dificultății de a evacua eficient gazele intestinale și materiile fecale. Obstrucția evacuării scaunului la nivel pelvin întârzie tranzitul colonic.
Disinergia abdomino-frenică
Anumiți pacienți cu distensie abdominală cronică prezintă o coordonare alterată a mișcărilor de propulsie abdomino-pelvine. Paradoxal, diafragma se contractă, iar mușchii peretelui abdominal se relaxează, contrar răspunsului fiziologic normal, ceea ce determină distensie abdominală.
Cauze mai rare
Mai rar, distensia abdominală poate fi cauzată de acumularea de lichid în cavitatea abdominală (ascită), în caz de ciroză hepatică decompensată, cancere abdominale cu metastaze peritoneale sau perforația unui viscer cavitar cu peritonită secundară.
Simptomele distensiei abdominale
Simptomele distensiei abdominale variază în intensitate și frecvență, în funcție de cauză. Printre cele mai comune se numără:
- Senzația de plenitudine și presiune în abdomen: Chiar și după consumul unor cantități mici de alimente sau fără a mânca, din cauza acumulării de gaze sau retenției de lichide.
- Creșterea vizibilă a dimensiunii abdomenului (balonare): Abdomenul devine mai voluminos, de la o ușoară rotunjire până la o balonare severă.
- Durere abdominală și crampe: Cauzate de acumularea de gaze sau presiunea asupra organelor.
- Eructații și flatulență excesivă: Indicând acumularea excesivă de gaze în tractul digestiv.
- Greață și senzație de vomă: În cazurile mai severe, legate de indigestie severă sau afecțiuni gastrointestinale.
- Modificări ale tranzitului intestinal: Constipație sau diaree, frecvente în sindromul de colon iritabil.
- Senzația de respirație îngreunată: În cazurile severe, din cauza presiunii asupra diafragmei.
- Lipsa poftei de mâncare: Din cauza senzației constante de plenitudine.
Herniile abdominale
O hernie apare atunci când straturile peretelui abdominal sunt slăbite sau se rup. Presiunea din interiorul abdomenului împinge conținutul abdominal prin această zonă slăbită, formând un sac sub piele. Herniile abdominale sunt frecvente, în special la bărbați, și sunt numite după zona anatomică în care apar.
Tipuri de hernii abdominale
- Hernia inghinală: Apare în pliul inghinal sau în scrot, fiind mai frecventă la bărbați și copii. Poate fi directă sau indirectă.
- Hernia ombilicală: Apare în jurul buricului. Este comună la nou-născuți, datorită închiderii incomplete a deschiderii pentru vasele de sânge din cordonul ombilical. Poate apărea și la adulți din cauza obezității, sarcinii sau ascitei.
- Hernia femurală: Se dezvoltă sub pliul inghinal, în mijlocul coapsei. Este mai frecventă la femei.
- Hernia incizională (eventrația): Se formează în urma unei intervenții chirurgicale, prin penetrarea anselor intestinale la nivelul unei cicatrici din peretele abdominal.
- Hernia ventrală: O gaură în mușchii peretelui abdominal care produce o umflătură vizibilă în mijlocul acestuia.
- Hernia gigantă: O hernie ventrală sau incizională de mari dimensiuni, care permite intrarea mai multor anse intestinale sau chiar a altor organe în sacul herniar.
- Hernia incarcerată și strangulată: Complicații grave în care o porțiune de intestin se blochează în hernie (inclusiv vascularizația sa), putând duce la gangrenă și peritonită.
- Hernia sportivului: Termen folosit pentru dureri în abdomenul inferior, deși nu implică o ruptură a peretelui abdominal, ci mai degrabă o leziune a mușchilor, tendoanelor sau ligamentelor.
Semnele și simptomele herniei abdominale
Cel mai adesea, o hernie se manifestă printr-o umflătură la nivelul abdomenului, uneori vizibilă doar la efort. Hernia provoacă, în general, puțin disconfort, iar umflătura poate fi redusă manual, cu excepția cazurilor de hernie incarcerată sau strangulată. O hernie strangulată este sensibilă la atingere, provoacă durere constantă, greață și vărsături.
Alte simptome pot include:
- Durere la locul proeminenței.
- Dureri la ridicarea greutăților.
- Creșterea în dimensiune a umflăturii.
- Senzație de plenitudine sau simptome de obstrucție intestinală (crampe abdominale severe, vărsături, creșterea circumferinței abdominale).
Diagnosticul herniei abdominale
Diagnosticul se stabilește pe baza examenului fizic efectuat de medicul chirurg. În unele cazuri, se pot recomanda ecografie sau tomografie computerizată (CT) pentru confirmare sau pentru a exclude alte afecțiuni.
Tratamentul herniilor abdominale
În general, chirurgia este singura opțiune terapeutică eficientă pentru herniile abdominale, deoarece acestea nu se vindecă de la sine. Herniile incarcerate sau strangulate necesită intervenție chirurgicală de urgență.
Metodele chirurgicale includ:
- Chirurgie deschisă: Medicul face o incizie la nivelul herniei, reintroduce țesutul proeminent și întărește peretele abdominal, uneori cu ajutorul unei plase sintetice.
- Chirurgie laparoscopică: O metodă minim invazivă, care utilizează incizii mici pentru introducerea instrumentelor chirurgicale. Aceasta implică o durată redusă de spitalizare și o recuperare mai rapidă.
După intervenția chirurgicală, medicul va oferi instrucțiuni specifice privind dieta, îngrijirea inciziei și evitarea efortului fizic.
Tratamentul distensiei abdominale
Tratamentul distensiei abdominale este complex și depinde de cauza specifică.
Dieta
Modificarea dietei este un pas esențial. Limitarea sau eliminarea:
- Îndulcitorilor artificiali (sorbitol, manitol, xilitol) care conțin carbohidrați slab absorbiți.
- Glutenului în caz de boală celiacă sau sensibilitate la gluten.
- Diete FODMAP (oligozaharide, dizaharide, monozaharide și polioli fermentabili) poate fi benefică pentru pacienții cu sindrom de intestin iritabil.
Probioticele
Anumite tulpini de probiotice, precum Lactobacillus sporogenes (Bacillus coagulans) și specii de Bifidobacterium, au demonstrat îmbunătățiri semnificative în ameliorarea simptomelor de balonare și distensie abdominală, în special la pacienții cu sindrom de intestin iritabil.
Tratamentul medicamentos
Prescris de medic, acesta poate include:
- Antibiotice: Pentru a reduce producția de gaz prin modificarea microbiotei intestinale.
- Medicamente antispastice: Pentru a relaxa musculatura netedă intestinală.
- Medicamente secretagoge: Utile în sindromul de intestin iritabil cu constipație și balonare.
- Agenți prokinetici: În caz de gastropareză, dispepsie funcțională și sindrom de intestin iritabil.
- Neuromodulatori: Care acționează asupra sistemului nervos și a axei creier-intestin.
Tratament de biofeedback și terapie prin hipnoză
Metoda de biofeedback poate reduce simptomele de balonare la pacienții cu disinergie pelviană. Terapia prin hipnoză a demonstrat, de asemenea, o ameliorare a simptomelor la pacienții cu sindrom de colon iritabil.
Prevenirea distensiei abdominale
Măsurile preventive includ:
- Consum moderat de fibre: Creșterea aportului treptat.
- Limitarea alimentelor care produc gaze: Fasole, broccoli, varză, ceapă, băuturi carbogazoase.
- Evitarea alimentelor procesate.
- Mâncatul lent și mestecatul bine al alimentelor.
- Servirea meselor în porții mai mici și mai frecvente.
- Hidratare adecvată: Consumul a cel puțin 8 pahare de apă pe zi.
- Evitarea băuturilor carbogazoase.
Dacă distensia abdominală devine o problemă frecventă sau este însoțită de simptome severe, este esențială consultarea unui medic.